Un studiu longitudinal publicat în aprilie 2026, care a urmărit aproape 800 de persoane pe parcursul a 16 ani, arată că deficitul de vitamina D la vârsta mijlocie accelerează declinul cognitiv cu decenii mai târziu. Nu este vorba de o corelație marginală: participanții cu niveluri scăzute au prezentat semne semnificativ mai pronunțate de deteriorare a funcțiilor executive și a memoriei de lucru la bătrânețe.
Mecanismul este complex. Vitamina D acționează ca neurohormon: receptorii săi sunt prezenți în hipocamp — zona cerebrală crucială pentru memorie — și în cortexul prefrontal. Deficitul inhibă sinteza factorilor neurotrofici care mențin plasticitatea sinaptică și accelerează procesele neuroinflamatorii asociate cu Alzheimer și demența vasculară.
Prin urmare, problema nu este dacă iei suficient soare la 65 de ani, ci ce s-a întâmplat la 45. Populația urbană din România — cu sezoane lungi de deficit de lumină solară și o rată ridicată de muncă în interior — este expusă unui risc ignorat sistematic de medicina preventivă locală.
Institutul Național de Sănătate Publică nu monitorizează sistematic statusul vitaminei D în populație. Totodată, suplimentarea nu este reglementată printr-un protocol național, deși dozele recomandate de endocrinologi variază între 1.000 și 4.000 UI zilnic pentru adulții cu deficit confirmat.
Fereastra de intervenție este îngustă și invizibilă: la 40 de ani, nu simți nimic. La 70, este prea târziu să corectezi ce nu ai măsurat la timp.
