Rechinii-taur au prieteni. Aleg cu cine înoată, pe cine evită și se întorc din drum pentru cei cu care se înțeleg

Autor

11 mai 2026

Rechin taur — Rechinii taur au prieteni și îi aleg cu grijă - Foto Oleksandr Sushko Unsplash;

Reputația rechinului-taur e construită pe frică. E unul dintre cei mai agresivi rechini, responsabil de numeroase atacuri documentate, prezent în ape de coastă puțin adânci, inclusiv în râuri. Nimic din ce urmează nu schimbă aceste fapte. Schimbă, în schimb, tot restul.

Un studiu publicat în martie 2026 în jurnalul Animal Behaviour, realizat pe parcursul a șase ani la Shark Reef Marine Reserve din Fiji, arată că rechinii-taur nu sunt prădători solitari. Sunt animale sociale cu preferințe individuale clare — aleg cu cine petrec timp, evită deliberat alți indivizi și manifestă comportamente coordonate care seamănă izbitor cu dinamicile sociale umane.

Șase ani, 184 de rechini, 8.192 de minute de observații

Echipa de cercetare — formată din oameni de știință de la Universitățile Exeter și Lancaster, Fiji Shark Lab și Beqa Adventure Divers — a urmărit 184 de rechini-taur identificați individual, împărțiți în trei categorii de vârstă: sub-adulți, adulți și adulți avansați post-reproductivi. Au fost înregistrate și analizate cinci tipuri de comportament social: alăturarea unui grup, conducerea grupului, urmărirea altui individ, înotul paralel și întoarcerea din drum pentru a rămâne lângă un anumit rechin.

Concluzia e neechivocă: rechinii nu se asociază aleatoriu. Preferă anumiți indivizi în mod consistent și îi evită activ pe alții. Adultii erau cel mai bine conectați social, formând legături cu exemplare de dimensiuni similare. Sub-adulții apăreau rar la locul de observație, iar când o făceau, unii dintre ei stabileau uneori relații cu adulți mai îndrăzneți.

Ce spun cercetătorii

Natasha D. Marosi, cercetătoare la Universitatea Exeter și fondatoarea Fiji Shark Lab, autoarea principală a studiului, a descris dinamica astfel: ca oameni, cultivăm o gamă de relații sociale — de la cunoștințe ocazionale la prieteni apropiați — și evităm activ anumite persoane. Rechinii-taur fac lucruri similare.

Profesorul Darren Croft, de la Centrul pentru Cercetarea Comportamentului Animal al Universității Exeter, a subliniat că studiul valorifică date acumulate pe parcursul unuia dintre cele mai longevive situri de ecoturism cu rechini din lume — ceea ce a permis observarea detaliată a comportamentului individual de-a lungul mai multor etape de viață.

De ce contează dincolo de biologie

Implicațiile practice sunt directe și substanțiale. Modelele de management marin care stau la baza deciziilor de conservare, a zonelor protejate și a cotelor de pescuit sunt construite în mare parte pe premisa că rechinii sunt prădători solitari, independenți unii de alții. Dacă rechinii au rețele sociale funcționale, eliminarea unui individ-cheie — printr-o captură accidentală sau prin pescuit direcționat — poate dezorganiza un întreg grup și poate produce efecte în cascadă asupra ecosistemului recifal.

Fiji Shark Lab lucrează deja cu Ministerul Pescuitului din Fiji pentru a integra aceste date în politicile de conservare locală. E un pas concret. Dar problema e mai largă: câte alte politici de management marin la nivel global sunt construite pe modele comportamentale depășite?

Rechinul ca indicator al sănătății ecosistemului

Rechinii sunt prădători de vârf. Prezența lor în număr sănătos echilibrează lanțurile trofice marine — controlează populațiile de pești de nivel mediu, previn suprapopularea unor specii și mențin diversitatea biologică a recifelor. Absența lor produce efecte în cascadă negative, documentate extensiv în ecosistemele unde au fost eliminați prin suprapescuit.

