O sticlă de plastic returnată la automat pare să încheie corect circuitul reciclării. Dar ambalajele alimentare, foliile, recipientele pentru detergenți și materialele folosite în transport continuă să genereze cantități mari de deșeuri, iar recuperarea lor este mult mai dificilă.
Reciclarea ambalajelor din plastic în România rămâne sub media europeană în cele mai recente comparații disponibile pentru țară. La nivelul Uniunii Europene, Eurostat arată că în 2024 au fost generate 35,9 kilograme de deșeuri de ambalaje din plastic pe locuitor, dintre care 15,3 kilograme au fost reciclate.
Rata europeană de reciclare a ajuns la 42,4%, în creștere față de 41,6% în 2023. Datele publicate la 22 octombrie 2026 arată însă că generarea de deșeuri crește în continuare, iar comparațiile naționale trebuie făcute cu atenție la anul și metodologia raportării.
Reciclarea ambalajelor din plastic în România și diferența față de media europeană
Eurostat a publicat la 22 octombrie noile date privind deșeurile de ambalaje pentru anul de referință 2024.
La nivel european au fost generate 81,5 milioane de tone de deșeuri de ambalaje din toate materialele.
Raportat la populație, cantitatea reprezintă 181 de kilograme pe locuitor.
Plasticul a reprezentat 19,9% din totalul deșeurilor de ambalaje, fiind depășit de hârtie și carton, cu 40,8%.
În cazul plasticului, media europeană a fost de 35,9 kilograme generate și 15,3 kilograme reciclate pe persoană.
Diferența aritmetică este de 20,6 kilograme pe locuitor, care nu au fost contabilizate ca reciclate în indicatorul prezentat.
Această diferență nu trebuie confundată automat cu plasticul ajuns în natură. Deșeurile nereciclate pot fi incinerate, depozitate sau gestionate prin alte operațiuni.
Pentru România, comparațiile disponibile indică o rată de reciclare a ambalajelor din plastic de peste 30% în 2023.
Nu trebuie atribuită României rata europeană de 42,4% și nici inventată o valoare națională pentru 2024 fără extragerea și verificarea corespunzătoare a seriei Eurostat.
Deșeurile de ambalaje au crescut cu 19,6 kilograme în zece ani
Cantitatea totală de deșeuri de ambalaje generată anual în Uniunea Europeană a crescut cu 19,6 kilograme pe locuitor între 2014 și 2024.
Numai față de anul precedent, creșterea a fost de 3,2 kilograme.
Pentru ambalajele din plastic, majorarea a fost de 6,1 kilograme pe locuitor în intervalul 2014–2024.
Cantitatea reciclată a crescut și ea, dar cu numai 3,4 kilograme pe locuitor.
Rezultă că progresul reciclării nu a eliminat creșterea volumului de ambalaje introduse în circuitul economic.
Întrebarea centrală este dacă reciclarea poate compensa la nesfârșit producerea unor cantități tot mai mari de plastic. Nu, dacă infrastructura și capacitatea de procesare nu cresc suficient pentru a recupera volumele suplimentare.
Această problemă explică orientarea noii legislații europene către prevenirea generării deșeurilor și reutilizare.
În România, restricțiile europene pentru anumite ambalaje de unică folosință vor influența treptat producătorii, comercianții și industria alimentară.
Obiectivul nu este doar reciclarea materialelor existente, ci și reducerea ambalajelor inutile.
Letonia reciclează 71% din plasticul de ambalaje, Franța 27,4%
Diferențele dintre statele europene sunt considerabile.
Eurostat indică pentru 2024 o rată de reciclare de 71% în Letonia, 58,2% în Belgia și 56% în Polonia.
Cehia a înregistrat 53,7%, depășind de asemenea pragul de 50%.
La celălalt capăt, Danemarca a raportat 22,5%, Finlanda 26,9%, iar Franța 27,4%.
Aceste valori arată că nivelul veniturilor și dezvoltarea economică nu determină singure performanța reciclării.
Contează organizarea colectării, clasificarea deșeurilor, capacitatea instalațiilor și obligațiile operatorilor economici.
În același timp, rezultatele trebuie interpretate în contextul metodologiilor de raportare.
Din 2020, regulile europene privind calcularea reciclării ambalajelor au devenit mai stricte, fiind urmărit materialul care intră efectiv într-o operațiune de reciclare.
Prin urmare, seriile istorice pot prezenta diferențe metodologice care afectează comparațiile simple.
O rată mare nu demonstrează automat că fiecare ambalaj colectat separat a fost transformat într-un produs nou.
Sistemul Garanție-Returnare nu acoperă toate ambalajele din plastic
România dispune de Sistemul Garanție-Returnare pentru anumite ambalaje de băuturi din plastic, metal și sticlă.
Acesta nu acoperă însă toate tipurile de ambalaje care generează deșeuri.
Foliile alimentare, recipientele pentru produse de curățenie, ambalajele industriale și numeroase materiale compozite intră în alte circuite de colectare.
De aceea, rata returnării recipientelor SGR nu este identică cu rata națională de reciclare a tuturor ambalajelor din plastic.
O altă diferență apare între colectare și reciclare. Un ambalaj colectat separat poate necesita sortare, curățare și procesare înainte să fie contabilizat ca reciclat.
Pentru evaluarea sistemului românesc sunt necesare date privind cantitățile introduse pe piață, recuperate și intrate efectiv în reciclare.
Indicatorii trebuie comparați pentru aceeași perioadă și aceeași categorie de material.
Din perspectivă economică, reducerea deșeurilor poate diminua necesarul de transport, sortare și procesare.
Din perspectivă ecologică, prevenirea generării ambalajului evită o parte dintre consumurile de materii prime și energie asociate ciclului său de viață.
În 2024, Europa a reciclat mai mult plastic decât în anul precedent, dar a și generat mai mult. Cele două cifre cresc împreună. Aceasta este contradicția pe care reciclarea singură nu o poate elimina.
