Cazurile de malarie din Zimbabwe au explodat în 2026. În primele patru luni ale anului s-au înregistrat 65.399 de îmbolnăviri. E aproape dublul cifrei din aceeași perioadă a lui 2025, când au fost 36.000. Față de 2024, când au fost 17.000, creșterea e de aproape patru ori. În spatele acestor numere se ascund două cauze care se alimentează reciproc: banii tăiați și clima schimbată.
Cât de gravă e creșterea cazurilor de malarie
Datele vin de la Programul Național de Control al Malariei din Zimbabwe. Nu e doar o creștere a îmbolnăvirilor. Decesele au crescut și ele brutal. Între ianuarie și aprilie 2026 au murit 174 de oameni de malarie.
Comparația e dureroasă. În aceeași perioadă din 2025, decesele fuseseră 85. În 2024, doar 34. Cu alte cuvinte, numărul morților s-a dublat într-un an și s-a cincit în doi ani. Boala lovește mai ales zonele rurale, unde tratamentul ajunge greu.
Cum a pierdut Zimbabwe un succes câștigat greu
Partea cu adevărat tristă e că Zimbabwe era o poveste de succes. Mai bine de un deceniu, țara fusese un model internațional în lupta cu malaria. Între 2023 și 2024, redusese cazurile cu 76,6%. Asta însemna 487.000 de cazuri evitate.
A fost cel mai mare progres din lume în 2024, atât la îmbolnăviri, cât și la mortalitate. Apoi au venit tăierile globale de ajutor. Ele au oprit prematur faza a doua a celui mai mare program antimalarie din țară, numit ZAPIM II.
Consecințele au fost imediate. Au apărut lipsuri de plase de pat tratate cu insecticid. Operațiunile de control al țânțarilor au întârziat. Supravegherea bolii a slăbit. Pentru context, USAID alocase 270 de milioane de dolari pentru sănătate și agricultură în Zimbabwe în 2024.
De ce contează clima pentru cazurile de malarie
Banii tăiați explică doar jumătate din poveste. Cealaltă jumătate ține de vreme. Temperaturile în creștere permit malariei să urce. Boala ajunge acum în zone de altitudine mai mare, considerate cândva sigure.
La asta se adaugă apa. Zimbabwe a trecut printr-un El Niño între 2023 și 2024. Au urmat ploi abundente în 2025 și 2026. Apa stătută e paradisul țânțarilor. Acolo se înmulțesc. Specialiștii leagă direct valul actual de ploile sezonului 2025–2026.
Provinciile lovite cel mai tare sunt cele deja endemice. Mashonaland Central, Manicaland, Mashonaland East și West. Combinația de căldură și umezeală a creat condiții perfecte de reproducere pentru insecte.
Cine pierde și ce lecție rămâne
Pierd, în primul rând, copiii și familiile sărace din mediul rural. Pentru ei, o boală tratabilă devine mortală când lipsesc plasele, testele și medicamentele. Pierde și sistemul de sănătate, care vede ani de progres șterși într-un singur sezon.
Lecția depășește granițele Zimbabwe. Ea arată cât de fragile sunt câștigurile în sănătatea globală. Un program de succes, lipsit brusc de finanțare, se prăbușește în luni, nu în ani. Iar clima adaugă presiune exact când apărarea slăbește.
Pentru România, riscul nu e malaria în sine. E principiul. Bolile transmise de țânțari se extind în Europa pe măsură ce clima se încălzește. Cazuri de West Nile apar deja la noi în fiecare vară. Povestea Zimbabwe e un avertisment despre ce se întâmplă când scade vigilența. Prevenția costă puțin. Renunțarea la ea costă vieți.