Înțelegerea comportamentului lor social nu e un detaliu academic. E o informație de management cu consecințe directe asupra sănătății oceanelor.

Mâncarea din pungă îți crește riscul de infarct cu 47%. Studiul care schimbă ce știam despre alimentele ultra-procesate

Autor

Stirea Verde

11 mai 2026

Timp de decenii, nutriționiștii au vorbit despre calorii, grăsimi saturate și zahăr. Conversația despre alimentele ultra-procesate — cele fabricate industrial, cu aditivi chimici, emulsificatori și ingrediente pe care corpul uman nu le recunoaște — a rămas la periferie. Un studiu publicat în ianuarie 2026 în The American Journal of Medicine schimbă termenii dezbaterii.

Concluzia e directă și fără echivoc: adulții care consumă cele mai mari cantități de alimente ultra-procesate au un risc cu 47% mai mare de a face infarct miocardic sau accident vascular cerebral față de cei cu consum minim. Riscul rămâne semnificativ statistic și după ajustarea pentru vârstă, activitate fizică și fumat.

Ce s-a studiat și cum

Cercetătorii de la Florida Atlantic University’s Charles E. Schmidt College of Medicine au analizat datele a 4.787 de adulți americani din National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), sondaj național reprezentativ derulat între 2021 și 2023. Alimentele au fost clasificate prin sistemul NOVA — cel mai utilizat și validat instrument de categorizare a gradului de procesare industrială a alimentelor.

Participanții au fost împărțiți în patru grupe în funcție de procentul din aportul caloric zilnic provenit din alimente ultra-procesate. Cei din primul sfert — cel cu consumul cel mai ridicat — au prezentat un risc cardiovascular cu 47% mai mare față de cei din ultimul sfert. Boala cardiovasculară a fost definită strict: infarct miocardic sau accident vascular cerebral confirmat.

Nu e vorba de calorii

Distincția esențială pe care o face acest studiu e că nu vorbim despre calorii în exces sau despre grăsimi saturate clasice. Alimentele ultra-procesate sunt produse fabricate industrial care conțin ingrediente absente din orice bucătărie domestică: emulsificatori, stabilizatori, arome artificiale, coloranți, siropuri de fructoză. Procesul de fabricație elimină mare parte din valoarea nutrițională originară și introduce substanțe cu care organismul uman nu a co-evoluat.

În Statele Unite, aceste produse reprezintă aproape 60% din caloriile consumate de adulți și aproximativ 70% din caloriile consumate de copii. Europa nu stă semnificativ mai bine: studii anterioare au arătat că în mai multe țări vest-europene, ultra-procesatele depășesc 50% din aportul caloric zilnic.

Paralela cu tutunul

Autorul principal al studiului, Charles H. Hennekens, a descris rezultatele drept „semnificative statistic și importante clinic.” Cercetătorii atrag atenția că relația dintre ultra-procesate și bolile cardiovasculare urmează un tipar cunoscut din istoria medicinei: date observaționale consistente care preced ani sau decenii de trialuri randomizate și, eventual, reglementare publică. Același traseu l-a parcurs tutunul de la primele corelații epidemiologice până la politici publice efective.

Diferența e că ultra-procesatele sunt prezente în alimentația zilnică a miliarde de oameni, inclusiv a copiilor, și sunt comercializate activ ca opțiuni convenabile, accesibile și, uneori, explicit „sănătoase”.

Ce recomandă cercetătorii

Studiul nu propune interdicții. Recomandările sunt practice: medicii trebuie să sfătuiască pacienții să reducă consumul de ultra-procesate ca parte a unui management cardiovascular integrat, alături de celelalte intervenții terapeutice dovedite. La nivel de politici publice, autorii cer măsuri care să facă alimentele integrale, neprocesate, mai accesibile economic și să restricționeze marketingul ultra-procesatelor, în special cel adresat copiilor.

