În fiecare vară, mii de hectare de vegetație ard pe teritoriul României — mirișți, pășuni, liziere de pădure, stuf în Delta Dunării. Imaginile ajung uneori în știri. Datele despre emisiile generate nu ajung nicăieri. România raportează anual către Agenția Europeană de Mediu și către Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice un inventar național de gaze cu efect de seră — document tehnic care stă la baza angajamentelor climatice asumate. Incendiile de vegetație sunt incluse în acest inventar într-o categorie distinctă, cu date care, potrivit analizelor independente, subestimează sistematic amploarea reală a fenomenului.
Diferența dintre ce arde și ce se raportează nu este minoră.
Cum se construiește un inventar național de emisii
Inventarul național de gaze cu efect de seră este elaborat anual de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, pe baza metodologiei IPCC — Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Categoria care acoperă incendiile de vegetație — Land Use, Land-Use Change and Forestry, subcategoria 3.C — utilizează date privind suprafețele afectate furnizate de Romsilva și de Inspectoratele pentru Situații de Urgență județene.
Problema metodologică este fundamentală: datele ISU se bazează pe suprafețele declarate de echipajele de intervenție la fața locului, estimate vizual în condiții de urgență, fără teledetecție sistematică. Suprafețele raportate de ISU sunt, în mod consistent, mai mici decât cele identificate prin analiza imaginilor satelitare — o discrepanță documentată de cercetători de la Universitatea din București în colaborare cu Joint Research Centre al Comisiei Europene.
- Sateliții văd altceva decât raportează ISU
Sistemul european de monitorizare a incendiilor — Copernicus Emergency Management Service și baza de date EFFIS — utilizează imagini satelitare Sentinel pentru a cartografia în timp real suprafețele afectate de incendii pe teritoriul UE. Datele EFFIS pentru România arată, în fiecare dintre ultimii cinci ani, suprafețe arse semnificativ mai mari față de cele raportate oficial de autoritățile române.
În 2023, EFFIS a înregistrat pentru România aproximativ 45.000 de hectare afectate de incendii de vegetație. Raportarea oficială națională pentru același an indica sub 20.000 de hectare. Discrepanța de peste 100% nu poate fi explicată prin diferențe metodologice minore — reflectă o subestimare structurală a fenomenului.
Consecința directă este că emisiile de CO2, metan și oxizi de azot generate de incendiile de vegetație sunt subraportate în inventarul național. România pare, pe hârtie, mai puțin poluatoare decât este în realitate.
Cine aprinde și de ce nu răspunde nimeni
Incendiile de vegetație din România nu sunt în marea lor majoritate accidentale. Studiile Romsilva și ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență indică că peste 70% dintre incendiile de pășune și miriște sunt provocate intenționat — de fermieri care curăță terenul prin ardere, o practică ieftină și rapidă, ilegală conform Legii 289/2002 privind perdelele forestiere și Ordonanței 195/2005 privind protecția mediului.
Amenzile pentru arderea ilegală a vegetației variază între 1.000 și 5.000 de lei. Probabilitatea de a fi prins și amendat este, în zone rurale cu acoperire redusă a ISU, apropiată de zero. Prin urmare, arderea rămâne rațională economic pentru fermierul care trebuie să curețe zece hectare de miriște înainte de arătura de toamnă.
Niciun dosar penal semnificativ nu a fost instrumentat în ultimii cinci ani pentru provocarea de incendii de vegetație în scopul curățării terenurilor agricole, conform datelor publice ale Parchetului General.
Emisiile care nu se văd în angajamentele climatice
România și-a asumat prin Planul Național Integrat Energie și Climă ținte de reducere a emisiilor pentru sectorul agricol și cel al utilizării terenurilor. Dacă emisiile reale din incendii sunt subestimate cu 100% față de valorile raportate, țintele asumate sunt calculate pe o bază incorectă — ceea ce înseamnă că progresul raportat față de aceste ținte este, parțial, iluzoriu.
Comisia Europeană verifică inventarele naționale de emisii prin propriile mecanisme tehnice. România a primit în trecut notificări privind calitatea datelor din sectorul LULUCF — utilizarea terenurilor și silvicultură. Corecțiile solicitate au vizat în principal metodologia de calcul pentru stocurile de carbon forestier, nu emisiile din incendii.
O soluție tehnică ignorată
Integrarea datelor satelitare Copernicus în metodologia oficială de calcul a suprafețelor afectate de incendii ar elimina discrepanța dintre realitate și raportare. Această integrare nu necesită investiții majore — sistemul Copernicus este gratuit și accesibil oricărei autorități publice din UE. Necesită voință instituțională și recunoașterea implicită că cifrele raportate până acum au fost incorecte.
Până când această recunoaștere va veni, România va continua să raporteze un inventar de emisii mai mic decât realitatea — și să primească, pe această bază, o evaluare a conformității climatice mai favorabilă decât merită.
