Pe măsură ce se lasă noaptea în zona industrială din Masaka, vânătorul de lăcuse Karim Damba începe lucrul. El transportă plăci mari de oțel ondulat și le atașează de butoaie de ulei goale căptușite cu saci de polietilenă neagră. La ora 20.00, aprinde luminile fluorescente și așteaptă sosirea lăcustelor, conform The Guardian.
Damba este vânător de lăcuste din centrul Ugandei. Între octombrie și decembrie el petrece nopțile așteptând ca insectele să lovească foile de metal și să cadă în capcană. Insectele bogate în proteine sunt împachetate și transportate la piață.
„Uneori vin la miezul nopții, alteori la 5 dimineața”, spune el.
Insectele sunt o parte binevenită a dietei zilnice a ugandezilor. Sunt bogate în fibre și acizi grași omega-3. Atunci când sunt prăjite și date cu sare, devin extrem de crocante și hrănitoare.
Insectele, cunoscute local sub numele de nsenene, apar de două ori pe an, în aprilie și mai și din octombrie până în decembrie.
Lăcustele dispar din cauza defrișărilor masive
Anul acesta a fost însă diferit. Noiembrie este cunoscută sub denumirea de „musenene” – luna lăcustei. Numeroase lăcuste sunt prinse aproape în fiecare zi, în special în centrul Ugandei, principalul lor loc de reproducere. Dar lăcustele au apărut pentru doar șapte zile luna trecută. Fenomenul a stârnit îngrijorare la cele mai înalte niveluri din țară.
„Acesta este Museneene [sic]”, a scris președintele ugandei Yoweri Museveni pe X.
„Unde sunt? Schimbarea climei? … Întotdeauna le doresc mult noroc nsenenilor.”, a adăugat el.
Populațiile de lăcuste s-au redus de ani întregi, deoarece pădurile, pajiștile și mlaștinile în care se hrănesc și se reproduc sunt distruse. Țara a pierdut aproape o treime din pădurile sale în ultimele trei decenii. Regiunea centrală a înregistrat cea mai intensă curățare a habitatelor protejate.
Anul acesta a fost cel mai rău înregistrat pentru populațiile de lăcuste.
Până la 6 dimineața, Damba a reușit să umple doar o jumătate de sac.
„Nu a fost o noapte bună”, spune el.
Într-o zi bună în timpul musenene, el poate umple până la 80 de saci. Aceștia îi pot aduce aproximativ 60.000 de șilingi ugandezi (12,50 lire sterline) fiecare. Nu s-a apropiat de acest număr anul acesta.
Lăcustele au început să dispară în Uganda. Îngrijorări tot mai mari
După ce a plătit taxele de consiliu, a închiriat terenul pentru a ridica capcanele, a angajat forță de muncă ocazională și a folosit electricitate în fiecare noapte, Damba este îngrijorat că nu poate obține un profit al investiției sale în acest an.
Quraish Katongole, șeful Asociației Old Masaka Basenene, care reprezintă vânătorii de lăcuste, spune că este îngrijorat că într-o zi lăcustele vor dispărea definitiv.
„De fiecare dată când distrugem pădurile, vremea se schimbă. Vântul pur și simplu le împinge [lăcustele] departe de aici”, spune el.
„Am cheltuit bani cumpărând becuri, plăci de oțel, am plătit curentul și am închiriat pământul. Doar electricitatea, dacă trebuie să aprindeți luminile în fiecare zi timp de două luni, costă 1,7 milioane de șilingi ugandezi. Am împrumutat bani și suntem datori. Speranța noastră este să recuperăm banii pentru a plăti datoriile.”, a spus el.
Mai puține lăcuste înseamnă mai puțină muncă pentru muncitorii ocazionali ai pieței a căror sarcină este să curețe insectele și să le smulgă aripile și picioarele înainte de a fi vândute.
„Suntem plătiți cu 700 de șilingi pe ceașca de lăcuste pe care o curățăm. Când insectele nu sunt livrate, nu lucrăm”, spune Jesca Nanyanzi, care lucrează la Katwe.