Industria alimentară a construit în ultimele decenii un sistem în care cele mai convenabile, mai ieftine și mai vizibile produse de pe raft sunt tocmai cele cu cel mai mare grad de procesare. Studiul de față nu rezolvă această ecuație. O pune, în schimb, mai clar pe masă.

Infrastructura S5: noi rampe de acces și reparații pe strada Ionescu Cristea

Autor

Stirea Verde

11 mai 2026

Infrastructură adaptată pentru toți locuitorii

Accesul facil la spațiul public reprezintă una dintre condițiile esențiale ale unui oraș modern. În acest context, Infrastructură S5 S.A. a finalizat construirea unor noi rampe de acces pe Șoseaua Viilor, menite să faciliteze deplasarea persoanelor cu dizabilități, a vârstnicilor, a părinților care folosesc cărucioare pentru copii și a tuturor celor care întâmpină dificultăți în utilizarea infrastructurii urbane clasice.

Astfel de intervenții au devenit o componentă importantă a politicilor urbane europene, accesibilitatea fiind considerată un element esențial pentru integrarea socială și mobilitatea cetățenilor. Adaptarea infrastructurii pietonale contribuie nu doar la creșterea confortului, ci și la reducerea riscurilor asociate deplasării în zonele intens circulate.

Noile rampe realizate pe Șoseaua Viilor permit accesul mai facil către imobile și către zonele pietonale din apropiere, contribuind la crearea unui spațiu urban mai prietenos și mai sigur pentru comunitate.

Strada Ionescu Cristea intră în reparații

În paralel cu lucrările dedicate accesibilizării spațiului public, Infrastructură S5 S.A. a anunțat începerea unor intervenții de reparații pe strada Ionescu Cristea, una dintre arterele utilizate frecvent de șoferii care evită aglomerația de pe Șoseaua Giurgiului.

Potrivit informațiilor transmise de societate, decizia de intervenție a fost luată în urma numeroaselor sesizări formulate de cetățenii din zonă, care au semnalat degradarea carosabilului și necesitatea unor lucrări de remediere.

Traficul intens din ultimii ani și utilizarea constantă a străzii ca rută alternativă au accelerat procesul de uzură a infrastructurii rutiere. În aceste condiții, apariția fisurilor, tasărilor și a altor degradări ale suprafeței de rulare a făcut necesară programarea lucrărilor de intervenție.

Investiții pentru mobilitate și siguranță

Atât realizarea rampelor de acces, cât și reparațiile programate pe strada Ionescu Cristea urmăresc același obiectiv: îmbunătățirea condițiilor de deplasare pentru locuitorii Sectorului 5.

În cazul lucrărilor de pe Ionescu Cristea, intervențiile vor viza zonele afectate ale carosabilului și vor fi executate cu respectarea normelor de siguranță aplicabile șantierelor urbane. De asemenea, traficul va fi gestionat astfel încât impactul asupra circulației să fie cât mai redus.

Prin astfel de proiecte, infrastructura locală este adaptată atât nevoilor actuale de mobilitate, cât și cerințelor unei comunități urbane în continuă dezvoltare. Fie că este vorba despre accesibilizarea spațiului public sau despre întreținerea rețelei rutiere, fiecare intervenție contribuie la creșterea gradului de confort și siguranță pentru locuitorii Sectorului 5.

Pădurile planetei arată bine. În interior, se destramă

Autor

Stirea Verde

11 mai 2026

Privite din satelit sau de pe marginea drumului, pădurile lumii par să reziste. Suprafețele împădurite globale nu s-au prăbușit. Verdele e acolo. Problema e ce se ascunde în spatele lui.

Un studiu publicat în ianuarie 2026 în Nature Plants, bazat pe analiza a peste 31.000 de specii de arbori din întreaga lume, trage un semnal de alarmă care contrazice imaginea reconfortantă: pădurile planetei se transformă silențios, înlocuind speciile care le-au dat stabilitate cu specii care arată bine pe termen scurt și cedează pe termen lung.

