Analize chimice la alimente - Foto Diana Polekhina Unsplash

O roșie cumpărată dintr-un supermarket european trece rar printr-un laborator. Statistic, una la câteva zeci de mii de exemplare. În 2024, sistemul de control al Uniunii a analizat peste 125.000 de probe de alimente, căutând reziduuri de pesticide.

EFSA a stabilit că 98,8% dintre probele din programul coordonat european s-au încadrat în limitele legale. Programele naționale de control au dat 98,2% conformitate. Controalele la import au ajuns la 96,4%. Depășirile au variat între 2,4% și 5,5%, în funcție de program.

Unde apar cele mai multe depășiri

Diferența dintre programul coordonat și controalele la import nu e o eroare de eșantionare. Verificările la frontieră sunt direcționate spre produse și origini cu istoric de probleme. Loturile neconforme sunt oprite înainte să intre pe piață.

Între 43% și 60% dintre probe nu au conținut reziduuri măsurabile. Restul au conținut reziduuri sub limita maximă admisă. Majoritatea alimentelor din Uniune conțin deci urme de pesticide. Legal, dar prezente.

Programul coordonat funcționează pe o listă rotativă de produse, refăcută la trei ani. Așa se pot compara rezultatele în timp pentru aceeași combinație de aliment și substanță. Programele naționale au altă logică: fiecare stat își alege prioritățile în funcție de producția locală și de riscurile identificate anterior.

Ce înseamnă sub limita legală

Limita maximă de reziduuri nu e un prag toxicologic. E nivelul maxim care rezultă dintr-o utilizare corectă a substanței, conform bunelor practici agricole. O depășire semnalează o aplicare greșită. Nu automat un risc pentru sănătate.

Distincția are consecințe practice. O depășire poate însemna doză prea mare, tratament prea aproape de recoltare sau folosirea unei substanțe neautorizate pentru cultura respectivă. Fiecare situație cere altă corecție, iar sancțiunea diferă.

EFSA a evaluat separat expunerea și a apreciat că riscul pentru sănătatea umană rămâne scăzut. Evaluarea se face însă substanță cu substanță.

Aici e limita metodei, recunoscută de ani în comunitatea științifică. O probă poate conține cinci reziduuri diferite, fiecare sub limita proprie. Efectul combinat al amestecului nu intră în calculul standard. EFSA lucrează la metodologii de evaluare cumulativă, dar acestea nu acoperă încă întregul spectru de substanțe autorizate.

Când un lot depășește limita, informația circulă. Sistemul european de alertă rapidă pentru alimente și furaje transmite notificarea către toate statele membre, iar produsul poate fi retras de pe piață în întreaga Uniune. Mecanismul funcționează cel mai vizibil la import, unde lotul e oprit la frontieră și nu mai intră deloc.

De ce nu se pot compara direct țările

Fiecare stat membru transmite rezultatele propriilor controale, iar rapoartele naționale de sinteză se publică separat. Numărul de probe prelevate diferă semnificativ de la un stat la altul.

Asta face comparațiile directe înșelătoare. Un stat care prelevează puțin poate raporta procente mai bune fără să aibă alimente mai curate. Un stat care testează agresiv produsele cu risc ridicat va raporta, aparent, mai multe depășiri.

Cifra care contează pentru un cititor nu e procentul național, ci numărul de probe raportat la volumul de alimente consumate. Acela apare doar în anexele rapoartelor naționale.

Există și o țintă politică peste toate acestea. Uniunea Europeană și-a asumat reducerea la jumătate a utilizării pesticidelor chimice până în 2030. Rapoartele anuale de reziduuri sunt singurul instrument care arată, an de an, dacă ținta se apropie sau rămâne pe hârtie.

Ce poate face un consumator

Pentru cine vrea o expunere mai mică, diferența o fac câteva gesturi simple. Spălarea sub jet de apă. Îndepărtarea frunzelor exterioare la varză și salată. Decojirea fructelor cu coajă comestibilă. Niciunul nu elimină reziduurile sistemice, absorbite în țesutul plantei.

Alternativa formală e agricultura ecologică, unde neconformitățile sunt semnificativ mai rare. În România, accesul la această etichetă e limitat de costuri. Am documentat mecanismul în materialul despre de ce micii fermieri români nu își permit certificarea bio.

Sistemul măsoară ce caută. Lista substanțelor analizate se stabilește anual, iar pesticidele nou introduse pe piață intră în program cu întârziere. Metaboliții sunt monitorizați doar parțial. Sunt produșii în care substanțele se descompun în plantă sau în sol.

Un procent de 98,8% conformitate descrie corect relația dintre alimente și lege. Descrie mai puțin bine relația dintre alimente și organismul care le consumă. Cele două se măsoară cu instrumente diferite.

Rămâne și întrebarea la care raportul nu răspunde: ce se întâmplă cu reziduurile ajunse în sol și în apă, dincolo de farfurie. Monitorizarea alimentelor și monitorizarea mediului sunt două sisteme separate, cu liste de substanțe care nu se suprapun complet.

Filtrul de laborator vede exact ce i se cere să vadă. Nici un microgram mai mult.