De ce industria cimentului generează emisii masive de CO2
Producția de ciment nu înseamnă doar ardere de combustibili fosili. Problema centrală este reacția chimică prin care calcarul este transformat în clincher, componenta de bază a cimentului. În acest proces, carbonul din carbonatul de calciu este eliberat sub formă de dioxid de carbon.
Aproximativ jumătate din emisiile industriei cimentului provin din această reacție chimică inevitabilă, nu din combustibil. Restul provine din arderea cărbunelui, petrolului sau gazului necesar pentru atingerea temperaturilor de peste 1.400°C în cuptoare industriale.
Aceasta face ca industria cimentului să fie unul dintre cele mai dificile sectoare de decarbonizat.
Betonul, infrastructura și contradicția tranziției verzi
Fiecare parc eolian, fiecare baraj hidro, fiecare fundație pentru panouri solare presupune utilizarea masivă de beton. Tranziția energetică este construită, la propriu, pe ciment.
Europa investește în infrastructură pentru adaptare climatică, consolidare de diguri, rețele electrice, clădiri eficiente energetic. Toate acestea presupun creșterea cererii de ciment.
Astfel apare o contradicție: pentru a reduce emisiile, producem mai mult material care generează emisii.
Poate fi decarbonizată industria cimentului?
Există trei direcții principale discutate în publicații precum Carbon Brief, Scientific American și Nature Climate Change:
- Înlocuirea parțială a clincherului cu materiale alternative (zgură, cenușă volantă).
- Electrificarea sau utilizarea hidrogenului pentru reducerea combustibililor fosili.
- Captarea și stocarea carbonului (CCS).
Problema este că primele două soluții reduc doar o parte din emisii. A treia, captarea carbonului, este costisitoare și încă limitată la proiecte pilot.
Costurile investițiilor sunt enorme, iar piața construcțiilor funcționează pe marje reduse și competitivitate ridicată.
Europa și reglementările pentru industria cimentului
Uniunea Europeană include producătorii de ciment în sistemul ETS (schema de comercializare a certificatelor de emisii). Prețul carbonului a crescut semnificativ în ultimii ani, presând industria să inoveze.
Însă dacă prețul certificatelor crește prea rapid, există riscul relocării producției în afara UE, în țări cu reglementări mai slabe. Mecanismul CBAM încearcă să reducă acest risc, dar implementarea este complexă.
Industria cimentului devine astfel un test al coerenței politicilor climatice europene.
Industria cimentului și viitorul orașelor
Urbanizarea continuă în Asia și Africa. Cererea globală de ciment rămâne ridicată. Chiar dacă Europa reduce consumul, piața mondială menține presiunea.
Alternative precum construcțiile din lemn sau materiale cu emisii reduse câștigă teren, dar nu pot înlocui complet betonul în infrastructura grea.
Reducerea impactului climatic al cimentului depinde de:
- inovare tehnologică accelerată
- reglementare coerentă
- presiune investițională
- schimbarea practicilor în construcții
Verdictul care nu poate fi evitat
Industria cimentului nu este un detaliu tehnic în ecuația climatică. Este un pilon structural al economiei moderne și, simultan, un contributor major la poluare.
Dacă tranziția verde ignoră acest sector, obiectivele climatice devin fragile.
Dacă îl reglementează agresiv fără soluții tehnologice viabile, costurile sociale și economice cresc.
Întrebarea reală nu este dacă putem renunța la ciment. Nu putem.
Întrebarea este cât de repede putem produce ciment cu emisii mai mici fără a bloca dezvoltarea.
