În fiecare an, peste 8 milioane de tone de plastic intră în ocean și, în timp ce o parte se scufundă pe fundul mării, o altă parte se întoarce pe țărm sau se pierde în natură, conform Science Alert.
Tot acel plastic lipsă, care se pierde în natură, rămâne un mister, dar unii cercetători bănuiesc că anumiți microbi sunt parțial responsabili de dispariția sa.
Experimentele din laborator au arătat acum că o specie de bacterii marine, cunoscute sub numele de Rhodococcus ruber, pot descompune și digera încet plasticul fabricat din polietilenă (PE).
Folosit în mare parte la ambalaje, PE este plasticul cel mai des produs din lume și, deși nu este clar dacă R. ruber consumă aceste deșeuri în natură, noua cercetare confirmă că este cel puțin capabil să facă acest lucru.
Studiile anterioare au descoperit tulpini de R. ruber plutind în pelicule celulare dense de pe plasticul marin.
Mai mult decât atât, cercetările inițiale din 2006 au sugerat că plasticul care conținea R. ruber se descompunea într-un ritm mai rapid decât în mod normal.
Bacteria care se poate hrăni cu plastic. Noul studiu confirmă
„Este pentru prima dată când dovedim că bacteriile digeră de fapt plasticul în CO2 și alte molecule”, a spus ecologistul microbian Maaike Goudriaan de la Institutul Regal Olandez pentru Cercetări Maritime (NIOZ).
Pentru a imita modurile naturale în care plasticul se dezintegrează pe suprafața oceanului, Goudriaan și colegii ei au pus mostre de plastic la lumina UV și le-au plasat în apă de mare artificială.
„Tratamentul cu lumină UV a fost necesar pentru că știm deja că lumina soarelui descompune parțial plasticul în bucăți de dimensiuni mici”, a explicat cercetătoarea.
Apoi, echipa a introdus în apa de mare o tulpină de R. ruber.
Măsurând nivelurile unui izotop de carbon eliberat din plasticul în dezintegrare numit carbon-13, autorii au estimat că polimerii din experimentele lor s-au rupt la o rată de aproximativ 1,2% pe an.
Echipa nu poate fi sigură cât de mult a degradat lampa UV plasticul în comparație cu activitatea microbilor, dar bacteriile au avut cu siguranță un rol în descompunerea acestuia.
Probele bacteriene după experiment au arătat membrane de acizi grași care au fost îmbogățite cu carbon-13.
Rata de degradare a plasticului identificată în studiul actual este mult prea lentă pentru a rezolva complet problema poluării cu plastic în oceanele noastre, dar poate spune ce se întâmplă cu o parte din plasticul lipsă de pe planeta noastră.
„Datele arată că lumina soarelui ar fi putut astfel degrada o cantitate substanțială din tot plasticul plutitor care a fost aruncat în oceane începând cu anii 1950”, mai spune microbiologul Annalisa Delre.
Microbii ar fi putut apoi să înceapă să digere o parte din aceste resturi.
Alte studii au mai descoperit organisme care par să consume polietilenă
Din 2013, oamenii de știință au avertizat că microbii se dezvoltă probabil pe bucăți de plastic din ocean, formând un ecosistem sintetic care a ajuns să fie cunoscut sub numele de „plastisferă”.
Există chiar dovezi care sugerează că unele dintre aceste comunități microbiene se adaptează și consumă diferite tipuri de plastic.
Anumite studii au mai identificat, de asemenea, bacterii și ciuperci specifice, pe uscat și în mare, care par să mănânce plastic.
