O substanță chimică poate deveni o problemă pentru o bancă înainte să devină o factură de decontaminare pentru compania care o folosește. O restricție nouă, un litigiu, o obligație de remediere sau înlocuirea unei tehnologii pot modifica valoarea unei afaceri și capacitatea ei de a rambursa un credit.
Riscuri chimice pentru bănci și asigurători au intrat explicit pe agenda Berlin Forum on Chemicals and Sustainability, desfășurat pe 7 octombrie. Una dintre cele două sesiuni principale a analizat modul în care băncile, asigurătorii și investitorii pot integra mai bine riscurile asociate substanțelor chimice în deciziile financiare.
Forumul nu a creat o obligație juridică nouă pentru bănci și nici un standard financiar universal. Noutatea este mutarea explicită a riscului chimic din zona strict ecologică în analiza investițiilor, creditării și asigurării.
De ce apar riscuri chimice pentru bănci și asigurători
O bancă analizează veniturile companiei, datoriile, activele și perspectivele pieței. Pentru unele industrii, tabloul poate fi incomplet dacă nu include și dependența de substanțe care ar putea fi restricționate sau eliminate.
O fabrică poate avea nevoie de instalații noi. Un produs poate trebui reformulat. Un teren contaminat poate genera costuri de remediere. O substanță permisă astăzi poate intra într-un regim mult mai strict în timpul unui credit acordat pe zece ani.
De ce ar interesa acest lucru banca? Pentru că toate aceste costuri pot modifica valoarea activelor și capacitatea de rambursare. Pentru un asigurător, aceeași problemă poate însemna o expunere mai mare la răspundere de mediu.
Riscul financiar apare astfel înainte ca poluarea să fie transformată într-o sancțiune sau într-o factură. Simplul fapt că o industrie depinde de un material dificil de înlocuit poate conta într-o evaluare pe termen lung.
PFAS arată cât de repede poate deveni chimia o problemă economică
PFAS sunt un exemplu relevant tocmai pentru că au utilizări industriale numeroase și se află simultan sub presiune de reglementare.
Unele tehnologii asociate tranziției verzi depind încă de PFAS, iar o restricție amplă poate produce costuri de substituție chiar în industrii considerate strategice pentru decarbonizare.
Aici se vede diferența dintre pericol și risc. Faptul că o substanță are proprietăți periculoase nu înseamnă automat că orice utilizare produce același risc. Contează concentrația, calea de expunere, persistența, utilizarea concretă și existența unor alternative.
Pentru sectorul financiar, analiza nu poate fi redusă la o listă cu substanțe interzise. Trebuie înțeles unde este folosită substanța, ce expunere juridică există, cât costă substituția și dacă afacerea poate funcționa după schimbarea reglementării.
Responsabilitatea extinsă mută costul spre producător
Prima sesiune a Berlin Forum a analizat finanțarea publică și instrumentele de politică prin care poate fi mobilizat capital privat pentru gestionarea substanțelor chimice și a deșeurilor.
Printre instrumentele discutate apare responsabilitatea extinsă a producătorului, EPR. Principiul mută o parte din costurile gestionării produsului după utilizare către producător.
Mecanismul este important pentru că transformă o parte din poluare din externalitate în cost economic. Dacă producătorul plătește mai mult pentru un produs greu de colectat, tratat sau reciclat, proiectarea produsului poate deveni parte din decizia financiară.
A doua sesiune a forumului a mers mai departe și a pus direct în discuție sectorul financiar: cum pot băncile și asigurătorii integra riscurile chimice în investiții.
Nu rezultă de aici că fiecare credit va primi mâine un „scor chimic”. Rezultă însă că subiectul a trecut de pragul în care era tratat exclusiv de departamentele de mediu.
Ce înseamnă pentru companiile din România
Pentru România, schimbarea este relevantă în industrii care folosesc substanțe chimice, produc deșeuri complexe sau depind de materiale aflate sub presiune de reglementare.
Companiile pot fi afectate prin două canale. Primul este direct: noi obligații de conformare, remediere sau substituție. Al doilea este financiar: condiții mai stricte de creditare, costuri de asigurare sau evaluări mai prudente ale unor active.
Băncile care operează în România fac parte în multe cazuri din grupuri europene. Dacă politicile de risc se schimbă la nivel de grup, efectele pot ajunge și la companiile locale fără să existe mai întâi o lege bancară românească dedicată poluării chimice.
Berlin Forum nu anunță că acest proces s-a încheiat. Arată că a început să fie formulat explicit.
În momentul în care banca întreabă ce substanțe folosește fabrica și cât ar costa înlocuirea lor, poluarea chimică nu mai este doar un capitol într-un raport de mediu. Devine o variabilă din dosarul de credit.
