Un activist blochează un drum, altul protestează împotriva unei mine, o comunitate încearcă să oprească defrișarea unui teritoriu. Conflictul poate începe ca dispută de mediu și se poate termina într-o secție de poliție, într-o sală de judecată sau sub supravegherea autorităților. Human Rights Watch avertizează că activiștii de mediu se confruntă cu o presiune tot mai mare, inclusiv în state democratice.
Organizația cere guvernelor să protejeze libertatea de asociere, exprimare și protest și să trateze apărătorii mediului ca actori legitimi ai societății civile, nu automat ca amenințări la ordinea publică.
ONG-ul vede o restrângere a spațiului pentru activiștii de mediu
Într-o intervenție publicatăă pe 21 august, Human Rights Watch descrie un amestec de intimidare, hărțuire, incriminare și violență îndreptat împotriva persoanelor care apără terenuri, ecosisteme și comunități afectate de proiecte cu impact ecologic.
Mesajul apare într-un moment în care raportorul special al ONU pentru dreptul la un mediu sănătos pregătește o evaluare globală privind situația apărătorilor mediului. HRW a transmis propria contribuție la acest proces pe 19 august.
Cazurile diferă radical de la o țară la alta. În Brazilia, conflictul poate implica rețele de exploatare forestieră ilegală, minerit și ocuparea terenurilor. În alte state, tensiunea apare între activiști și instituțiile publice care reglementează protestul.
Când protejarea unui râu, a unei păduri sau a unui teritoriu devine motiv de intimidare, conflictul nu mai este doar ecologic. Devine un test pentru instituțiile democratice.
Marea Britanie, Turcia și Germania apar în avertisment
HRW include în discuție și Europa. Organizația critică legile adoptate în ultimii ani în Regatul Unit și Australia pentru sancționarea unor forme de protest pașnic și afirmă că legislația larg formulată a fost utilizată dur împotriva activiștilor climatici în Turcia și Vietnam.
Germania apare printr-un caz diferit. În 2024, autoritățile au desemnat grupul climatic Letzte Generation drept organizație criminală, într-un context care a inclus raiduri, supraveghere și confiscarea site-ului organizației.
Aceste exemple nu înseamnă că orice acțiune organizată sub o cauză ecologică trebuie să fie imună juridic. Protestul poate intra în conflict cu circulația, proprietatea, siguranța sau alte drepturi.
Problema ridicată de HRW este proporționalitatea răspunsului. Instrumentele penale concepute pentru criminalitate gravă pot produce un efect diferit atunci când sunt folosite asupra mișcărilor civice și pot descuraja inclusiv protestul legal.
Europa are deja un mecanism prin Convenția Aarhus
Europa dispune de un instrument juridic neobișnuit de relevant. Convenția Aarhus leagă protecția mediului de trei drepturi: accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție.
Convenția are inclusiv un raportor special pentru apărătorii mediului, creat pentru a identifica și preveni represaliile împotriva celor care își exercită aceste drepturi.
HRW cere statelor să utilizeze asemenea mecanisme și să construiască forme de protecție adaptate riscurilor: investigarea amenințărilor, cooperare cu organizațiile pentru drepturile omului și sprijin pentru comunitățile care apără mediul.
Miza devine mai mare pe măsură ce tranziția energetică, mineritul, infrastructura și adaptarea climatică generează conflicte asupra terenurilor și resurselor.
România: protecția mediului depinde și de dreptul de a contesta o decizie
Pentru România, Convenția Aarhus este relevantă ori de câte ori cetățenii cer informații despre un proiect, participă la consultări sau încearcă să conteste în instanță o decizie cu impact asupra mediului.
Conflictul nu trebuie confundat cu acordul asupra metodelor folosite de fiecare mișcare activistă. Se poate critica blocarea unui drum și, în același timp, apăra dreptul oamenilor de a contesta un proiect industrial sau o decizie administrativă.
ȘtireaVerde a relatat recent cum peste 50 de ONG-uri britanice au intrat în conflict politic cu guvernul asupra modului în care sunt prezentate incendiile și seceta. Acel caz privește presiunea publică. Avertismentul HRW merge mai departe și întreabă ce se întâmplă când presiunea primește răspuns penal.
Protecția mediului are nevoie de legi, inspectori și instanțe. Dar are nevoie și de oameni care pot ridica o problemă înainte ca ea să devină ireversibilă.
Un stat puternic trebuie să poată administra protestul fără să se teamă de el. Iar o societate liberă trebuie să poată distinge între infracțiune și incomoditate.
