Acasă Blog Pagină 23

Drone și irigații inteligente: AI poate vedea stresul culturilor înaintea fermierului

Monitorizare agricolă-secetă cu dronă AI

O cultură poate începe să sufere de lipsa apei înainte ca frunzele să pară ofilite. Când semnul devine vizibil pentru fermier, o parte din pierdere poate fi deja în curs. Un sistem bazat pe drone și irigații inteligente încearcă să mute intervenția mai devreme: detectează stresul, estimează riscul pentru producție și decide unde trebuie trimisă apa.

Modelul prezentat pe 29 august în Scientific Reports combină imagini RGB, multispectrale și termice obținute cu UAV-uri, senzori din sol și date meteorologice. În loc să aștepte depășirea unui prag fix, sistemul urmărește felul în care stresul se dezvoltă în timp și se propagă între zonele unei culturi.

Drone și irigații inteligente: sistemul încearcă să prevadă pierderea

Nucleul metodei este un model de învățare profundă numit GeoSpatio-TRiNet. Acesta analizează relațiile spațiale dintre diferite zone ale parcelei și evoluția lor în timp. Scopul nu este doar să estimeze producția finală, ci să identifice traiectorii de vulnerabilitate înainte ca stresul să devină ireversibil.

Predicțiile sunt trimise unui agent de reinforcement learning care calculează acțiuni de irigare pentru zone distincte. Sistemul nu tratează câmpul ca pe o suprafață uniformă. O porțiune poate primi mai multă apă, alta mai puțină, iar decizia se actualizează în funcție de starea observată.

În testele prezentate, modelul a atins o acuratețe de 96,3% pentru prognozarea stresului. Față de strategiile de irigare bazate pe reguli fixe, cadrul a redus cu 46,6% vulnerabilitatea estimată a producției și a îmbunătățit cu 41,1% eficiența utilizării apei.

Într-o agricultură afectată de secetă, întrebarea nu mai este doar câtă apă ai, ci cât de repede afli unde trebuie pusă.

Imaginea termică poate vedea ceea ce ochiul ratează

Plantele își reglează temperatura inclusiv prin transpirație. Când apa devine insuficientă, stomatele se pot închide, transpirația scade, iar temperatura frunzelor se poate modifica. Camerele termice montate pe drone pot surprinde asemenea diferențe pe suprafețe mari.

Imaginile multispectrale adaugă informații despre vegetație. Combinate cu umiditatea solului și datele meteorologice, ele permit construirea unei imagini mai complete. O fermă nu mai apare ca un singur punct într-un tabel, ci ca o hartă cu zone care reacționează diferit.

Această granularitate contează atunci când apa este limitată. Irigarea uniformă poate însemna prea multă apă într-o zonă și prea puțină în alta. Un sistem adaptiv urmărește să reducă ambele erori și să intervină înainte ca deficitul să se transforme în pierdere de randament.

România are exact problema pentru care astfel de sisteme sunt construite

Pentru agricultura românească, ideea nu este abstractă. În august, Comisia Europeană a semnalat că temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor afectează culturile și furajele în mai multe regiuni europene, inclusiv în vestul României. Disponibilitatea limitată a apei pentru irigare a intensificat stresul în unele zone.

Observatorul European al Secetei indica în august condiții de avertizare sau alertă în părți ale bazinului Dunării, inclusiv în România. Într-un asemenea context, eficiența apei devine criteriu agronomic și economic, nu doar indicator de sustenabilitate.

StireaVerde a analizat deja slăbiciunile sistemului de irigații și presiunea asupra apei din agricultura României. Un instrument capabil să prioritizeze apa la nivel de parcelă ar putea deveni relevant tocmai acolo unde infrastructura nu poate furniza resurse nelimitate.

Există însă o diferență între un model experimental și o soluție gata de montat pe orice fermă. Performanța depinde de calitatea imaginilor, calibrarea senzorilor, cultură, tipul de sol, vreme, conectivitate și cost. O rată ridicată de acuratețe într-un set de test nu garantează aceeași performanță în Bărăgan, Banat sau Dobrogea.

AI nu produce apă, dar poate reduce deciziile proaste

Agricultura de precizie riscă uneori să fie prezentată ca soluție universală pentru secetă. Nicio dronă nu umple un rezervor, nu repară un canal și nu înlocuiește infrastructura. Tehnologia poate însă decide mai bine cum este folosită apa existentă.

Pentru fermele mari, imaginile aeriene pot identifica zone cu probleme înainte ca acestea să fie evidente din teren. Pentru fermele mici, costurile și accesul la servicii rămân bariere. Modelul economic va conta la fel de mult ca performanța algoritmului.

Direcția este însă clară: monitorizarea agricolă trece de la fotografia unei probleme la prognoza ei. Senzorul spune ce se întâmplă acum. Modelul încearcă să spună ce urmează. Sistemul de irigare trebuie apoi să transforme acea predicție într-o cantitate concretă de apă, într-un loc concret, la momentul potrivit.

Într-o vară normală, diferența poate însemna economie. Într-o vară de secetă, aceeași diferență poate decide ce parte din câmp mai ajunge la recoltare.

PM2.5 și țânțarii: poluarea aerului ajunge în apa larvelor și le schimbă dezvoltarea

Țânțar- Foto Syed Ali Unsplash

Un țânțar își petrece primele zile de viață într-o cantitate mică de apă. Dacă acea apă primește particule fine din aer, poluarea nu mai rămâne doar o problemă respiratorie. PM2.5 și țânțarii pot ajunge să interacționeze direct în locurile unde se dezvoltă larvele, iar efectul poate modifica supraviețuirea, viteza de dezvoltare și dimensiunea adulților.

Un experiment realizat în Thailanda a testat exact această legătură. Au fost folosite particule PM2.5 colectate în Chiang Mai în sezonul de ceață poluată din 2023 și soluții apoase cu concentrații între 12,5 și 150 mg/L. Apoi a fost urmărită dezvoltarea larvelor de Aedes aegypti, specie cunoscută drept vector pentru dengue, febra galbenă, chikungunya și Zika.

PM2.5 și țânțarii: ce s-a întâmplat în apă

Rezultatele prezentate în Scientific Reports pe 28 august arată un efect clar la concentrațiile mai ridicate. La 100 mg/L sau mai mult, procentul larvelor care au ajuns la stadiul de pupă și apoi la adult a scăzut semnificativ în toate cele trei populații testate. Într-o tulpină rezistentă la insecticide, scăderea supraviețuirii până la pupare a apărut de la 75 mg/L.