Cercetătorii de la Universitatea Aarhus din Danemarca, coordonați de profesorul Jens-Christian Svenning, au documentat o schimbare structurală profundă. Speciile cu creștere lentă — lemn dens, frunze groase, vieți de sute de ani — dispar. În locul lor avansează speciile cu creștere rapidă, preferate de industria lemnului și de programele de reîmpădurire pentru că sunt ieftine, disponibile și ușor de plantat.

Această înlocuire nu e neutră

Speciile lente sunt coloana vertebrală a ecosistemelor forestiere tropicale și subtropicale. Ele stochează cantități disproporționat de mari de carbon, stabilizează solurile, reglează ciclurile apei și susțin rețele complexe de animale, insecte și fungi. Speciile rapide, în schimb, au rădăcini superficiale și lemn moale — rezistă mai prost la secete, furtuni și dăunători. O pădure dominată de ele arată verde, dar e fragilă structural.

Homogenizarea forestieră

Fenomenul are un nume în literatura științifică: homogenizare forestieră. Pădurile devin din ce în ce mai asemănătoare între ele, dominate de aceleași câteva specii generaliste cu creștere rapidă, în timp ce speciile native specializate — adesea endemice, adaptate la condiții locale precise — dispar fără să fie înlocuite funcțional.

Consecința directă e că pădurile viitorului vor absorbi mai puțin carbon decât cele de azi. Capacitatea lor de a rezista la schimbările climatice va scădea tocmai în momentul în care ar trebui să crească.

Paradoxul central al studiului e și cel mai incomod politic: programele de reîmpădurire care plantează specii rapide — exact tipul promovat de majoritatea campaniilor naționale și internaționale — pot accelera degradarea ecosistemelor pe care pretind că le salvează. Profesorul Svenning e explicit: când se stabilesc păduri noi, trebuie pus un accent mult mai mare pe speciile lente, rare și native. Nu câți copaci plantezi — ci ce plantezi.

Ce ar trebui să se schimbe

Cercetătorii propun o reorientare clară a politicilor forestiere: speciile lente trebuie promovate activ în programele de conservare și restaurare. Ele interacționează pozitiv cu refacerea comunităților de animale mari, care la rândul lor sunt esențiale pentru funcționarea ecosistemelor pe termen lung.

Pădurile nu se evaluează după suprafață. Se evaluează după ce trăiește în ele.

AFM a lansat bugetul de mediu pentru 2026. 250 de milioane de lei merg la împăduriri. Câți copaci din anii trecuți mai sunt în viață?

Autor

Sorin PREDA

11 mai 2026

Fonduri europene mediu - Foto Jakub Żerdzicki Unsplash;

AFM a lansat bugetul de mediu pentru 2026. 250 de milioane de lei merg la împăduriri.

Câți copaci din anii trecuți mai sunt în viață?

Ministerul Mediului condus de userista Diana Buzoianu a pus în consultare publică, pe 10 mai, proiectul de hotărâre pentru aprobarea bugetului Administrației Fondului pentru Mediu pe 2026. Cinci programe, alocări clare, anunț cu ecou în presă. Totul sună bine pe hârtie.

Pachetul e consistent: 1,5 miliarde de lei pentru apă și canalizare — program nou pentru AFM —, 700 de milioane pentru modernizarea iluminatului public, 400 de milioane pentru stocare de energie în baterii, justificată prin explozia numărului de prosumatori și presiunea crescândă pe rețeaua de distribuție. Programul Rabla pentru persoane fizice primește 300 de milioane de lei, cu o condiție nouă: accent pe mașinile produse și asamblate în Europa, în linie cu orientările Comisiei Europene din programul „Fabricat în Europa”.

Și pe ultimul loc în comunicatul ministerial: 250 de milioane de lei pentru împăduriri.

