Politicile climatice sunt construite pe cifre. Țintele de reducere, neutralitatea climatică și strategiile europene se bazează pe indicatori standardizați. Unul dintre cei mai importanți – dar rar explicați în spațiul public – este potențialul de încălzire globală al metanului.
Diferența dintre evaluarea pe 100 de ani și cea pe 20 de ani poate transforma metanul dintr-un gaz secundar într-un accelerator climatic major.
Ce înseamnă potențialul de încălzire globală
Pentru a compara diferite gaze cu efect de seră, comunitatea științifică utilizează un indicator numit potențial de încălzire globală. Acesta exprimă câtă căldură reține un gaz în atmosferă comparativ cu dioxidul de carbon, pe o perioadă de timp definită.
Cele mai utilizate două repere sunt:
- calculul pe 100 de ani
- calculul pe 20 de ani
În varianta pe 100 de ani, metanul este deja mult mai puternic decât dioxidul de carbon. Însă în varianta pe 20 de ani, efectul său de încălzire este de aproape trei ori mai mare decât cel rezultat din media pe un secol.
Diferența nu este tehnică. Este strategică.
De ce contează intervalul de 20 de ani
Metanul are o durată de viață mai scurtă în atmosferă decât dioxidul de carbon. Însă în primii ani după emitere, contribuția sa la încălzire este mult mai intensă.
Dacă următorul deceniu este decisiv pentru limitarea creșterii temperaturii globale, atunci impactul pe termen scurt devine esențial.
În acest context, evaluarea metanului pe 20 de ani evidențiază o presiune climatică mai mare decât cea sugerată de media pe 100 de ani.
Pentru emisiile de metan din gropile de gunoi din Europa, această diferență este crucială.
Legătura dintre gropile de gunoi și încălzirea pe termen scurt
Deșeurile biodegradabile depozitate în gropile de gunoi se descompun lent, eliberând metan pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii.
Odată ajuns în atmosferă, metanul are cel mai puternic efect de încălzire în primii 20 de ani.
Rezultă astfel un mecanism dublu:
întârzierea eliberării gazului din depozit
intensificarea încălzirii în primii ani după emitere
Dacă impactul este analizat doar pe 100 de ani, această fază de intensitate ridicată este diluată statistic.
În schimb, evaluarea pe 20 de ani scoate în evidență presiunea climatică reală generată de metanul din gropile de gunoi.
Implicații pentru politica climatică europeană
Uniunea Europeană își bazează raportările oficiale în principal pe calculul pe 100 de ani. Aceasta este practica internațională standard.
Însă dacă obiectivul este limitarea rapidă a încălzirii globale în următoarele decenii, integrarea evaluării pe 20 de ani ar putea modifica prioritățile.
Pentru sectorul deșeurilor, asta ar însemna:
accelerarea devierii deșeurilor biodegradabile
creșterea eficienței captării metanului
monitorizare mai strictă a depozitelor
revizuirea ponderii sectorului în strategiile climatice
Metanul din gropile de gunoi nu mai apare astfel ca un factor secundar, ci ca un element cu impact major în intervalul critic 2025–2040.
O alegere metodologică cu efect politic
Indicatorii climatici nu sunt neutri. Alegerea perioadei de evaluare influențează percepția asupra riscului și alocarea resurselor.
Dacă metanul este analizat doar pe 100 de ani, el pare mai puțin urgent comparativ cu dioxidul de carbon. Dacă este analizat pe 20 de ani, contribuția sa la încălzirea imediată devine evidentă.
Pentru Europa, această alegere poate determina cât de rapid este abordată problema emisiilor provenite din depozitarea deșeurilor.
Fereastra critică până în 2030
Comunitatea științifică subliniază că următorul deceniu este decisiv pentru limitarea încălzirii globale.
În acest interval, impactul metanului este disproporționat de mare comparativ cu durata sa de viață atmosferică.
Dacă emisiile de metan din gropile de gunoi din Europa continuă pe traiectoria actuală, efectul lor asupra încălzirii pe termen scurt poate deveni mai important decât sugerează evaluările tradiționale.
Înțelegerea diferenței dintre calculul pe 20 și 100 de ani nu este un exercițiu academic. Este o chestiune de strategie climatică.
