O broască poate folosi toxinele unei furnici pentru propria apărare. O pasăre poate folosi un mușuroi ca refugiu. Un cimpanzeu poate aplica o insectă pe o rană. Dacă insectele dispar, nu dispare doar mâncarea din farfuria unei păsări.
O analiză globală coordonată de UK Centre for Ecology & Hydrology și Binghamton University a reunit aproape 300 de cercetări desfășurate de-a lungul a 75 de ani. Aproape trei sferturi dintre speciile de vertebrate studiate consumă nevertebrate, în principal insecte. Peste două cincimi depind exclusiv de ele ca hrană.
Analiza globală privind rolul insectelor pentru vertebrate arată însă relații mult mai complexe: adăpost, protecție chimică, îndepărtarea paraziților, igienizarea habitatului și interacțiuni care seamănă cu utilizarea unor medicamente.
Întrebarea nu mai este ce pierdem dacă scad insectele. Este câte funcții ale ecosistemului dispar odată cu ele.
Declinul insectelor taie baza alimentară a păsărilor, amfibienilor și peștilor
Cercetătorii au analizat relațiile dintre nevertebrate și mamifere, păsări, reptile, amfibieni și pești din ecosisteme terestre și de apă dulce.
Rezultatul alimentar este deja major. Aproape 75% dintre speciile evaluate consumă nevertebrate, iar peste 40% le folosesc ca sursă exclusivă de hrană.
Există și dependențe indirecte. Un animal poate mânca fructe produse de o plantă care depinde de insecte pentru polenizare. Altul poate consuma semințe ale unor plante răspândite de insecte.
Declinul unei insecte poate traversa astfel mai multe niveluri ale lanțului trofic înainte să devină vizibil într-o populație de vertebrate.
Declinul albinelor și presiunea asupra polenizatorilor din România reprezintă numai o parte a acestei ecuații.
Insectele construiesc case pentru animale care nu pot construi singure
Mușuroaiele de furnici și termiti creează microhabitate folosite de alte animale pentru adăpost, reproducere sau protecție față de prădători.
În unele cuiburi de păsări trăiesc molii care consumă resturi de pene, blană, dejecții și alte materiale organice. Relația funcționează ca un serviciu de curățenie biologică.
Pe corpul leneșilor bruni, anumite molii contribuie cu azot, favorizând dezvoltarea algelor din blană. Algele devin apoi o sursă de hrană pentru animal.
Aceste relații sunt greu de observat atunci când biodiversitatea este evaluată numai prin numărul speciilor.
Două ecosisteme pot păstra același număr de animale, dar unul poate pierde interacțiunile care le permit să funcționeze.
Unele animale folosesc insectele pentru protecție și sănătate
Anumite broaște otrăvitoare acumulează compuși toxici din furnicile și gândacii pe care îi consumă. Substanțele sunt apoi folosite pentru apărarea față de prădători.
Gândacii care consumă sau descompun dejecții pot reduce numărul unor paraziți și al insectelor care transmit boli.
Cercetările sintetizate descriu și comportamente în care păsări, rozătoare, primate, reptile sau amfibieni folosesc furnici pentru îngrijirea corpului.
Cimpanzeii au fost observați aplicând insecte pe răni deschise. Mecanismul exact și beneficiul medical necesită în continuare cercetare, dar comportamentul arată cât de diversă poate fi interacțiunea dintre vertebrate și nevertebrate.
Insecta devine în același ecosistem hrană, material de construcție, mecanism de apărare și instrument de igienă.
România poate pierde relații ecologice înainte să observe dispariția unei specii
Studiile privind insectele atrag adesea atenția prin polenizare. Pentru agricultură, aceasta este justificat o funcție crucială.
Dar pădurile, pajiștile, râurile și zonele umede ale României depind și de relațiile descrise în noua sinteză. Păsările insectivore, liliecii, amfibienii și peștii nu au nevoie doar de existența habitatului. Au nevoie ca rețeaua biologică din acel habitat să funcționeze.
Pesticidele, pierderea habitatului, poluarea luminoasă, schimbarea climatică și speciile invazive pot modifica populațiile de insecte fără ca efectul să fie imediat spectaculos.
Un ecosistem nu se prăbușește întotdeauna atunci când dispare ultima specie. Poate începe să funcționeze mai prost mult mai devreme, când dispar relațiile dintre specii.
Într-o pădure, tăcerea nu începe când dispare ultima pasăre. Poate începe când dispare insecta pe care pasărea nu o mai găsește.
