Microplasticul nu își găsește drumul doar corpurile animalelor, în calote glaciare, în oceane și în corpul uman. Ele se infiltrează și straturi de rocă, afectând studiile geologice, potrivit Science Alert.
Într-un nou studiu, au fost analizate mostre de sedimente din trei lacuri din Letonia – Seksu, Pinku și Usmas. Cercetătorii au vrut să vadă cât de adânc au ajuns microplasticele. Rezultatele au arătat că particulele mai mici ar putea trece de mâl, ajungând la straturile de rocă.
Acest lucru face ca prezența materialelor plastice în straturile de rocă să fie un indicator nesigur al proliferării materialelor plastice în societate, spun ecologistul Inta Dimante-Deimantovica de la Institutul Leton de Ecologie Acvatică și o echipă internațională de cercetători.
Unii geologi au propus această prezență a plasticului ca punct de plecare pentru definirea începutului oficial al modelării umane a suprafeței planetei. Perioada mai e cunoscută și sub numele de Antropocen.
„Concluzionăm că interpretarea distribuției microplasticelor în profilurile sedimentelor studiate este ambiguă și nu indică strict începutul epocii antropocenului”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
Rezultatele au fost relativ consistente de-a lungul lacurilor, în ciuda variațiilor în ceea ce privește cât de departe erau de zonele urbanizate. Cercetătorii spun că este o dovadă în plus despre cât de omniprezente au devenit microplasticele.
Fiecare eșantion a fost datat din timpurile moderne până la începutul anilor 1700. În acest fel a fost măsurată cu precizie vârsta lor. Particulele de microplastic au fost găsite în probele din toate locurile. În total au fost identifiate 14 tipuri diferite de plastic.
Microplastic descoperit în roci
Tipurile de particule microplastice au inclus poliamidă (folosită în nailon), polietilenă (se găsește adesea în ambalaje), poliuretan (folosit în spume și fibre) și acetat de polivinil (găsit în cleiuri).
„Sugerăm că aceste descoperiri arată un adevărat fenomen natural. E o mișcare gravitațională a microplasticelor în profilurile sedimentelor”, scriu cercetătorii.
Tot felul de factori ar putea influența această mișcare, spun cercetătorii. De la tipul de material sedimentar, la tipul de microplastic, la condițiile de mediu din jur.
Ceea ce pare clar este că suntem în stadiul în care nu putem scăpa de microplastice. Experții încă încearcă să înțeleagă efectele asupra sănătății noastre, dar devine clar că particulele minuscule sunt mult mai răspândite decât am crezut vreodată posibil.
„Se estimează că doar aproximativ 9% din tot plasticul produs vreodată este reciclat. De asemmenea, 12% este incinerat, ceea ce duce la concluzia că peste 6.000 de milioane de tone metrice de deșeuri de plastic au potențialul de a se scurge în mediu și de a fi încorporate în ciclurile naturale și lanțurile trofice”, scriu cercetătorii.