Banii există. Transparența, nu

Nu e o sumă mică. E și singura linie de buget al cărei rezultat real nu poate fi verificat de nimeni din afara sistemului. AFM nu publică rate de supraviețuire a puieților plantați în programele anterioare. Nu există rapoarte publice care să arate câți dintre copacii plantați în campaniile naționale din ultimii ani au prins rădăcini și trăiesc astăzi. Ministerul anunță hectare plantate. Nu anunță hectare de pădure.

Diferența contează enorm. Un puiet plantat și mort după prima vară secetoasă nu e o pădure — e o statistică. România are un deficit forestier real și o istorie lungă de replantări eșuate din cauza lipsei de întreținere, a speciilor nepotrivite sau a terenurilor degradate alese greșit.

Ce spune știința despre replantare

Contextul internațional nu e liniștitor. Un studiu publicat în ianuarie 2026 în Nature Plants, pe baza analizei a peste 31.000 de specii de arbori, arată că programele de reîmpădurire care prioritizează speciile cu creștere rapidă — ieftine și ușor de gestionat — pot accelera tocmai degradarea ecosistemelor forestiere pe care pretind că le refac. Speciile lente, cu lemn dens, sunt cele care stochează carbon, stabilizează solul și rezistă la secetă. Ele sunt și cele mai rar plantate în programele naționale.

România nu face excepție de la această tendință globală. Și nu raportează suficient pentru ca cineva să poată verifica dacă face excepție.

Un buget fără bilanț

Diana Buzoianu a declarat că „ținta anului 2026 este ca proiectele de mediu să nu mai fie percepute și tratate separat de dezvoltarea locală.” E o direcție corectă. Dar atât timp cât rezultatele programului de împăduriri rămân neraportate public — câți puieți au supraviețuit, pe ce terenuri, cu ce specii —, cele 250 de milioane de lei riscă să urmeze același traseu ca alocările anterioare: anunțate cu fanfară, evaluate în liniște.

Banii pentru păduri există. Ce lipsește e obligația de a arăta ce s-a întâmplat cu banii pentru pădurile de ieri.

Știai că rechinii-taur au prieteni? Nu metaforic – literal. Aleg cu cine înoată și pe cine evită

Autor

Stirea Verde

11 mai 2026

Șase ani. 184 de rechini-taur urmăriți individual. 8.192 de minute de observații subacvatice la Shark Reef Marine Reserve din Fiji. Concluzia studiului publicat în Animal Behaviour de cercetători de la universitățile Exeter și Lancaster, alături de Fiji Shark Lab: rechinii-taur nu se asociază la întâmplare. Au preferințe sociale active, formează legături stabile cu anumiți indivizi și evită deliberat alții.

Cu alte cuvinte, se comportă aproximativ ca noi la birou.

Comportamentele măsurate au inclus înotul paralel, urmărirea, conducerea grupului și „întoarcerea din drum” pentru a rămâne lângă un anumit individ. Adultii erau cel mai bine conectați social, asociindu-se frecvent cu rechini de dimensiuni similare. Exemplarele mai tinere, sub-adulte, apăreau rar la locul de observație — și atunci stabileau uneori legături cu adulți mai îndrăzneți.

„Ca oameni, cultivăm o gamă de relații sociale — de la cunoștințe ocazionale la prieteni apropiați, dar evităm activ și anumite persoane. Acești rechini-taur fac lucruri similare”, a declarat autoarea principală, Natasha D. Marosi, cercetătoare la Universitatea Exeter și fondatoarea Fiji Shark Lab.

Descoperirea nu e doar fascinantă în sine. Are consecințe practice directe. Modelele de management marin care tratează rechinii ca prădători solitari — și iau decizii de conservare, zone protejate sau cote de pescuit pe această premisă — sunt construite pe o fundație greșită. Dacă rechinii au rețele sociale funcționale, perturbarea unui individ-cheie poate dezorganiza un întreg grup, cu efecte în cascadă asupra ecosistemului recifal.