Pe măsură ce concentrația de PM2.5 a crescut, dezvoltarea a durat mai mult, iar adulții rezultați au avut aripi mai scurte. Dimensiunea aripii este folosită frecvent ca indicator al dimensiunii corporale la țânțari și poate avea legătură cu mobilitatea, hrănirea și reproducerea.

Experimentul a inclus o tulpină sensibilă la piretroizi, una rezistentă și o populație recent colectată din teren. Statutul de rezistență la insecticide nu a explicat singur diferențele de sensibilitate la apa contaminată. Efectele poluării au apărut în toate cele trei grupuri.

Cum ajunge poluarea aerului într-o baltă de câțiva centimetri

Particulele PM2.5 au diametrul de cel mult 2,5 micrometri. Ele pot proveni din arderea combustibililor, incendii, activități industriale și arderea biomasei. În nordul Thailandei, episoadele sezoniere de fum generate de arderea biomasei pot produce concentrații ridicate.

Particulele nu rămân permanent suspendate. O parte se depune pe sol, vegetație, acoperișuri și în recipiente cu apă. Ploaia poate spăla particulele din atmosferă și de pe suprafețe, transferând contaminanții într-un mediu acvatic foarte mic. Pentru larvele de țânțar, acel recipient reprezintă întregul ecosistem.

Poluarea aerului nu se oprește atunci când particula atinge pământul; uneori abia atunci începe următorul ei efect biologic.

PM2.5 nu devine o metodă de combatere a țânțarilor

Faptul că expunerea ridicată a redus supraviețuirea larvelor nu transformă PM2.5 într-un instrument de control al țânțarilor. Concentrațiile au fost testate în laborator, iar ecosistemele reale sunt mult mai complicate. Apa conține microorganisme, materie organică, alte substanțe chimice și variații de temperatură care pot schimba răspunsul.

Nici legătura cu transmiterea bolilor nu poate fi dedusă direct. Un țânțar mai mic, o dezvoltare mai lentă sau o mortalitate larvară mai mare pot modifica populația, dar riscul epidemiologic depinde și de densitatea vectorilor, temperatură, existența virusului, comportamentul de hrănire și contactul cu oamenii.

Rezultatele deschid însă o direcție importantă privind felul în care poluarea atmosferică poate modifica ecologia vectorilor. În regiunile unde perioadele secetoase favorizează incendiile și concentrațiile de particule, iar căldura favorizează țânțarii, cele două probleme se pot suprapune.

Ce înseamnă pentru România, unde Aedes se extinde

Specia testată, Aedes aegypti, nu este considerată stabilită în România. Harta ECDC actualizată pentru aprilie 2026 o indică drept stabilită în UE în Cipru și în mai multe regiuni ultraperiferice.

România are însă populații stabile de Aedes albopictus, țânțarul tigru, în mai multe unități administrative. ECDC a identificat în actualizarea din 2026 și trei unități administrative românești noi în care această specie este considerată stabilită.

Diferența dintre specii contează. Rezultatele experimentului nu trebuie transferate automat la țânțarul tigru. Pentru România, relevanța este alta: extinderea țânțarilor invazivi coincide cu o perioadă în care poluarea urbană, incendiile de vegetație și temperaturile ridicate pot modifica simultan mediul lor.

Cercetarea mută astfel discuția dincolo de simpla hartă a speciilor. Pentru a înțelege cum se comportă un vector într-un oraș sau într-o regiune agricolă trebuie urmărit și mediul chimic în care se dezvoltă. O farfurie cu apă de sub un ghiveci poate primi ouă de țânțar, dar poate primi în aceeași zi și particulele pe care orașul le-a avut dimineața în aer.

Credite de carbon din pietre? „Enhanced weathering” promite să scoată CO2 din aer, dar măsurarea rămâne problema

Enhanced weathering

Împrăștii rocă măcinată pe un teren, aceasta reacționează lent cu apa și dioxidul de carbon, iar la final vinzi un credit care spune că o anumită cantitate de CO2 a fost scoasă din atmosferă. Ideea numită enhanced weathering a atras investiții și interes climatic. Problema apare într-un loc aparent banal: între tona de piatră pe care o poți cântări imediat și tona de carbon despre care trebuie să demonstrezi că a dispărut realmente din atmosferă.

Un comentariu publicat pe 28 august în Nature Water avertizează că legătura dintre alterarea rocilor și ciclul global al carbonului este mult mai complicată decât sugerează uneori piața. Autorul, geologul Aaron Bufe, consideră că practica emergentă de acordare a unor credite de carbon pentru enhanced weathering poate fi prematură.

Ce este enhanced weathering

Alterarea rocilor este un proces natural. Mineralele reacționează cu apa, acizii și gazele din atmosferă. În cazul anumitor roci silicatice, reacțiile chimice pot consuma dioxid de carbon și genera compuși dizolvați care transportă carbonul prin sol, ape subterane și râuri.

Enhanced weathering încearcă să accelereze procesul. Rocile, frecvent bazalt sau alte materiale bogate în silicați, sunt măcinate pentru a crește suprafața de contact și apoi sunt răspândite pe sol. Particulele mai mici reacționează mai repede decât un bloc masiv de rocă.

Tehnologia atrage atenția deoarece poate combina eliminarea CO2 cu utilizarea terenurilor agricole. Unele cercetări analizează și posibile efecte asupra acidității solului sau disponibilității anumitor nutrienți.

Dar faptul că o reacție chimică poate consuma CO2 nu spune automat cât carbon rămâne stocat, unde ajunge și pentru cât timp.

De ce enhanced weathering este greu de măsurat

Carbonul nu se oprește la marginea parcelei. Produșii alterării pot migra prin sol, pot intra în apa subterană, ajung în râuri și, eventual, în oceane. Pe traseu apar numeroase reacții chimice și biologice.

Asta transformă verificarea într-o problemă spațială și temporală. Compania care împrăștie roca poate măsura foarte precis cantitatea utilizată, granulometria și suprafața tratată. Mult mai dificil este să dovedească exact cantitatea netă de CO2 eliminată după toate procesele care urmează.

O tonă de piatră poate fi cântărită astăzi. O tonă de CO2 eliminată definitiv este mult mai greu de demonstrat mâine.

Mai există și timpul. Reacțiile nu sunt instantanee, iar beneficiul climatic poate apărea pe intervale diferite în funcție de rocă, sol, climă, apă și modul în care materialele dizolvate sunt transportate.

