Două termene care trebuiau să marcheze ieșirea unor capacități pe cărbune din sistemul energetic românesc dispar chiar înainte de expirare. Centralele pe lignit din România de la Craiova și Turceni vor continua să producă electricitate, după ce Guvernul a decis să prelungească funcționarea lor invocând riscuri pentru securitatea energetică.
Decizia vine într-o perioadă în care Dunărea are debite reduse, temperaturile ridicate cresc consumul, iar producția eoliană și fotovoltaică poate varia puternic de la o oră la alta. Este exact combinația care arată cât de dificil poate fi calendarul decarbonizării atunci când infrastructura nouă nu înlocuiește suficient de repede capacitățile vechi.
Centralele pe lignit din România trebuiau închise la 31 august
Decizia anunțată de Guvern pe 28 august privește unitățile Craiova 1 și 2 și Turceni 5. România își asumase prin PNRR scoaterea din exploatare până la 31 august 2026 a unor capacități pe lignit și huilă cu o putere instalată cumulată de 710 MW.
Noul calendar prelungește funcționarea Craiova 1 și 2 până la finalul trimestrului al doilea din 2027. Turceni 5 poate continua până la sfârșitul primului trimestru din 2028.
Argumentul oficial este adecvanța Sistemului Electroenergetic Național. Guvernul indică deficitul hidrologic sever de pe Dunăre, temperaturile ridicate, creșterea cererii în orele de vârf și producția redusă prognozată din eolian și fotovoltaic.
Executivul adaugă și riscul ca importurile de electricitate să fie limitate într-o eventuală criză energetică regională.
Cărbunele pe care România promisese să-l închidă devine acum polița de asigurare pentru un sistem care nu și-a construit încă toate alternativele.
De ce seceta poate ține o centrală pe lignit în funcțiune
Legătura pare paradoxală. Seceta este un risc climatic, iar reacția sistemului este prelungirea funcționării unor instalații cu emisii ridicate de carbon. Mecanismul pornește însă din producția de electricitate disponibilă la un anumit moment.
Debitele mici pot reduce producția hidroenergetică. În zilele foarte calde, aerul condiționat ridică cererea. Energia solară produce mult ziua, dar scade rapid seara. Vântul poate fi slab exact într-o perioadă de consum ridicat.
Dacă rețeaua nu are suficientă stocare, producție flexibilă și interconexiuni disponibile, operatorul are nevoie de centrale care pot fi pornite sau menținute în funcțiune la comandă.
ȘtireaVerde a explicat deja de ce energia regenerabilă nu poate fi analizată separat de rețea și stocare. Decizia privind lignitul este expresia practică a aceleiași probleme.
PNRR și securitatea energetică intră în conflict
Închiderea capacităților pe cărbune nu era o intenție vagă, ci parte din angajamentele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Modificarea calendarului ridică astfel o problemă dublă: energetică și contractuală.
România trebuie să demonstreze că prelungirea este compatibilă cu obligațiile europene sau să renegocieze jaloanele relevante. În același timp, o închidere administrativă care ar reduce siguranța sistemului ar putea produce costuri economice și sociale foarte mari.
Această tensiune nu înseamnă că tranziția energetică este imposibilă. Arată însă că ordinea investițiilor contează. Capacitățile fosile pot fi scoase în siguranță numai dacă producția alternativă, stocarea, rețelele și flexibilitatea apar suficient de repede.
Costul real al amânării se măsoară și în emisii
Lignitul este printre combustibilii cu cea mai mare intensitate de carbon folosiți pentru producerea electricității. Fiecare perioadă suplimentară de funcționare prelungește emisii care ar fi trebuit eliminate din bilanț.
În același timp, simpla închidere a unei centrale nu garantează reducerea emisiilor dacă electricitatea lipsă este importată dintr-un sistem bazat tot pe combustibili fosili.
Pentru România, testul următorilor doi ani va fi viteza cu care apar capacitățile care pot face prelungirea temporară cu adevărat temporară: baterii, rețele consolidate, producție flexibilă, centrale noi cu emisii mai mici și surse regenerabile mai bine integrate.
Decizia de la final de august spune ceva mai important decât faptul că trei unități rămân pornite. Spune că un calendar climatic nu poate înlocui un transformator, o baterie sau o linie electrică. Dacă infrastructura întârzie, trecutul energetic rămâne conectat la rețea mai mult decât era scris în plan.
