O economie încetinită de câteva ore de vreme severă
Relatările din presa națională din 18 februarie 2026 au confirmat blocaje în transportul feroviar, restricții de circulație și întreruperi de energie în mai multe județe. Reconectarea consumatorilor afectați a necesitat intervenții rapide ale echipelor tehnice, iar în unele zone activitatea publică a fost suspendată temporar.
Chiar și în absența unor evaluări oficiale consolidate ale pagubelor, impactul economic indirect este inevitabil. O zi de întrerupere în transport înseamnă întârzieri în livrări, costuri suplimentare pentru companii și pierderi pentru operatorii din logistică. Suspendarea cursurilor afectează productivitatea părinților, care trebuie să își reorganizeze programul de muncă.
Aceste efecte, deși aparent fragmentare, au un caracter cumulativ.
Energia – punct vulnerabil recurent
Întreruperile de energie electrică reprezintă unul dintre cele mai vizibile efecte ale fenomenelor meteo severe. Rețelele aeriene rămân expuse vântului puternic și acumulărilor de gheață, iar intervențiile în condiții de viscol presupun costuri operaționale crescute.
România nu este singulară în această situație. În context european, episoadele extreme pun presiune pe infrastructurile vechi sau insuficient modernizate. Diferența o face capacitatea de investiție și planificarea anticipativă.
Fără consolidarea rețelelor și fără digitalizarea sistemelor de distribuție, fiecare episod sever va produce aceleași tipare de vulnerabilitate.
Costurile sociale, mai puțin vizibile
Dincolo de cifrele economice, există un impact social dificil de cuantificat. Suspendarea cursurilor, blocajele în transportul public și incertitudinea generată de avertizările succesive afectează rutina cotidiană și încrederea publică în capacitatea instituțiilor de a gestiona situații critice.
În comunitățile rurale sau izolate, întreruperea energiei electrice poate deveni o problemă de siguranță, mai ales pentru persoanele vârstnice sau pentru gospodăriile dependente de sisteme electrice de încălzire.
Aceste efecte nu apar în bilanțuri contabile, dar influențează percepția colectivă asupra rezilienței statului.
Variabilitate naturală sau semnal de adaptare insuficientă?
România a cunoscut viscole severe și în trecut. Totuși, în ultimii ani, alternanța dintre episoade de secetă intensă și fenomene meteorologice violente a devenit mai pronunțată. Literatura climatică internațională indică o creștere a frecvenței fenomenelor extreme într-un climat mai cald, fără a atribui automat fiecare eveniment individual schimbării climatice.
Adevărata problemă nu este existența viscolului, ci capacitatea sistemelor publice și private de a funcționa fără perturbări majore.
Între reacție și prevenție
Episodul din 18 februarie 2026 arată că România reacționează, dar nu este încă complet pregătită. Intervențiile au avut loc, consumatorii au fost reconectați, circulația a fost reluată progresiv. Însă fiecare astfel de eveniment ridică aceeași întrebare: investim suficient în prevenție sau rămânem într-un model de reacție punctuală?
Costurile reale ale fenomenelor meteo extreme nu se măsoară doar în pagube materiale, ci în reziliență instituțională și stabilitate economică.
Dacă frecvența acestor episoade va crește, presiunea asupra bugetelor publice și asupra infrastructurii critice va deveni structurală, nu excepțională.