Problema creditelor de carbon apare înaintea tehnologiei

Avertismentul din Nature Water nu echivalează cu respingerea metodei. Enhanced weathering rămâne o direcție activă de cercetare pentru eliminarea dioxidului de carbon. Diferența este între posibilitatea fizico-chimică a procesului și certitudinea necesară pentru a transforma procesul într-un produs financiar.

Un credit de carbon trebuie să reprezinte o cantitate verificabilă de emisii evitate sau carbon eliminat, conform metodologiei folosite. Dacă estimările pornesc de la ipoteze prea generoase privind viteza reacțiilor sau permanența stocării, piața poate ajunge să vândă mai multă eliminare decât s-a produs în realitate.

Mai trebuie incluse emisiile generate de întregul lanț. Roca trebuie extrasă sau recuperată, măcinată, transportată și aplicată. Toate aceste operațiuni consumă energie. Pentru beneficiul climatic net, carbonul eliminat trebuie comparat cu emisiile produse pentru a face procesul posibil.

De ce subiectul poate deveni important și pentru agricultura europeană

Aplicarea rocilor măcinate pe terenuri agricole face tehnologia relevantă pentru țările cu suprafețe cultivate mari, inclusiv România. Dacă asemenea proiecte se extind în Europa, fermierii ar putea deveni furnizori de teren pentru scheme de eliminare a carbonului, nu doar producători agricoli.

Aici apare întrebarea economică: cine măsoară carbonul, cine garantează rezultatul și cine își asumă riscul dacă estimarea inițială se dovedește prea optimistă?

Pentru fermier, plata poate veni rapid. Pentru atmosferă, bilanțul real poate necesita monitorizare pe perioade mult mai lungi. Diferența dintre cele două calendare trebuie rezolvată înainte ca metoda să devină o piață de masă.

Enhanced weathering ilustrează o problemă mai largă a tehnologiilor de eliminare a carbonului. Nu este suficient ca o soluție să pară plauzibilă în laborator. Trebuie să poată fi măsurată în sol, urmărită prin apă și verificată independent după ce tranzacția financiară s-a încheiat.

Pietrele se alterează lent de milioane de ani și participă natural la ciclul carbonului. Piața creditelor se mișcă mult mai repede. Tocmai diferența dintre cele două viteze este avertismentul pe care știința încearcă acum să îl pună pe masă.

Infrastructură Sector 5 extinde lucrările: Calea Ferentari intră într-o intervenție amplă

Infrastructura Sector 5

La sfârșitul lui august, harta lucrărilor din Sectorul 5 se lărgește.

Unele puncte pot fi rezolvate printr-o reparație locală. Alte zone cer mai mult.

Pe Calea Ferentari, între Calea Rahovei și Șoseaua Sălaj, nu mai vorbim despre o simplă intervenție asupra asfaltului.

Acolo este pregătită o lucrare care atinge aproape toate elementele străzii.

Carosabil. Trotuare. Borduri. Spații verzi. Iluminat. Mobilier urban.

Este diferența dintre repararea unui drum și refacerea unei bucăți de oraș.

Calea Ferentari, dincolo de asfalt

Pe 27 august, Infrastructură S5 a anunțat pregătirea intervenției pe tronsonul dintre Calea Rahovei și Șoseaua Sălaj.

Calea Ferentari este una dintre arterele importante ale Sectorului 5. Este intens circulată și deservește o zonă urbană densă.

Lucrările prevăd reparații la carosabil și trotuare. Vor fi refăcute suprafețele pietonale și vor fi montate sau înlocuite borduri.

Proiectul merge însă mai departe.

Sunt anunțate lucrări pentru reamenajarea și punerea în valoare a spațiilor verzi. Iluminatul public va fi modernizat.

Vor apărea și elemente noi de mobilier urban, inclusiv bănci.

Acolo unde situația o cere, gardurile metalice existente vor fi demontate. Reziduurile și materialele rezultate din lucrări vor fi evacuate.

Este genul de intervenție în care strada nu mai este privită doar ca traseu pentru automobile.

O arteră este și spațiu pietonal. Este locul dintre bloc și magazin. Este zona prin care oamenii merg spre stația de transport public.

Și, dacă este proiectată corect, poate avea și vegetație care să nu pară o rămășiță între asfalt și bordură.

Lângă Grădinița 53, lucrările au alt ritm

Tot pe 27 august, echipele Infrastructură S5 lucrau pe strada Armistițiului, în apropierea Grădiniței nr. 53.

Au fost identificate degradări atât pe carosabil, cât și pe trotuare.

Zona are însă o particularitate evidentă.

Este traversată zilnic de copii, părinți și angajații grădiniței.

Aici, reparația nu poate fi judecată doar după cât de neted rămâne asfaltul.

Contează traseul pietonal.

Contează accesul.

Contează felul în care un copil ajunge de la poartă la mașina părintelui sau spre casă.

Din acest motiv, lucrările din apropierea școlilor și grădinițelor au nevoie de atenție suplimentară.

Pe Toporași, apa de ploaie intră și ea în ecuație

La Toporași nr. 31, lucrările au fost finalizate.

Intervenția a inclus tăierea mecanizată a suprafețelor deteriorate, decaparea și pregătirea suportului. Au fost apoi refăcute zonele afectate ale carosabilului și trotuarelor.

Un detaliu tehnic merită însă scos din subsolul comunicatului.

Au fost ridicate la cotă capacele de cămin și gurile de scurgere pentru apele pluviale.

Este o lucrare mică pe hârtie.

Pe stradă poate face diferența dintre o ploaie care se evacuează normal și apa care rămâne adunată lângă bordură.

Într-un oraș cu tot mai multe episoade de ploaie intensă, infrastructura pentru apa pluvială nu este un accesoriu al carosabilului.

Face parte din el.

Valdemar Lăscărescu: spațiul existent, folosit mai bine

Tot în 27 august au fost anunțate lucrările finalizate pe strada Valdemar Lăscărescu.

Aici s-a intervenit asupra carosabilului și trotuarelor.

Au fost create și noi locuri de parcare.

Este un subiect aparent banal, dar foarte bucureștean.

În cartierele dense, parcarea nu dispare dacă nu este organizată. Se mută pe trotuar, pe colțul străzii sau în orice suprafață liberă.

Amenajarea clară a locurilor poate reduce tocmai această presiune asupra spațiului pietonal.

Nu rezolvă întreaga problemă a mobilității urbane.

Poate însă pune ordine într-un spațiu care există deja.