Fiji Shark Lab lucrează deja cu Ministerul Pescuitului din Fiji pentru a integra aceste date în politicile de conservare. E un început.

Hantavirus pe o navă de croazieră: 3 morți, 147 de pasageri blocați săptămâni pe ocean. Ce s-a întâmplat pe MV Hondius

Autor

Stirea Verde

10 mai 2026

Hantavirus pe MV Hondius: 3 morți, evacuări în Tenerife - Foto Institutul Național de Alergii și Boli Infecțioase Unsplash

Duminică dimineață, 10 mai 2026, nava de croazieră MV Hondius a acostat în portul industrial Granadilla de Abona din Tenerife, Insulele Canare. La bord: 147 de pasageri și membri ai echipajului, un cadavru și un focar activ de hantavirus — primul documentat vreodată pe o navă de croazieră în istoria medicinei.

Evacuările au început imediat după acostare. Pasagerii spanioli au fost primii debarcați, urmând să fie transportați cu avionul la Madrid, pentru carantinare la spitalul militar Gomez-Ulla. Olanda a anunțat două curse aeriene pentru repatrierea cetățenilor proprii. Cel puțin 23 de naționalități sunt reprezentate printre pasageri, inclusiv 17 americani.

Cum a început totul

Nava a plecat din Ushuaia, Argentina, pe 1 aprilie 2026, cu 147 de pasageri la bord, în cadrul unei croaziere de 33 de zile. Primele simptome au apărut la un bărbat olandez de 70 de ani, care a murit la bordul navei pe 11 aprilie: febră, dureri de cap, dureri abdominale, diaree — urmate de deteriorare rapidă respiratorie.

Soția sa a debarcat pe 24 aprilie la Insula Sfânta Elena cu simptome gastrointestinale. A murit pe 26 aprilie, la sosirea în spitalul din Johannesburg. Un al treilea pasager, cetățean german, a murit la bord. În total, trei decese confirmate, opt cazuri raportate OMS — dintre care șase confirmate prin PCR cu virusul Andes.

Virusul Andes — singura tulpină care se transmite între oameni

Hantavirusurile sunt o familie de peste 50 de virusuri care infectează rozătoarele și, accidental, oamenii. Transmiterea se produce de obicei prin contact cu urina, fecalele sau saliva rozătoarelor infectate — nu prin contact interuman. Virusul Andes face excepție: este singura tulpină de hantavirus pentru care a fost documentată transmiterea limitată de la om la om, prin contact apropiat și prelungit.

Nu există tratament specific. Medicii oferă doar îngrijire de susținere: hidratare, ventilație artificială, dializă. Rata de fatalitate în cazurile severe de hantavirus pulmonar este de aproximativ 40%.

Perioada de incubație — între una și opt săptămâni — explică de ce mulți pasageri erau aparent sănătoși la îmbarcare și au dezvoltat simptome ulterior. Aceasta complică semnificativ trasarea contactelor: cel puțin 30 de pasageri au debarcat la Insula Sfânta Elena la sfârșitul lunii aprilie, înainte ca amploarea focarului să fie înțeleasă, și autorități din multiple state monitorizează acum aceste persoane.

Cinci săptămâni fără port

Scenariul logistic a fost extrem de complicat. MV Hondius este o navă mică, concepută pentru croaziere de explorare în zone îndepărtate. Facilitatea medicală de la bord e minimală — medicamente antiinflamatoare, oxigen, fără echipamente de diagnostic sau ventilație mecanică. La sfârșitul lunii aprilie, medicul navei era printre cei doi membri ai echipajului grav bolnavi. Un pasager medic a preluat îngrijirile medicale.

