Ce înseamnă, de fapt, „subvenție pentru combustibili fosili”
Conform definițiilor utilizate de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), subvențiile pentru combustibili fosili includ:
- reduceri de taxe pentru producători sau consumatori,
- plafonări de preț susținute din buget,
- scutiri fiscale,
- sprijin direct pentru exploatare sau rafinare.
Datele publicate de OECD și analizate constant la nivel european arată că subvențiile explicite și implicite pentru combustibili fosili au crescut în perioada 2021–2023, pe fondul crizei energetice generate de războiul din Ucraina și volatilitatea pieței gazelor.
Instituțiile europene au reiterat angajamentul de eliminare treptată a acestor subvenții în cadrul reformelor aferente Pactului Verde și guvernanței Uniunii Energiei (Comisia Europeană, Energy Union).
Ce pregătește UE și în ce ritm
În cadrul reformelor energetice și fiscale, Comisia Europeană promovează:
- reducerea sprijinului fiscal pentru combustibilii fosili,
- eliminarea distorsiunilor de piață,
- orientarea fondurilor publice către energie regenerabilă și eficiență energetică.
La nivel politic, obiectivul este coerent: accelerarea decarbonizării și reducerea dependenței energetice externe.
Însă, economic, mecanismul este mai complex.
Unde apare presiunea economică
Subvențiile funcționează ca amortizor. Eliminarea lor înseamnă:
- Creșterea costurilor de producție pentru energie pe bază de gaz sau cărbune.
- Reducerea intervenției bugetare pentru plafonări.
- Transfer gradual al costului către piață.
În România, în perioada 2022–2024, plafonarea prețurilor la energie a fost susținută masiv din bugetul public. Dacă logica europeană merge către eliminarea subvențiilor fosile, mecanismele de sprijin de tip plafonare devin mai dificil de justificat fiscal și politic.
Aici apare întrebarea esențială: cine plătește diferența?
Scenarii pentru România
Estimare economică: dacă sprijinul bugetar pentru energie este redus treptat, costul marginal al energiei produse din gaz sau cărbune se poate transmite în facturi prin:
- ajustări de tarif,
- reducerea compensațiilor,
- creșterea accizelor sau taxelor conexe.
Impactul exact depinde de:
- evoluția prețului internațional al gazului,
- ponderea energiei regenerabile în mix,
- deciziile guvernamentale privind menținerea schemelor de sprijin.
România are un avantaj structural: producție internă de gaz și capacitate nucleară activă la Nuclearelectrica. Totuși, piața energetică este integrată european, iar prețurile se formează regional.
Eliminarea subvențiilor: corecție de piață sau risc social?
Argumentul economic pentru eliminarea subvențiilor este clar: acestea distorsionează piața și încurajează consumul de combustibili poluanți.
Însă efectul social poate fi regresiv. Gospodăriile vulnerabile sunt mai sensibile la creșteri procentuale ale costurilor energetice.
De aceea, la nivel european, discuția se mută din zona „subvenții generale” în zona „sprijin țintit”. Diferența este majoră:
- Subvenția generală → reduce artificial prețul pentru toți.
- Sprijinul țintit → compensează doar consumatorii vulnerabili.
Pentru România, această tranziție presupune modernizarea sistemului de ajutoare sociale energetice.
Impact bugetar și disciplină fiscală
Un element ignorat frecvent în dezbatere este presiunea bugetară.
Menținerea subvențiilor energetice înseamnă deficit mai mare. Eliminarea lor înseamnă cost politic mai mare.
În contextul regulilor fiscale europene reintroduse gradual după perioada de suspendare pandemică, statele membre au spațiu limitat pentru a susține pe termen lung scheme costisitoare.
Prin urmare, eliminarea subvențiilor fosile nu este doar decizie climatică. Este și decizie fiscală.
Ce urmează pentru România
Pentru România, implicațiile sunt triple:
- Accelerarea investițiilor în regenerabile și stocare.
- Consolidarea capacităților nucleare și pe gaz cu rol de echilibrare.
- Reformarea sistemului de sprijin social energetic.
Dacă aceste trei elemente nu sunt implementate coerent, eliminarea subvențiilor poate genera:
- volatilitate de preț,
- presiune socială,
- polarizare politică.
Dacă sunt implementate inteligent, poate rezulta:
- disciplină bugetară,
- eficiență energetică crescută,
- reducerea dependenței externe.
Eliminarea subvențiilor pentru combustibili fosili nu produce automat scumpiri dramatice, dar schimbă locul unde se află presiunea financiară: din bugetul public către mecanismele pieței. Într-o economie integrată european, România nu poate izola complet aceste ajustări.
Diferența nu va fi dată de decizia Bruxelles-ului, ci de modul în care autoritățile naționale gestionează tranziția: cât de rapid investesc în capacități stabile, cât de eficient protejează consumatorii vulnerabili și cât de realist comunică impactul fiscal.
Eliminarea subvențiilor este o mutare structurală. Efectele ei vor depinde de disciplina bugetară și de arhitectura energetică internă. Acolo se joacă, de fapt, costul real pentru economie.
