Timp de decenii, oamenii de știință au căutat în locuri greșite. Ochii porumbeilor. Ciocurile lor. Creierul. Undeva acolo trebuia să fie busola internă care le permite să parcurgă sute de kilometri și să se întoarcă acasă cu precizie de GPS. N-au găsit nimic convingător.
Răspunsul era în ficat.
Un studiu publicat pe 29 mai 2026 în revista Science — una dintre cele mai prestigioase publicații științifice din lume — a identificat mecanismul: celule imune din ficatul porumbeilor, numite macrofage, acumulează fier în timp ce distrug globulele roșii uzate. Fierul se cristalizează în nanoparticule de oxid de fier. Aceste nanoparticule devin superparamagnetice — adică reacționează la câmpul magnetic al Pământului.
Ficatul, nu creierul, simte nordul.
Echipa de cercetători de la Universitatea din Bonn, Max Planck Institute of Animal Behavior și Universitatea din Duisburg-Essen a testat teoria printr-un experiment simplu. Au eliminat macrofagele din ficatul unor porumbei cu un medicament numit clodronate liposomes. Rezultatul a fost clar: în zilele înnorate, când soarele nu era vizibil, porumbeii fără macrofage se rătăceau. Nu mai puteau detecta câmpul magnetic. În zilele cu soare, zburau normal — pentru că se orientau vizual.
Concluzia studiului: macrofagele superparamagnetice din ficat sunt necesare pentru orientarea magnetică în condiții de vizibilitate redusă.
„Nu ne-am așteptat ca celulele imune să funcționeze ca senzori pentru câmpuri magnetice”, a declarat prof. Christian Kurts, de la Universitatea din Bonn, co-autor al studiului. „Rezultatele relevă un mecanism complet necunoscut de percepție magnetică la animale.”
Cercetătorii explorează acum dacă același mecanism funcționează și la rechini, lilieci sau balene — animale cunoscute pentru capacitățile lor de navigație pe distanțe mari.