Capul Verde nu a putut gestiona o operațiune de evacuare de această amploare. Președintele Insulelor Canare a refuzat inițial primirea navei, invocând temerile populației față de un nou focar epidemic, după experiența COVID-19. OMS a intervenit public, declarând că Spania are o obligație morală și legală față de pasageri, inclusiv față de cetățenii spanioli de la bord. Guvernul spaniol a aprobat în final andocarea.

Directorul general OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, s-a deplasat personal în Tenerife sâmbătă, asigurând că riscul pentru populația locală este scăzut și că Spania e pregătită pentru operațiune.

Ce urmează

OMS a distribuit 2.500 de kituri de diagnostic din Argentina către laboratoare din cinci țări. Autoritățile argentiniene reconstruiesc traseul perechii olandeze — index al focarului — care a călătorit timp de patru luni prin Chile, Uruguay și Argentina înainte de îmbarcare, vizitând zone în care virusul Andes este endemic.

Riscul global rămâne scăzut, conform evaluării OMS. Dar primul focar de hantavirus pe o navă de croazieră din istorie ridică întrebări legitime despre protocoalele medicale de urgență pe navele de explorare în zone îndepărtate — locuri unde cel mai apropiat spital de nivel terțiar poate fi la săptămâni distanță.

Libelulele văd o culoare invizibilă pentru om și au reinventat același truc molecular ca mamiferele

Autor

Stirea Verde

8 mai 2026

Libelula — Libelulele văd dincolo de roșu uman — și folosesc același truc ca noi - Foto Brigitte Elsner Unsplash

Ochiul uman percepe lumina în intervalul 380–700 nanometri — de la violet la roșu profund. Dincolo de 700 nm, intrăm în infraroșu apropiat, un teritoriu invizibil pentru noi. Libelulele, se dovedește, nu au această limită. Un studiu publicat în ianuarie 2026 în Cellular and Molecular Life Sciences de o echipă de la Osaka Metropolitan University a descoperit că libelulele din familia Gomphidae pot detecta lumina la aproximativ 720 nm — dincolo de cel mai profund roșu vizibil uman — folosind un mecanism molecular aproape identic cu cel din ochii noștri.

Ceea ce face descoperirea cu adevărat remarcabilă nu este capacitatea vizuală a libelulelor în sine. Este faptul că natura a găsit aceeași soluție moleculară de două ori, independent, în linii evolutive separate de sute de milioane de ani.

Opsina — proteina care face posibilă culoarea

Vederea color la animale depinde de proteine numite opsine — molecule care absorb lumina la lungimi de undă specifice și transmit un semnal electric spre creier. Oamenii au trei tipuri de opsine: pentru albastru, verde și roșu. Libelulele au un număr neobișnuit de mare de variante de opsine, acoperind un spectru extins — de la ultraviolet la marginea roșie a spectrului vizibil.

Echipa condusă de profesorii Mitsumasa Koyanagi și Akihisa Terakita a identificat o opsin specifică la libelulele Gomphidae cu un vârf de absorbție la circa 720 nm. „Acesta este unul dintre cele mai sensibile la roșu pigmente vizuale descoperite vreodată”, a declarat profesorul Terakita. Măsurătorile de reflectanță pe specimene de Asiagomphus melaenops au arătat diferențe clare între masculi și femele în intervalul roșu-infraroșu apropiat — ceea ce sugerează că libelulele masculine folosesc aceste semnale vizuale pentru a identifica rapid femelele în timpul zborului.

Evoluție paralelă: natura a reinventat aceeași soluție

Descoperirea centrală: mecanismul molecular prin care opsina libelulei detectează lumina roșie profundă este identic cu cel din opsina roșie a mamiferelor, inclusiv a oamenilor. Nu a fost moștenit dintr-un strămoș comun — libelulele și mamiferele au divergat în urmă cu sute de milioane de ani. Această convergență independentă este un exemplu rar de evoluție paralelă la nivel molecular.

