Uniunea Europeană interzice sau restricționează sever utilizarea a peste 500 de substanțe active fitosanitare pe teritoriul său. Procesul de evaluare și retragere a autorizațiilor este coordonat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și se bazează pe dovezi acumulate privind toxicitatea pentru om, animale și ecosisteme. Interdicțiile sunt obligatorii pentru toate statele membre. Există însă o fereastră legală pe care România, alături de alte câteva state, o folosește sistematic: exportul și reexportul de pesticide interzise intern, precum și importul de substanțe active reformulate sub denumiri comerciale noi, care nu figurează încă în bazele de date europene de restricții.
Mecanism legal, consecințe reale.
Fereastra din Regulamentul 1107/2009
Regulamentul european 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare stabilește cadrul de autorizare la nivel european și național. O substanță activă interzisă la nivel european nu poate fi utilizată în UE. Poate fi însă produsă în UE și exportată către țări terțe — o prevedere criticată de organizații de mediu precum Pesticide Action Network Europe, dar menținută din rațiuni comerciale.
Problema specifică României nu este exportul, ci un mecanism paralel: substanțele active retrase din autorizare la nivel european pot rămâne în stocurile comercianților pentru o perioadă de grație de până la 18 luni după retragerea autorizației. În această fereastră, produsele pot fi vândute legal. Controlul stocurilor și al datelor de expirare a autorizațiilor este responsabilitatea Autorității Naționale Fitosanitare — o instituție cu resurse de inspecție declarate insuficiente față de volumul pieței.
Substanțele care dispar pe o ușă și intră pe alta
Clorpirifosul — insecticid organofosforice interzis în UE din 2020 pentru efectele neurotoxice asupra creierului copiilor — a continuat să apară în controale ale Gărzii de Mediu și ANF pe teritoriul României până în 2022, în stocuri declarate ca „în curs de eliminare”. Tiametoxamul și clotianidina — neonicotinoide interzise pentru utilizare în câmp deschis din 2018 din cauza efectelor asupra albinelor — au primit derogări naționale de urgență în România în anii următori interdicției, invocând riscuri pentru culturile de sfeclă de zahăr și rapiță.
Derogările naționale de urgență sunt un instrument legal prevăzut de Regulamentul 1107/2009 pentru situații excepționale, limitat la 120 de zile per an. În practică, același produs poate primi derogare în același stat membru mai mulți ani consecutiv — o excepție care devine regulă. România a utilizat acest mecanism pentru neonicotinoide în mod repetat, conform datelor publicate de Comisia Europeană în registrul derogărilor naționale.
Reformulările: același toxic, nume nou
Un mecanism mai puțin vizibil implică reformularea chimică minoră a substanțelor restricționate. O modificare a structurii moleculare suficient de mică pentru a păstra efectul biologic, dar suficient de mare pentru a genera o denumire chimică nouă, poate permite introducerea pe piață a unui produs care nu figurează încă pe lista europeană de substanțe restricționate. Procesul de evaluare și restricționare la nivel european durează între cinci și zece ani de la semnalarea unui risc — un interval în care produsul circulă legal.
Organizația Pesticide Action Network Europe documentează sistematic astfel de cazuri și a identificat zeci de substanțe active comercializate în state membre sub denumiri noi, cu profile toxicologice similare substanțelor interzise. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a recunoscut această lacună și a propus accelerarea procedurilor de evaluare — fără rezultate legislative concrete până în prezent.
Cine verifică ce se aplică pe câmp
Autoritatea Națională Fitosanitară are responsabilitatea controlului utilizării pesticidelor în câmp. Numărul de inspectori ANF raportat la suprafața agricolă a României — aproximativ 9,4 milioane de hectare arabile — face imposibilă o acoperire reală a teritoriului. Controalele se concentrează pe depozitele comerciale și pe fermele mari, în timp ce utilizarea pesticidelor în agricultura de subzistență și la fermele mici rămâne practic neverificată.
Totodată, România nu dispune de un sistem de urmărire digitală a utilizării pesticidelor la nivel de parcelă agricolă — un instrument operațional în Olanda, Danemarca și Franța, care permite corelarea aplicărilor cu monitorizarea reziduurilor în sol, apă și produse. Fără trasabilitate, controlul rămâne declarativ.
Reziduurile din farfurie
Programul european de monitorizare a reziduurilor de pesticide în alimente, coordonat de EFSA, include anual probe din toate statele membre. Raportul 2024 arată că România se situează printre statele cu cele mai ridicate rate de depășire a limitelor maxime de reziduuri la legumele proaspete produse intern — în special ardei, roșii și castraveți. Depășirile nu implică în toate cazurile substanțe interzise, ci și utilizare neconformă a pesticidelor autorizate — doze mai mari, intervale de pauză nerespectate, aplicări în perioade nepermise.
Consumatorul care cumpără legume românești de la piață nu are niciun instrument practic de verificare a reziduurilor. Testarea individuală nu există. Etichetarea nu include informații despre tratamentele fitosanitare aplicate. Încrederea în produsul local este, din acest punct de vedere, un act de credință — nu de informare.
