În nopțile de vară, insectele care transformă grădinile în mici refugii de biodiversitate au rude capabile de un spectacol mult mai spectaculos: mii de licurici pot clipi aproape simultan.
Fenomenul apare la câteva specii, iar unul dintre cele mai cunoscute exemple este Photinus carolinus, întâlnit în Great Smoky Mountains din Statele Unite. Masculii produc serii de cinci până la opt flash-uri luminoase, urmate de aproximativ opt-zece secunde de întuneric. Când grupul devine suficient de mare, pădurea pare că respiră lumină.
Licuricii nu organizează, evident, o ședință înainte de spectacol. Fiecare reacționează la semnalele luminoase ale vecinilor, iar interacțiunile locale pot genera sincronizarea întregului grup. National Park Service descrie fenomenul drept unul dintre cele mai spectaculoase comportamente ale licuricilor din regiune.
Lumina are un scop foarte practic: reproducerea. Masculii semnalizează, iar femelele răspund în pauzele dintre secvențele luminoase. Într-o pădure plină de concurenți, ritmul devine parte din limbaj.
Spectacolul este atât de căutat încât accesul publicului în anumite zone este limitat în perioada maximă de activitate, tocmai pentru protejarea insectelor. Lumina artificială, telefoanele și lanternele puternice le pot perturba comunicarea.
Noi avem festivaluri, reflectoare și instalații sincronizate pe muzică. Licuricii au rezolvat problema cu mult înainte: fiecare poartă propria lampă, nimeni nu primește factura la electricitate, iar pădurea rămâne cea mai bună scenă.