Și lucrările mici continuă

La finalul lunii, Infrastructură S5 a intervenit și pe străzile Elev Nicolae Popovici și Oltului.

Aici au fost necesare reparații locale ale carosabilului.

Din nou, intervenția a fost punctuală.

Această alternanță spune poate cel mai bine cum arată întreținerea unui sector.

Într-un loc pregătești transformarea unei artere precum Calea Ferentari.

În altul ridici o gură de scurgere cu câțiva centimetri.

Pe o stradă refaci trotuarul din fața unei grădinițe.

Pe alta astupi degradarea înainte să se extindă.

Niciuna dintre aceste lucrări nu funcționează singură.

Orașul este suma lor.

Iar la sfârșitul lui august, Infrastructură Sector 5 lucrează tocmai la această sumă: drumuri mai bune, trasee pietonale mai clare, apă pluvială evacuată corect și mai multă atenție pentru spațiul verde.

Pe Calea Ferentari, toate acestea urmează să ajungă pe aceeași arteră.

Acolo se va vedea și testul cel mai important: nu cât de bine arată proiectul pe hârtie, ci cât de bine va funcționa strada pentru oamenii care o folosesc în fiecare zi.

Ce înseamnă o lună de DDD în București. Cum lucrează CMEIB împotriva țânțarilor, căpușelor și rozătoarelor

Compania Municipală Eco Igienizare București

Dacă vezi noaptea o mașină CMEIB mergând încet pe lângă parc, vezi doar ultima verigă a unui program început cu luni înainte.

Dezinsecția nu înseamnă „stropit contra țânțarilor”. Cel puțin nu într-un oraș cât Bucureștiul.

În 2026, Programul Unitar de Acțiune stabilește tratamente separate pentru țânțarii adulți, larve, căpușe și mai multe tipuri de deratizare. Există suprafețe calculate, perioade de aplicare și un număr prestabilit de treceri.

Luna august arată foarte bine cum funcționează acest mecanism în teren.

14 tratamente pentru țânțarii adulți

Prima cifră spune aproape totul despre dimensiunea programului.

Bucureștiul are programate în 2026 14 tratamente pentru combaterea țânțarilor adulți. Fiecare trecere are ca reper 22.800 de hectare.

Suprafața cumulată prevăzută pentru întreg anul ajunge astfel la 319.200 hectare-tratamente. Intervențiile sunt programate între aprilie și octombrie.

August a început cu tratamentul 8, lansat în seara de 3 august.

Tratamentul 9 a început pe 9 august. Tratamentul 10 a urmat pe 18 august.

Din 28 august, CMEIB a trecut la tratamentul cu numărul 11.

Acesta continuă pe parcursul săptămânii, în funcție de vreme.

Programul rămâne același: 22:00–05:00.

Sunt vizate parcurile, spațiile verzi, cimitirele, piețele, târgurile și terenurile instituțiilor publice. În anumite situații, tratamentul ajunge și lângă proprietăți private, prin aplicare de pe aliniamentul stradal.

Pentru țânțarii adulți, CMEIB utilizează Solfac Trio EC.

Compania precizează că produsul este avizat de Ministerul Sănătății. Tratamentele sunt programate noaptea inclusiv pentru a reduce expunerea directă a populației.

De ce nu sunt suficiente tratamentele împotriva țânțarilor adulți?

Pentru că țânțarul nu începe prin a zbura.

Înainte există oul și larva. Iar apa puțin adâncă, vegetația de pe mal și zonele umede pot crea condiții bune pentru dezvoltarea larvelor.

De aceea, Programul Unitar de Acțiune are o linie distinctă de larvicidare.

În 2026 sunt prevăzute tot 14 tratamente, aplicate pe zonele din apropierea malurilor și în ape cu adâncime redusă. Suprafața de referință este de 106.707,5 metri pătrați la fiecare trecere. Perioada programată este martie–noiembrie.

În august, tratamentul cu numărul 10 pentru larve a început pe data de 4.

Au fost vizate lacurile administrate de municipalitate: Morii, Tei, Floreasca, Tineretului, Titan, Băneasa, Străulești și celelalte luciuri de apă cuprinse în program.

CMEIB utilizează VectoBac pentru această etapă.

Potrivit companiei, biocidul este aprobat de Ministerul Sănătății și nu pune în pericol flora și fauna de pe malurile lacurilor.

Logica este simplă: o parte a luptei cu țânțarii se duce înainte ca aceștia să devină țânțari adulți.

Căpușele au propriul calendar

Nici căpușele nu sunt introduse în aceeași categorie cu țânțarii.

Pentru 2026 sunt prevăzute cinci tratamente, între aprilie și octombrie.

Suprafața aferentă unei singure treceri este impresionantă: 18.563.518,77 metri pătrați de spații verzi.

În august, CMEIB a început tratamentul cu numărul 4 pe data de 17.

Intervențiile au fost programate între orele 08:00 și 14:00 în parcuri, grădini publice, cimitire, locuri de agrement și spațiile verzi din jurul imobilelor colective.

Aici produsul folosit este Solfac Trio EC 140, în concentrație de 2%.

Recomandarea pentru populație este clară: zona se evită în timpul aplicării, iar accesul se reia după uscarea vegetației.

Rozătoarele nu dispar din ecuație

August a avut și intervenții de deratizare.

Pe 3 august a început tratamentul cu numărul 3 în piețe și târguri agroalimentare.

O zi mai târziu, echipele CMEIB lucrau în Parcul Tineretului. Acolo au fost verificate și înlocuite stațiile cu raticid.

Pentru spațiile exterioare este folosit Racumin Expert, plasat în stații de intoxicare PVC.

Diferența față de dezinsecție este ușor de observat. În cazul rozătoarelor, substanța nu este pulverizată în aer sau pe vegetație. Ea este introdusă în dispozitive amplasate în zonele urmărite.

Vremea rămâne șeful nevăzut al programului

Un calendar DDD poate arăta impecabil pe hârtie. Afară există însă vânt, ploaie și temperaturi care schimbă planul.

De aceea, CMEIB leagă constant desfășurarea tratamentelor de condițiile meteorologice.

Este și explicația pentru care o etapă anunțată într-o anumită zi poate continua mai multe nopți.

Un tratament la scara Bucureștiului nu înseamnă trecerea unui singur utilaj pe o singură stradă.

În cazul țânțarilor adulți vorbim de o suprafață programată de 22.800 de hectare la fiecare trecere.

Și bucureșteanul poate indica locul unde trebuie verificat

Programul are și o componentă care pornește de jos în sus.

