Un metru cub de agregate minerale înseamnă aproximativ o tonă și jumătate de nisip și pietriș scoase din albia unui râu. Șase virgulă șaizeci și șapte de milioane de metri cubi înseamnă un volum pe care nicio albie nu îl reface într-o generație.
Atât a fost exploatat ilegal în bazinul Oltului, potrivit verificărilor Corpului de Control al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. Ministrul Diana Buzoianu a anunțat pe 1 septembrie că raportul Corpului de Control a plecat la Parchetul General.
Ce a stabilit controlul
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a descris situația printr-o formulă care spune tot: ilegalități rămase invizibile ani la rând. Invizibile pentru Administrația Bazinală de Apă Olt și pentru Sistemul de Gospodărire a Apelor Olt.
Nu vorbim despre exploatări clandestine ascunse în păduri. Sunt balastiere care funcționează la vedere, cu utilaje grele, drumuri de acces și transport pe șosele publice. Un asemenea volum nu se scoate noaptea, cu roaba.
Cifra stabilită de control depășește ce poate rata din neatenție o instituție de supraveghere. E o dimensiune care implică fie absența verificărilor, fie verificări încheiate fără constatări.
Nisipul și pietrișul de râu sunt materia primă a betonului. Cererea urcă odată cu fiecare șantier de infrastructură, iar agregatele de albie sunt cele mai ieftine de obținut. Nu cer explozivi, nici concasare complexă. Un excavator, un basculant și un drum de acces sunt suficiente.
Aici se naște presiunea pe albii. Presa a numit fenomenul mafia balastierelor, iar termenul descrie o realitate economică simplă: marja e mare, iar controlul, rar.
Cine avea obligația să vadă
Administrațiile bazinale de apă emit avizele și autorizațiile de gospodărire a apelor pentru exploatarea agregatelor din albii. Tot ele controlează respectarea condițiilor înscrise în acele acte. Sistemele județene de gospodărire a apelor execută verificarea în teren.
Aceleași structuri care dau dreptul de a extrage sunt cele care măsoară cât s-a extras. Când ambele funcții stau în aceeași instituție, diferența dintre cantitatea autorizată și cea scoasă efectiv rămâne o problemă internă. Nimeni din afară nu confruntă cifrele.
Verificarea reală înseamnă măsurători topografice periodice ale albiei, comparate cu volumele declarate de operator. Fără ele, singura sursă de adevăr e declarația celui care exploatează.
Ce se întâmplă cu un râu din care se sapă
Extracția excesivă de agregate coboară patul albiei. Când albia se adâncește, scade și nivelul pânzei freatice din zonele adiacente. Malurile se destabilizează, iar podurile și digurile își pierd fundația proiectată.
Efectele nu apar în anul exploatării. Apar la prima viitură serioasă, când apa găsește un canal mai adânc și lovește structuri calculate pentru alt regim hidrologic. Costul reparațiilor cade atunci pe bugetul public, nu pe operatorul care a scos balastul.
Se adaugă poluarea directă. Turbiditatea crescută sufocă icrele și nevertebratele de pe fundul apei, iar utilajele lasă hidrocarburi în albie. Am documentat cum arată o depășire de acest tip pe un curs mic de apă, în materialul despre poluarea râului Pasărea, cu valori de sute de procente peste normă.
Legea permite lucrări în albie pentru apărarea împotriva inundațiilor și pentru menținerea secțiunii de scurgere. Diferența față de exploatarea comercială e scopul și volumul, nu utilajul folosit. Un aviz emis pentru decolmatare poate deveni acoperire pentru extracție industrială, dacă nimeni nu măsoară rezultatul.
Coborârea pânzei freatice atinge și fântânile din satele riverane. Când nivelul apei subterane scade cu un metru, fântânile săpate tradițional rămân fără coloană de apă. Efectul e resimțit de gospodării la ani după ce utilajele au plecat din albie.
Ce urmează după trimiterea la Parchet
Un raport de control administrativ nu produce singur o inculpare. Parchetul General trebuie să stabilească dacă faptele întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni. Apoi cine a semnat actele și cine avea obligația de verificare în perioada vizată.
Istoricul dosarelor de acest tip în România nu e încurajator. Exploatările ilegale de agregate au mai ajuns în atenția anchetatorilor, iar cazurile s-au închis frecvent prin prescripție. Sau prin imposibilitatea de a cuantifica prejudiciul la ani distanță de la fapte.
Aici cuantificarea există deja: 6,67 milioane de metri cubi, stabiliți de un control al ministerului. Rămâne de văzut dacă numărul supraviețuiește drumului de la un raport administrativ la un rechizitoriu. Albia Oltului nu are timp să aștepte răspunsul.
Există și o componentă care nu ține de penal. Ministerul poate suspenda autorizațiile, poate recalcula prejudiciul adus domeniului public și poate declanșa recuperarea lui pe cale civilă. Aceste măsuri nu depind de finalizarea anchetei penale și pot fi luate imediat.
Balastul scos din Olt e deja în betonul unor construcții. Râul, în schimb, rămâne cu golul pe care nimeni nu îl va umple la loc.
