Rezultatele Ciclului III al Inventarului Forestier Național aduc, pentru prima dată în ani, o veste care pare bună: suprafața pădurilor din România a crescut cu peste 200.000 de hectare față de primul ciclu de inventariere, ajungând la 7,2 milioane de hectare. Volumul mediu la hectar a urcat la 347,5 metri cubi – cel mai ridicat din Uniunea Europeană după Liechtenstein și Elveția, și aproape dublu față de media europeană de 182 metri cubi pe hectar. Iar volumul de „lemn dispărut” — diferența dintre ce arată inventarul forestier pe teren și ce s-a autorizat legal — a scăzut de la aproximativ 20 milioane de metri cubi pe an la maximum 8 milioane.
Sunt cifre care ar trebui să liniștească. WWF România nu se lasă liniștit.
Progresul real, dar incomplet înțeles
Organizația recunoaște că reducerea volumului de lemn dispărut reprezintă un progres absolut semnificativ. „Putem deduce că reducerea volumului de lemn dispărut se datorează în principal reducerii volumului de lemn recoltat ilegal dacă considerăm că sursa erorilor statistice rămâne în limitele acelorași parametri”, a declarat Radu Vlad, manager de proiecte păduri la WWF România, în analiza publicată de organizație pe wwf.ro în decembrie 2025.
Totodată, WWF atrage atenția că IFN* nu este dimensionat să cuantifice cu precizie tăierile ilegale. Volumul dispărut surprinde și erori metodologice rezultate din compararea unor date obținute prin metodologii diferite, aplicate pentru scopuri diferite. Prin urmare, reducerea nu poate fi interpretată simplist ca o victorie deplină asupra exploatărilor ilegale.
Ce a funcționat și de ce contează
Progresul înregistrat în Ciclul III nu este accidental. WWF identifică mai multe măsuri care au produs rezultate măsurabile: implementarea completă a sistemului SUMAL de trasabilitate digitală a lemnului, suplimentarea personalului Gărzilor Forestiere, implicarea poliției și jandarmeriei în controale și scăderea pragului de la care transporturile fără documente sunt sancționate penal — de la volume mari la minimum 5 metri cubi.
Aceste intervenții au schimbat modul de operare al exploatărilor ilegale. De la dispariția vizibilă a pădurilor pe versanți întregi, fenomenul s-a mutat spre metode disimulate — supraîncărcarea transporturilor, fraudarea declarațiilor de cantități în SUMAL, introducerea lemnului nefiscalizat în economia gri.
Cu alte cuvinte, problema nu a dispărut. S-a sofisticat.
Ce lipsește din arhitectura actuală
WWF solicită public o dezbatere transparentă pe rezultatele IFN și identifică mai multe bresă ale sistemului care rămân neînchise. Prima — și cea mai importantă — este modelul de valorificare a lemnului pe picior, cu plata în avans a unui volum estimat înainte ca materialul să fie verificat la ieșirea din pădure. Această practică este, potrivit organizației, principala cauză a controverselor despre exploatările ilegale din România.
A doua breșă privește absența „amprentei digitale a transporturilor” — un sistem integrat care ar permite verificarea automată a volumelor declarate față de cele transportate efectiv. WWF solicită operaționalizarea acestui instrument într-un SUMAL 3.0.
A treia problemă vizează conflictele de interese sistemice: plățile pentru lemnul recoltat din pădurile publice se efectuează pentru volume estimate, nu pentru cantitățile efectiv declarate la introducerea pe piață. Diferența dintre estimare și realitate rămâne, în sistemul actual, un spațiu de manevră pentru fraudă.
România, în pragul unui nou Cod Silvic
Momentul publicării acestei analize nu este întâmplător. România se află în faza de elaborare a legislației subsecvente noului Cod Silvic — un cadru care va defini regulile sectorului forestier pentru următorii ani. WWF avertizează că progresele înregistrate pot fi consolidate sau anulate în funcție de alegerile legislative care urmează.
Pădurile României sunt, pe hârtie, mai mari și mai dense decât acum zece ani. Întrebarea pe care WWF o lasă deschisă este dacă sistemul care le administrează a devenit, în același ritm, mai onest.
*-Inventarul Forestier Național – un instrument de evaluare statistică a resurselor forestiere ale României, realizat prin măsurători de teren pe eșantioane reprezentative la nivel național.
Funcționează pe cicluri de aproximativ 5 ani. Măsoară suprafața pădurilor, volumul de lemn pe picior, creșterea anuală, structura pe specii și vârste. Este baza de date pe care se fundamentează politicile forestiere și legislația silvică.
România a finalizat trei cicluri: I (2008–2012), II (2013–2018), III (2020–2025).