Locuitorii pot sesiza focare de țânțari sau probleme care necesită intervenție prin formularul ADIDDD București.

Este util mai ales într-un oraș unde condițiile se pot schimba de la un cartier la altul.

O curte cu apă acumulată, o zonă cu vegetație densă sau un focar apărut local nu se văd întotdeauna într-un program general.

August arată, astfel, ce înseamnă DDD la scara Capitalei: nu o singură campanie, ci mai multe tratamente care se suprapun.

Unele se fac noaptea. Altele ziua. Unele se aplică pe vegetație, altele pe apă. Pentru rozătoare există stații speciale.

Iar tratamentul 11 început pe 28 august nu încheie lupta cu țânțarii.

Programul pentru adulți continuă până în octombrie. Cel pentru larve merge până în noiembrie.

Orașul își schimbă anotimpul. DDD-ul îl urmează.

Construcții Erbașu încheie august cu proiecte majore pentru infrastructură, sănătate și orașe reziliente

Planseul Unirii - Foto Constructii Erbasu

Planșeul Unirii: infrastructura Capitalei și Dâmbovița, tratate împreună

Pe 24 august, lucrările de refacere a Planșeului Unirii au atins o etapă care a permis anunțarea redeschiderii anticipate a circulației pe drumul dintre Splaiul Independenței și Bulevardul Corneliu Coposu.

În acel moment, vechiul planșeu fusese demolat integral, toți piloții necesari noii structuri erau executați, iar peste 75% dintre grinzile de coronament și radier erau realizate.

Din cele 19 tronsoane ale noului planșeu, 15 erau finalizate, opt fiind deja post-tensionate. Împreună, acestea reprezentau aproximativ 70% din lungimea structurii.

Proiectul este realizat de asocierea condusă de Construcții Erbașu, împreună cu Bog’Art și Concrete & Design Solutions.

Componenta cu relevanță directă pentru mediu se află însă câțiva metri mai jos.

În paralel cu noua structură, constructorii și reprezentanții Apelor Române au intervenit asupra celor patru sifoane ale Dâmboviței. Din acestea au fost scoase peste 1.000 de tone de deșeuri și aluviuni acumulate de-a lungul timpului.

Mai mult, sunt instalate două conducte de mari dimensiuni, executate la adâncime prin tehnologie de tip TBM. Sistemul va funcționa ca un by-pass atunci când Dâmbovița are debite ridicate, preluând o parte a surplusului de apă și direcționându-l în aval.

Este o intervenție care transformă proiectul dintr-o simplă refacere structurală într-un demers de creștere a rezilienței urbane.

În contextul episoadelor meteorologice extreme, capacitatea infrastructurii orașului de a gestiona volume mari de apă devine o componentă esențială a adaptării climatice.

La începutul anului viitor este prevăzută și refacerea parcului de la suprafață, cu alei și spații verzi.

Autostrada Transilvania: un proiect de infrastructură mare avansează

Tot pe 24 august, Construcții Erbașu a anunțat finalizarea unor etape importante pe sectorul Suplacu de Barcău–Chiribiș al Autostrăzii Transilvania.

Echipele au finalizat sistemul de pământ armat din zona Marca și terasamentele din zona câmpului petrolier. Lucrările continuă la fundația din balast stabilizat și la aparatele de reazem ale viaductului peste lacul de acumulare Suplacu de Barcău.

Sectorul are o lungime de 26,35 kilometri și cuprinde trei viaducte, opt pasaje și opt poduri. Cea mai amplă structură este podul de aproximativ 1.650 de metri peste lacul de acumulare.

Valoarea contractului indicată de constructor este de 884,12 milioane lei fără TVA.

Pentru Construcții Erbașu, proiectul reprezintă unul dintre reperele extinderii companiei în zona infrastructurii rutiere majore.

Valea Doftanei – Brădet, 23% progres

O zi mai târziu, pe 25 august, Consiliul Județean Prahova a anunțat că modernizarea DJ 102I, legătura dintre Valea Doftanei și Brădet, a ajuns la aproximativ 23% stadiu fizic la nivelul întregului proiect.

Pe sectorul din județul Prahova, progresul era de aproximativ 26–27%.

În șantier erau mobilizați circa 130 de muncitori și 27 de utilaje, lucrările desfășurându-se pe mai multe fronturi: ziduri de debleu și rambleu, gabioane, umpluturi și podețe.

Drumul creează o nouă legătură între județele Prahova și Brașov. Prin diversificarea conexiunilor rutiere dintre cele două regiuni, investiția poate distribui mai eficient fluxurile de trafic și poate îmbunătăți conectivitatea comunităților aflate pe traseu.

Un nou proiect pentru Timișoara: Stadionul „Dan Păltinișanu”

Data de 25 august marchează și intrarea într-o nouă etapă pentru unul dintre cele mai așteptate proiecte de infrastructură sportivă din vestul țării.

A fost semnat contractul pentru noul Stadion „Dan Păltinișanu” din Timișoara.

Proiectul va fi realizat de asocierea Concelex, în calitate de lider, Construcții Erbașu și Terragaz.

Noua arenă va avea o suprafață desfășurată de aproximativ 84.300 de metri pătrați și o capacitate de 32.000 de locuri. Tribunele vor fi integral acoperite, iar stadionul este proiectat pentru omologare UEFA categoria 4, ceea ce va permite organizarea de competiții naționale și internaționale.

Contractul intră acum în etapa de proiectare.

Infrastructura sportivă are și o dimensiune de sustenabilitate socială care merită menționată. Marile arene nu sunt doar spații pentru competiții, ci investiții care pot genera utilizare publică, activitate economică și o nouă relație între oraș și comunitățile sportive.

Pentru Construcții Erbașu, stadionul din Timișoara completează experiența acumulată în realizarea infrastructurii sportive de mari dimensiuni.

La Cluj, o investiție de peste 50 de milioane de euro pentru sănătate a fost finalizată

Finalul lunii aduce însă unul dintre cele mai importante momente ale perioadei.

Pe 29 august, Ministerul Sănătății a anunțat oficial finalizarea și recepția Centrului Regional de Patologie Vasculo-Cerebrală și Neurochirurgie din Cluj-Napoca.

Investiția depășește 50 de milioane de euro și este finanțată din fonduri europene prin PNRR, fonduri publice naționale și contribuție proprie.

Proiectul a fost realizat de Construcții Erbașu în asociere cu Cubicon Invest, Mansart Corporate și Professional Tech Construct Design.

