Fundația Visul Luanei este o organizație care face ceea ce statul român nu reușește. Din 2015, echipa fundației salvează animale sălbatice rănite, bolnave sau orfane din zona Bucureștiului. Centrul lor de reabilitare din Popești-Leordeni este singurul de acest fel din sudul României. Până în prezent, aici au primit îngrijiri peste 10.000 de animale din mai mult de 140 de specii.
Cum a început totul
Povestea Fundației Visul Luanei are la bază o tragedie. Ana-Lucia Udrescu, cunoscută drept Luana, era medic veterinar. Ea visa să deschidă un cabinet dedicat animalelor. În 2014, un incendiu a izbucnit în spațiul pe care urma să îl transforme în clinică. Luana și-a pierdut viața în acel incendiu. Familia și prietenii ei au decis apoi să îi ducă visul mai departe. Medicul veterinar Ovidiu Roșu a fondat centrul care îi poartă numele. De atunci, Fundația Visul Luanei funcționează exclusiv din donații și voluntariat.
Ce face centrul în fiecare zi
Echipa Fundației Visul Luanei primește zilnic apeluri de la oameni care găsesc animale sălbatice în dificultate. În primul rând, specialiștii oferă consiliere telefonică. Nu orice animal aparent neajutorat are nevoie de intervenție. De exemplu, puii de căprioară stau adesea ascunși în iarbă. Părinții lor se află de regulă la câțiva metri distanță. Intervențiile inutile pot face mai mult rău decât bine.
Atunci când situația o cere, echipa se deplasează în teren. Animalul este preluat și transportat la centru. Aici, medicii realizează un triaj complet. Apoi stabilesc diagnosticul și aplică tratamentul necesar. Procedurile variază de la pansamente simple la operații complexe. Aproximativ 80% dintre pacienți sunt păsări cu traume mecanice sau boli. Pe lângă păsări, centrul a îngrijit vulpi, jderi, arici, lilieci, țestoase și chiar un piton regal.
Scopul final este întotdeauna același: eliberarea animalului în natură. Fundația Visul Luanei nu ține animale în captivitate. Fiecare pacient este evaluat individual. Reabilitarea poate dura zile sau luni, în funcție de gravitate.
Cifre care vorbesc de la sine
Într-o singură sesiune de eliberare, echipa a redat naturii 62 de pescăruși, 15 grauri, 10 vânturei, 7 ciufi de pădure, 7 lăstuni, 4 țestoase europene, 3 vulpi și multe alte specii. În perioadele de vârf, centrul găzduiește simultan peste 250 de animale. Toată această activitate este susținută de doar doi medici veterinari, un asistent, un biolog, un îngrijitor și câțiva voluntari zilnici.
Fundația Visul Luanei a realizat, de asemenea, peste 27.000 de sterilizări gratuite pentru animale domestice. Această activitate reduce presiunea pe care animalele abandonate o exercită asupra ecosistemelor urbane. Este, prin urmare, o completare logică a misiunii principale.
Educație pentru coexistență
Dincolo de activitatea medicală, Fundația Visul Luanei investește în educație. Programele de voluntariat tematic și campaniile publice urmăresc un obiectiv clar. Ele vor să schimbe modul în care oamenii interacționează cu fauna sălbatică urbană. Urbanizarea rapidă din jurul Capitalei a creat o zonă de contact din ce în ce mai largă între oameni și animale. Lipsa de informare provoacă adesea intervenții greșite.
Centrul oferă, în plus, un program amplu de formare profesională. Scopul este crearea unei noi generații de specialiști în medicina și biologia animalelor sălbatice. România are un deficit enorm de astfel de profesioniști.
De ce merită toată recunoașterea
În România funcționează doar trei centre de reabilitare a animalelor sălbatice. Toate trei sunt administrate de ONG-uri. Niciunul nu primește finanțare sistematică din partea statului. Fundația Visul Luanei demonstrează, în fiecare zi, că societatea civilă poate acoperi un gol instituțional imens.
Fundația a pierdut la un moment dat autospeciala de transport. Activitatea a devenit și mai dificilă. Cu toate acestea, echipa nu a renunțat. Fiecare animal salvat și eliberat este o victorie mică, dar reală. Visul Luanei nu este doar un nume. Este o promisiune respectată zilnic de oameni care aleg să facă ceea ce autoritățile nu fac. Este un memorial viu al unei tinere care a crezut că lumea poate fi mai bună. Iar echipa care îi continuă misiunea demonstrează acest lucru cu fiecare animal salvat.
