Un arbore cultivat de milenii pentru proprietățile nutritive ale frunzelor și semințelor sale s-a dovedit eficient în eliminarea microplasticelor din apa potabilă — rivalizând cu substanțele chimice standard folosite în stațiile de tratare. Studiul a fost publicat în ACS Omega, jurnalul Societății Americane de Chimie.
Cercetătorii de la Institutul de Știință și Tehnologie al Universității de Stat din São Paulo (ICT-UNESP), conduși de profesorul Adriano Gonçalves dos Reis, au testat extractul salin din semințele de Moringa oleifera — cunoscut și sub numele de salcâm alb sau „arborele miracol” — comparativ cu sulfatul de aluminiu, coagulantul chimic de referință în industria tratării apei.
Rezultatul principal: ambele substanțe au eliminat peste 98% din microplasticele de PVC din apa testată. În condiții alcaline — adică la pH mai ridicat — extractul de moringa a depășit performanțele sulfatului de aluminiu.
Cum funcționează mecanismul
Microplasticele și alți contaminanți din apă poartă o sarcină electrică negativă pe suprafața lor. Aceasta le face să se respingă reciproc și să evite capturarea în filtrele de nisip standard. Coagulanții — fie chimici, fie naturali — neutralizează această sarcină. Particulele se aglomerează în flacoane mai mari, numite flocule, care pot fi reținute de filtre.
Extractul salin din semințele de moringa funcționează prin același principiu. Poate fi preparat la costuri foarte reduse. Gabrielle Batista, prima autoare a studiului și absolventă de masterat în inginerie civilă și de mediu la UNESP, a explicat că extractul din semințe se comportă similar cu sulfatul de aluminiu folosit în stațiile de tratare a apei cu microplastice — și că, în apele mai alcaline, a performat mai bine decât produsul chimic.
Studiul a testat în mod specific microplastice de PVC îmbătrânit — particule cu diametrul mediu de 15 micrometri, considerate printre cele mai periculoase pentru sănătatea umană din cauza proprietăților mutagene și cancerigene. Microscopie electronică de scanare a confirmat rata de eliminare de peste 98% în ambele variante de tratare.
De ce contează alternativa naturală
Sulfatul de aluminiu este eficient, dar nu fără dezavantaje. Utilizarea necorespunzătoare poate crește nivelul aluminiului rezidual în apă — asociat în studii cu tulburări neurologice, inclusiv boala Alzheimer. Nu este biodegradabil, lasă toxicitate reziduală și produce nămol în procesul de coagulare. UE a intensificat monitorizarea microplasticelor în apa potabilă în 2024, iar interesul pentru alternative sustenabile a crescut în consecință.
Moringa, prin contrast, este biodegradabilă, lipsită de toxicitate reziduală și accesibilă în comunități rurale sau zone cu resurse limitate. Profesorul Reis a subliniat că pe scară mică — proprietăți rurale, comunități mici — metoda poate fi aplicată eficient din punct de vedere al costurilor.
Un dezavantaj identificat: extractul de moringa crește cantitatea de materie organică dizolvată în apă, ceea ce poate complica etapele ulterioare de tratare și adăuga costuri în sisteme mai mari. Cercetătorii consideră că această problemă necesită analize suplimentare înainte de o eventuală scalare industrială.
Pasul următor: testare pe apă de râu
Echipa de la ICT-UNESP testează în prezent extractul de moringa folosind apă prelevată direct din râul Paraíba do Sul — sursa de apă pentru São José dos Campos. Primele rezultate sugerează că metoda rămâne eficientă și în condiții naturale, nu doar în laborator, unde apa este preparată artificial.
Contextul mai larg este relevant: microplasticele au fost detectate în sângele uman, în țesuturile organelor, în aerul din interior și în apa de ploaie de pe toate continentele. Filtrele actuale din stațiile de tratare nu sunt proiectate să le rețină sistematic. O soluție naturală, ieftină și scalabilă — chiar și pentru uz local — ar putea reduce semnificativ expunerea populațiilor vulnerabile.