Potrivit datelor constructorului, noul centru dispune de 109 paturi, dintre care 26 ATI, și șapte săli de operație, între acestea aflându-se și o sală hibridă de ultimă generație.

Unitatea este destinată cazurilor complexe de neurochirurgie și patologie cerebro-vasculară, atât pentru adulți, cât și pentru copii.

Este o investiție în care sustenabilitatea capătă sensul său social cel mai direct: o infrastructură medicală modernă construită pentru a funcționa pe termen lung și pentru a crește capacitatea sistemului public de sănătate.

În cazul urgențelor neurologice, accesul rapid la investigație, intervenție chirurgicală și terapie intensivă poate influența decisiv prognosticul pacientului. De aceea, infrastructura medicală nu este doar o investiție imobiliară, ci o componentă a rezilienței unei societăți.

Cristian Erbașu: companiile românești trebuie să poată investi în tehnologie și competențe

În aceeași perioadă, Cristian Erbașu a readus în dezbaterea publică tema dezvoltării capitalului românesc.

În calitate de președinte al Confederației Antreprenorilor și Investitorilor din România, acesta a argumentat că forța unei economii nu trebuie evaluată exclusiv prin capacitatea de a atrage investiții externe, ci și prin capacitatea companiilor autohtone de a crește, de a investi, de a dezvolta competențe și, în timp, de a exporta capital, tehnologie și know-how.

Mesajul este relevant și din perspectiva transformării sectorului construcțiilor.

Proiectele de infrastructură contemporane presupun tehnologii complexe, digitalizare, inginerie specializată și echipe capabile să gestioneze simultan construcții rutiere, infrastructură hidrotehnică, spitale sau clădiri publice.

Iar portofoliul Construcții Erbașu din august ilustrează tocmai această diversificare.

De la intervențiile asupra Dâmboviței la autostradă, de la drumul montan la stadion și de la infrastructura urbană la un centru medical de înaltă complexitate, numitorul comun nu mai este doar construcția.

Este capacitatea de a transforma investițiile publice în infrastructură care trebuie să funcționeze pentru următoarele decenii.

Pentru orașe și comunități, aceasta este poate cea mai relevantă definiție a unei construcții durabile: nu doar ceea ce se ridică astăzi, ci ceea ce va continua să fie util mâine.

Pădurile protejează păsările de căldură. Defrișarea devine mai periculoasă pe măsură ce clima se încălzește

Sursă foto: Pixabay
Sursă foto: Pixabay

Pentru o pasăre aflată aproape de limita termică pe care o poate suporta, diferența dintre o creangă aflată în umbră și un teren deschis poate deveni esențială. Pădurile protejează păsările de căldură nu doar prin hrană și locuri de cuibărit, ci și prin microclimatul mai rece pe care coronamentul îl păstrează sub el.

O cercetare globală publicată pe 28 august în Nature Ecology & Evolution arată că sensibilitatea păsărilor la pierderea pădurilor este legată de temperatură. Speciile și populațiile care trăiesc mai aproape de limitele lor termice superioare sunt mai vulnerabile atunci când suprafața forestieră dispare.

Peste 2.200 de specii analizate la nivel global

Echipa a utilizat date despre prezența și absența a 2.262 de specii de păsări din 7.326 de puncte de monitorizare. Informațiile provin din 111 cercetări desfășurate în ecosisteme forestiere între 1996 și 2019.

O asemenea bază de date permite compararea reacțiilor unor păsări foarte diferite la modificarea procentului de pădure din peisaj. Autorii au introdus apoi o variabilă climatică importantă: temperatura maximă asociată distribuției geografice cunoscute a fiecărei specii.

Cu cât o populație trăiește mai aproape de această limită caldă, cu atât reducerea pădurii tinde să devină mai problematică. Temperatura explică astfel o parte din diferențele care, altfel, ar putea părea contradictorii între regiuni sau chiar în cadrul aceleiași specii.

De ce pădurile protejează păsările de căldură

Pădurea modifică mediul pe distanțe foarte mici. Coronamentul blochează o parte din radiația solară. Solul rămâne mai umed. Evapotranspirația vegetației consumă căldură, iar diferențele dintre zonele umbrite și terenurile deschise pot deveni importante în timpul episoadelor foarte fierbinți.

Pentru animale mici, care schimbă rapid căldură cu mediul, asemenea microclimate pot oferi refugii în orele critice. O pasăre nu trebuie neapărat să migreze sute de kilometri pentru a evita căldura dacă găsește la câțiva metri un sector cu temperatură mai suportabilă.

Pierderea coronamentului elimină tocmai aceste refugii. Un teren care rămânea protejat de soare poate deveni expus direct, iar temperatura resimțită de organism se modifică înainte ca media climatică regională să se schimbe vizibil.

Pentru o pasăre ajunsă la marginea limitei sale termice, un copac nu mai este peisaj. Este câteva grade de supraviețuire.

Defrișarea și încălzirea climei se pot amplifica reciproc

Rezultatul are o implicație importantă pentru conservare. Pierderea habitatului și schimbările climatice sunt adesea prezentate drept două amenințări distincte. În realitate, una poate modifica intensitatea celeilalte.

O specie poate tolera o anumită reducere a pădurii într-un climat mai rece, dar aceeași pierdere de habitat poate deveni mult mai dificilă într-o regiune unde temperaturile sunt deja apropiate de limita sa superioară.

Acest mecanism înseamnă că valoarea unei suprafețe forestiere nu poate fi evaluată numai prin numărul de hectare. Contează poziția sa în peisaj, continuitatea coronamentului, apropierea de alte refugii și condițiile climatice locale.

Într-o lume mai caldă, păstrarea pădurilor poate deveni simultan măsură pentru biodiversitate și formă de adaptare climatică pentru fauna care le folosește.

Ce înseamnă rezultatul pentru România

Cercetarea este globală și nu trebuie prezentată ca o analiză specifică pădurilor României. Mecanismul descris este însă relevant pentru o țară care combină păduri montane extinse, păduri de câmpie, zone agricole și veri din ce în ce mai fierbinți.

Păsările forestiere din Carpați se confruntă cu un peisaj diferit de speciile tropicale incluse în baza globală. Totuși, principiul microrefugiilor termice poate conta oriunde temperaturile extreme și fragmentarea pădurii apar împreună.

Acest lucru schimbă și modul în care poate fi privită restaurarea. O plantație izolată și tânără nu reproduce imediat microclimatul unei păduri mature. Arborii bătrâni, coronamentul stratificat, umiditatea și continuitatea habitatului sunt elemente care se formează în timp.

