Politica Agricolă Comună reprezintă cel mai mare program de finanțare din bugetul Uniunii Europene — aproximativ 387 de miliarde de euro pentru perioada 2023–2027. România primește anual peste 3 miliarde de euro prin plăți directe către fermieri. O parte din acești bani ajunge pe terenuri agricole declarate eligibile, dar cu productivitate reală apropiată de zero — terenuri degradate, erodate, salinizate sau abandonate de facto, menținute în evidențele agricole exclusiv pentru a genera drept la subvenție.
Mecanismul este legal. Consecințele — nu sunt neutre.
Ce înseamnă teren eligibil PAC
Eligibilitatea unui teren pentru plățile directe PAC se stabilește pe baza declarației anuale a fermierului și a verificărilor prin teledetecție efectuate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Un teren este eligibil dacă este agricol — arabil, pășune permanentă sau cultură permanentă — și dacă este menținut în bune condiții agricole și de mediu, conform standardelor GAEC.
Standardele GAEC impun fermierilor să mențină terenul într-o stare care să permită utilizarea agricolă — fără eroziune severă, fără invazii de vegetație lemnoasă necontrolată, cu acoperire minimă a solului în perioadele vulnerabile. Verificarea conformității cu aceste standarde se face prin inspecții la fața locului și prin analiza imaginilor satelitare.
Problema este că pragurile de conformitate sunt suficient de largi pentru a permite includerea în sistemul de subvenții a unor terenuri cu degradare avansată — în special în zone colinare din Moldova, Oltenia și Dobrogea, unde eroziunea solului a redus dramatic potențialul productiv, fără ca terenurile să fie excluse formal din eligibilitate.
Eroziunea plătită din fonduri europene
România are aproximativ 6,3 milioane de hectare afectate de eroziune a solului în diferite grade, potrivit Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului. Dintre acestea, peste un milion de hectare prezintă eroziune severă sau foarte severă — terenuri pe care productivitatea agricolă reală este marginală, dar care continuă să genereze plăți directe PAC.
Subvențiile primite pe aceste terenuri nu stimulează investiții în recuperarea capacității productive. Dimpotrivă — plata fixă per hectar creează un stimulent pentru menținerea terenului în starea minimă de eligibilitate, fără investiții în ameliorare. Fermierul primește subvenția indiferent dacă solul se îmbunătățește sau continuă să se degradeze.
Prin urmare, PAC finanțează indirect perpetuarea degradării — nu recuperarea ei.
Condiționalitatea care nu condiționează suficient
Reforma PAC 2023–2027 a introdus un sistem de condiționalitate socială și de mediu mai strict față de perioadele anterioare. Eco-schemele — plăți suplimentare pentru practici agricole benefice pentru mediu — reprezintă minimum 25% din bugetul plăților directe. România a ales un set de eco-scheme care includ acoperirea solului în perioada de iarnă, rotația culturilor și menținerea elementelor de peisaj.
Rata de adoptare a eco-schemelor de către fermierii români a fost, în primul an de implementare, semnificativ sub media europeană — în parte din cauza complexității cerințelor, în parte din cauza lipsei de consultanță tehnică accesibilă fermierilor mici și mijlocii.
Totodată, eco-schemele nu sunt obligatorii — fermierul poate opta să nu le adopte și să primească doar plata de bază. Pe terenurile degradate, unde costul implementării practicilor cerute de eco-scheme este mai ridicat față de beneficiul financiar al plății suplimentare, rata de adoptare este și mai scăzută.
Ce ar trebui să se întâmple
Condiționarea plăților directe PAC de un plan obligatoriu de ameliorare pentru terenurile cu degradare documentată severă ar crea stimulentul corect — fermierul ar trebui să demonstreze progres în recuperarea capacității productive pentru a menține accesul la subvenție. Acest mecanism există în legislația PAC ca instrument opțional pentru statele membre, dar România nu l-a activat în Planul Național Strategic 2023–2027.
Decizia de a nu condiționa suplimentar plățile pe terenurile degradate a fost luată fără o dezbatere publică explicită. Ea reflectă o alegere politică — menținerea bazei de beneficiari cât mai largă, evitând excluderea unor categorii de fermieri în pragul alegerilor sau al negocierilor politice regionale.
Între timp, solul continuă să se erodeze. Subvenția continuă să vină. Iar potențialul agricol al unor zone întregi din România scade ireversibil, finanțat parțial din bani europeni.
