O mașină electrică trece pe lângă tine fără fum și aproape fără zgomot la viteză mică. Din perspectiva eșapamentului, diferența este fundamentală: nu există ardere locală și nu ies gaze dintr-o țeavă. Contactul cu asfaltul rămâne însă același. Roata se freacă de drum, iar particulele din anvelopele mașinilor electrice devin una dintre problemele care vor rămâne după electrificarea traficului.
O comparație realizată între versiuni electrică și cu motor termic construite pe aceeași platformă auto a găsit nu doar cantități diferite de particule, ci și diferențe de compoziție și comportament în mediu.
Particulele din anvelopele mașinilor electrice au fost mai numeroase în testul rutier
Testele realizate pe cele două versiuni ale aceleiași platforme au măsurat un factor de emisie de 7,6 miligrame pe vehicul-kilometru pentru modelul electric și 5,8 mg pentru cel cu motor cu ardere internă.
Diferența trebuie interpretată atent. Este un experiment pe o pereche de vehicule și tipurile lor de anvelope, nu dovada că orice automobil electric produce automat cu un anumit procent mai multe particule decât orice automobil termic.
Greutatea mai mare asociată bateriei și cuplul disponibil rapid pot crește solicitarea pneurilor. Anvelopele pentru vehicule electrice au și formule diferite, concepute pentru sarcină, rezistență la rulare și aderență.
În experiment, particulele provenite de la modelul electric au avut proporții mai mari de cauciuc și silice. Cele provenite de la automobilul termic au conținut mai mult carbon negru și mai multe particule metalice asociate frânelor.
Electrificarea elimină țeava de eșapament, nu contactul dintre două tone de metal, cauciuc și asfalt.
Frânarea regenerativă ajută, dar nu rezolvă uzura pneurilor
Mașinile electrice au un avantaj important în zona frânelor. Motorul electric poate încetini mașina și recupera o parte din energie, reducând utilizarea frânelor mecanice.
Asta explică de ce particulele analizate de la vehiculul electric au avut o contribuție mai mică de materiale asociate uzurii frânelor.
Anvelopa nu beneficiază însă de un echivalent al frânării regenerative. De fiecare dată când mașina accelerează, virează sau frânează, cauciucul este solicitat mecanic.
Fragmente extrem de mici de cauciuc și material rutier se desprind și rămân pe carosabil, intră în praf sau sunt transportate de apă.
Pe măsură ce standardele pentru motoarele termice reduc emisiile de eșapament și flota electrică crește, această componentă „non-exhaust” devine proporțional mai importantă în poluarea rutieră.
Particulele electrice s-au comportat diferit și după ce au ajuns în apă
Cercetătorii nu s-au oprit la cantitatea emisă. Particulele au fost supuse în laborator unor condiții de îmbătrânire și fotooxidare pentru a vedea cum se modifică după expunerea în mediu.
Materialele provenite de la anvelopele vehiculului electric au format fracții suspendate mai fine și au prezentat o stabilitate coloidală mai mare în apă.
Asta poate conta ecologic deoarece particulele care rămân suspendate mai mult timp pot fi transportate mai departe decât cele care se agregă rapid și se depun.
A fost urmărit și 6-PPD, un antioxidant utilizat în anvelope pentru a proteja cauciucul. În mediu, acesta se poate transforma în 6-PPD-quinonă, un compus cunoscut pentru efectele toxice asupra unor specii de pești.
În probele provenite de la vehiculul electric, transformarea s-a produs mai rapid în condițiile experimentale.
Problema nu transformă mașina termică în alegerea mai verde
Rezultatul poate fi folosit ușor într-un argument greșit: „mașinile electrice poluează mai mult”. Cercetarea nu spune asta.
Automobilul electric elimină emisiile locale de eșapament și poate reduce puternic emisiile climatice pe durata de viață, în funcție de producția bateriei și mixul electric. Studiul a analizat o componentă particulară: uzura anvelopelor și a drumului.
Mesajul este că electrificarea nu rezolvă toate problemele automobilului.
Pentru orașele românești, reducerea poluării din trafic va necesita mai mult decât schimbarea motorului. Vehicule mai ușoare, presiune corectă în pneuri, condus fără accelerații brutale, anvelope mai durabile și alternative la deplasarea cu automobilul pot reduce uzura.
Transportul public, bicicleta și mersul pe jos au un avantaj pe care nici cea mai performantă baterie nu îl poate reproduce: folosesc mult mai puțin material rutier pentru a transporta un singur om.
Viitorul fără eșapament va fi mult mai curat. Dar asfaltul de sub roți ne amintește că o mașină nu poluează doar prin ceea ce arde. Poluează și prin ceea ce pierde în fiecare kilometru parcurs.