Protejarea biodiversității nu mai înseamnă doar păstrarea unui loc în care o specie poate construi un cuib. Într-o vară extremă, poate însemna păstrarea locului în care pasărea găsește suficientă umbră pentru a rămâne acolo.

Pe măsură ce temperaturile cresc, pădurea primește astfel încă o funcție greu de surprins pe o hartă: aceea de sistem natural de climatizare pentru viețuitoarele care nu pot apăsa un buton atunci când vine canicula.

Politicile climatice urbane pot salva milioane de vieți. Orașul verde devine și infrastructură de sănătate

Copaci in oras parc
Copaci in oras parc

O stație de autobuz fără umbră la 38 de grade, un bulevard încărcat de trafic și un apartament care rămâne fierbinte mult după apus par probleme diferite. Pentru organismul uman, ele se pot aduna în aceeași zi. Politicile climatice urbane pot reduce simultan căldura, poluarea și sedentarismul, iar beneficiul nu se măsoară doar în emisii mai mici, ci și în vieți salvate.

O nouă sinteză apărută în Nature Health arată că politicile urbane bine proiectate ar putea preveni milioane de decese premature anual prin aer mai curat, alimentație mai sănătoasă, locuințe mai sigure și infrastructură adaptată schimbărilor climatice.

Politicile climatice urbane nu mai înseamnă doar emisii

Mult timp, strategia climatică a unui oraș a fost evaluată în primul rând prin tonele de dioxid de carbon eliminate. Noua abordare pune în aceeași ecuație sănătatea populației. Dacă o măsură reduce combustibilii fosili, dar în același timp face aerul mai respirabil sau îi determină pe oameni să meargă mai mult pe jos, efectul apare mult înainte de anul 2050.

Transportul este exemplul cel mai simplu. Un oraș care reduce dependența de mașină poate diminua poluarea și emisiile, dar poate crește și activitatea fizică dacă deplasările scurte sunt mutate spre mers, bicicletă și transport public.

Locuințele formează un alt front. Izolația, umbrirea, ventilarea și proiectarea clădirilor pentru veri mai fierbinți reduc energia consumată, dar și expunerea oamenilor la temperaturi periculoase.

Într-un oraș încălzit, un copac bine amplasat poate deveni simultan infrastructură climatică și infrastructură de sănătate.

Aerul și căldura nu atacă separat

Problema devine mai gravă atunci când riscurile se suprapun. Valurile de căldură solicită sistemul cardiovascular și capacitatea organismului de a-și regla temperatura. Particulele fine, ozonul și dioxidul de azot afectează sistemul respirator și cardiovascular. Într-un oraș real, oamenii pot fi expuși simultan la ambele.

Agenția Europeană de Mediu arată că 95% dintre locuitorii urbani ai Europei sunt încă expuși unor concentrații de poluanți peste recomandările Organizației Mondiale a Sănătății. Pentru 2023, reducerea poluării până la nivelurile recomandate de OMS ar fi putut evita, la nivelul UE, 182.000 de decese asociate expunerii la PM2.5, conform estimărilor EEA.

În plus, orașele acumulează căldură prin asfalt, beton, clădiri și deficit de vegetație. Nopțile calde sunt deosebit de importante deoarece organismul pierde perioada de recuperare termică pe care ar avea-o dacă temperatura ar coborî după apus.

De ce România are motive să privească sănătatea prin lentila mediului

Pentru România, legătura dintre climă, urbanism și sănătate este imediată. Datele EEA pentru România indică o medie anuală PM2.5 de 15,7 micrograme pe metru cub în 2023. Valoarea a scăzut față de anul precedent, dar expunerea rămâne relevantă pentru sănătatea publică.

Bucureștiul și celelalte mari orașe trebuie să gestioneze simultan trafic, clădiri care se supraîncălzesc, spații verzi fragmentate și o populație care îmbătrânește. Aceasta este exact combinația în care măsurile cu beneficii multiple devin mai eficiente decât intervențiile izolate.

Un coridor verde poate oferi umbră, permite deplasări pietonale și reduce temperatura locală. Modernizarea unei clădiri poate diminua factura de energie și riscul termic pentru un vârstnic. Reducerea traficului în jurul unei școli poate scădea poluarea exact acolo unde copiii petrec multe ore.

Sănătatea poate schimba felul în care sunt calculate investițiile verzi

Un proiect climatic pare scump dacă este evaluat numai prin cantitatea de CO2 economisită. Calculul se schimbă când sunt incluse internările evitate, mortalitatea prematură redusă, productivitatea, confortul termic și costurile mai mici pentru sistemul medical.

Acesta este motivul pentru care discuția despre orașe începe să depășească opoziția simplă dintre economie și climă. Multe investiții climatice produc beneficii sanitare înainte ca efectul lor asupra temperaturii globale să poată fi observat.

Pentru primării, întrebarea devine foarte concretă: ce proiect reduce simultan cele mai multe riscuri pentru aceeași comunitate? Uneori răspunsul va fi transport public. Alteori renovarea clădirilor, vegetația urbană, reducerea poluării sau infrastructura pentru mers și bicicletă.

Orașul viitorului nu va fi sănătos doar pentru că emite mai puțin carbon. Va fi sănătos dacă oamenii pot respira, se pot deplasa și pot dormi într-o noapte de vară fără ca mediul construit din jurul lor să le transforme organismul într-un sistem permanent de răcire de urgență.

Panouri solare la priză în România: sistemele sub 800 W sunt permise, dar există condiții

Panouri fotovoltaice energie regenerabila - Foto Andreas Gücklhorn Unsplash

Un panou prins de balustrada balconului, un microinvertor și un cablu către instalația locuinței. Ideea de panouri solare la priză în România sună aproape prea simplu într-o țară unde un sistem fotovoltaic este asociat de obicei cu acoperișuri, proiecte tehnice și proceduri de racordare. Surpriza este că sistemele mici, sub 800 W, pot fi folosite și în România. Dar „îl cumpăr și îl bag singur în priză” nu descrie corect cadrul tehnic.

Subiectul a revenit în atenție după ce Marea Britanie a permis comercializarea pe scară largă a sistemelor plug-in, iar în Australia organizațiile pentru energie solară cer reguli similare. The Guardian relatează că un sistem de 800 W poate acoperi în timpul zilei consumul unor aparate precum frigiderul sau televizorul și poate fi atractiv mai ales pentru chiriași.

Ce sunt panourile solare la priză

Un sistem plug-in este o microinstalație fotovoltaică. Panourile produc curent continuu, iar un microinvertor îl transformă în curent alternativ compatibil cu instalația locuinței. Energia produsă este consumată în primul rând de aparatele care funcționează în acel moment, reducând cantitatea preluată din rețea.

Puterea tipică este mult mai mică decât cea a instalațiilor fotovoltaice convenționale montate pe acoperiș. Sistemele discutate în Europa se află frecvent în zona câtorva sute de wați și pot fi instalate pe balcon, pe terasă sau într-un spațiu exterior bine orientat.

Această dimensiune schimbă publicul potențial. Locatarii blocurilor și chiriașii, care nu controlează un acoperiș întreg, pot avea acces la o cantitate mică de producție proprie de electricitate.

Panouri solare la priză în România: ce spune ANRE

Clarificarea publicată de ANRE în 2026 răspunde direct întrebării: sistemele fotovoltaice de mici dimensiuni pot fi conectate într-un loc de consum existent. Pentru instalațiile cu o putere mai mică de 800 W, normele tehnice de racordare nu prevăd condiții tehnice suplimentare specifice doar din cauza puterii reduse.

Asta nu transformă instalația într-un aparat electrocasnic obișnuit. ANRE precizează că vorbim despre o capacitate de producere a energiei electrice. Din acest motiv, montajul trebuie executat de electricieni autorizați ANRE sau de firme atestate.

Utilizatorul trebuie, de asemenea, să informeze operatorul de distribuție despre modificarea instalației și despre introducerea sistemului de producere. Echipamentele trebuie să respecte cerințele de conformitate și standardele aplicabile.

Balconul poate deveni o centrală electrică minusculă, dar priza nu face rețeaua să dispară.

De ce sunt atractive pentru chiriași și apartamente

În Australia, estimările prezentate acum indică economii anuale între 226 și 372 de dolari australieni în marile orașe. Un specialist citat de publicația britanică estimează că un kit de aproximativ 1.000 de dolari australieni s-ar putea amortiza în trei ani în condițiile analizate local.

Sumele nu pot fi transferate automat în România. Prețurile electricității, radiația solară, orientarea balconului, umbrirea, profilul de consum și prețul echipamentului sunt diferite. Principiul economic rămâne însă același: energia este cea mai valoroasă atunci când panoul o produce exact în orele în care locuința o consumă.

Un sistem mic nu va alimenta întreaga locuință și nu transformă un apartament într-o casă independentă energetic. Poate însă reduce consumul de bază din timpul zilei: frigider, router, echipamente electronice, pompe sau alte aparate care funcționează constant.

Nu orice balcon este automat potrivit

Există și limite practice. Panoul trebuie fixat sigur, mai ales la etajele superioare unde vântul poate genera forțe importante. Clădirile pot avea reguli privind fațada și proprietatea comună. Umbra produsă de alte blocuri, copaci sau chiar balconul de deasupra poate reduce puternic producția.

Mai există o diferență între posibilitatea tehnică și instalarea corectă. Cablurile, protecțiile electrice, microinvertorul și circuitul utilizat trebuie evaluate ca parte a instalației electrice, nu improvizate în funcție de faptul că sistemul are doar câteva sute de wați.

Pentru România, avantajul tehnologiei este tocmai dimensiunea ei. După explozia sistemelor fotovoltaice de acoperiș, următoarea etapă poate fi coborârea producției solare până la nivelul unui singur apartament.

Revoluția nu mai arată neapărat ca un câmp cu mii de panouri. Uneori poate arăta ca două dreptunghiuri negre prinse discret de balconul de la etajul șase.

Comunicat de presă privind finalizarea proiectului de investiție CONSTRUIRE SISTEM DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE DIN SURSE REGENERABILE (SISTEM FOTOVOLTAIC)

Fotovoltaica Andresesti SRL

FOTOVOLTAICA ANDREȘEȘTI S.R.L., în calitate de Beneficiar, cod de identificare fiscală 46097697, cu sediul în str. Bucegi, nr. 12 Bis, sector 1, București anunță începerea proiectului „CONSTRUIRE SISTEM DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE DIN SURSE REGENERABILE (SISTEM FOTOVOLTAIC)”, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență al României, Componenta C.6 – Energie, Măsura de investiții – Investiția l.1- Noi capacități de producție de energie electrică din surse regenerabile” .

Contract de finanțare: 290 din 18/03/2024

Data de începere: 18/03/2024

Data finalizării: 31/08/2026

Obiectivul general este instalarea, punerea în funcțiune, și operarea unei centrale fotovoltaice cu putere instalată de 0,737 MWp, cu scopul producerii de energie electrică din surse regenerabile care să acopere o pondere din consumul anual de energie electrică cu o energie curată, cu impact de mediu nul.

Obiectivele specifice ale proiectului:

Obiectiv specific 1: Creșterea numărului și puterii instalate a instalațiilor de producere de energie electrică verde: o centrală fotovoltaică cu o putere instalată de 0,737 MWp, pusă în funcțiune și conectată la rețea, în baza unui ajutor de stat solicitat în cuantum de 430.000,00 EUR (2.141. B400,00 lei)

Obiectiv specific 2: producerea unei cantități de energie electrică regenerabilă de 932.286 MWh/an Și livrarea în rețea în procent de 100%

Obiectiv specific 3: Reducerea impactului asupra mediului cuantificat prin amprenta de CO2 echivalent: 575,87 tone CO2 echivalent/an (o rată de conversie de 0,6177 tone CO2 echivalent / MWh electric)

Obiectiv specific 4: Creșterea numărului de locuri de muncă prin crearea a 2 locuri de muncă noi până la finalizarea proiectului de investiții.

Rezultatele proiectului:

Rezultatul nr. 1: 1 centrală fotovoltaică pusă în funcțiune și conectată la rețea.

Rezultatul nr. 2: Livrare în rețea a 100% capacitate de producție centrală fotovoltaică Andrășești.

Rezultatul nr. 3: Scădere cu 575.87 tone CO2/an a gazelor cu efect de seră.

Rezultatul nr. 4: 2 locuri de muncă nou create la Antreprenorul general.

Valoare totală proiect: 4.380.662,15 lei cu TVA, 3.681.228,70 lei fără TVA

Valoare nerambursabilă finanțată din PNRR: 2.033.894,15 lei

Date de contact:

Persoană de contact: Florentina Dogaru

Telefon: +40 725.152.433

Email: florentina.dogaru@enevogroup.ro