Cercetătorul Ryu Sato a descris rezultatul ca „neașteptat”: aceeași modificare moleculară precisă a apărut de două ori în istoria vieții, în organisme complet diferite, pentru a rezolva aceeași problemă — detectarea luminii roșii profunde. Natura a găsit „soluția perfectă” și a folosit-o de două ori.

De la zoologie la medicină

Descoperirea nu a rămas la nivelul biologiei comparative. Echipa a identificat poziția exactă dintr-o singură aminoacidă din proteină care controlează sensibilitatea la lungime de undă. Modificând această singură aminoacidă, au produs o versiune artificială a opsinei cu sensibilitate extinsă spre infraroșul apropiat — și au demonstrat că celulele echipate cu ea pot fi activate de lumina infraroșie.

Implicația pentru medicină vizează optogenetica — un domeniu care folosește lumina pentru a activa sau dezactiva celule specifice, inclusiv neuroni. Marea limitare actuală a optogeneticii este că lumina albastră, folosită cel mai frecvent, nu penetrează profund în țesuturile vii. Lumina roșie și infraroșie trece prin țesuturi mai eficient — ceea ce înseamnă că opsine derivate din libelule ar putea permite activarea celulelor adânc în creier sau în alte organe fără intervenție chirurgicală invazivă.

„Aceste descoperiri demonstrează că opsina este un instrument optogenetic promițător capabil să detecteze lumina chiar și profund în interiorul organismelor vii”, a concluzionat profesorul Koyanagi.

Premiile Breakthrough 2026: 18,75 milioane de dolari pentru terapii genetice, fizica muonului și matematica undelor

Autor

Stirea Verde

8 mai 2026

Decernare premii — Premiile Breakthrough 2026: cine a câștigat Oscarurile științei - Foto Nicholas Fuentes Unsplash

Pe 18 aprilie 2026, Los Angelesul a găzduit cea de-a 12-a gală anuală a Premiilor Breakthrough — evenimentul pe care presa îl numește invariabil „Oscarurile științei”. Șase premii principale de câte 3 milioane de dolari fiecare, plus premii pentru cariere timpurii și un premiu special pentru întreaga activitate, totalizând 18,75 milioane de dolari. James Corden a prezentat pentru a cincea oară. Au înmânat trofee Jensen Huang, Sam Altman, Anne Hathaway, Tom Hanks și Lionel Richie. Premiul pentru matematică l-a primit lângă Sergey Brin. Știința, din nou pe covorul roșu.

Dincolo de spectacol, cine și pentru ce.

Terapii genetice: trei boli transformate, două cauze genetice descoperite

Cea mai densă categorie a fost Științele Vieții, cu trei premii principale.

Katherine A. High, Jean Bennett și Albert Maguire au primit premiul pentru dezvoltarea primei terapii genetice de înlocuire aprobată de FDA — Luxturna, aprobată în 2017 pentru amauroza congenitală Leber, o boală retiniană ereditară rară care duce la orbire completă în copilărie. Terapia a restaurat vederea la pacienți care nu văzuseră niciodată — un precedent care a deschis calea pentru zeci de terapii genice retiniene ulterioare și a stabilit standardele de reglementare și fabricație pentru întregul domeniu.

Stuart H. Orkin și Swee Lay Thein au primit premiul pentru descoperirea mecanismului care a permis tratarea bolii celulelor falciforme și beta-talasemiei prin editare genică. Orkin a identificat că reactivarea hemoglobinei fetale — care în mod normal se oprește după naștere — poate compensa hemoglobina adultă defectă. Această descoperire a stat la baza medicamentului Casgevy, prima terapie CRISPR aprobată de FDA, în 2023.

Rosa Rademakers și Bryan Traynor au primit premiul — independent unul de celălalt — pentru descoperirea celei mai frecvente cauze genetice a SLA și a demenței frontotemporale: o mutație de tip expansiune repetitivă în gena C9orf72. Descoperirea a legat două boli considerate anterior separate, a deschis calea testării genetice și a orientat cercetarea terapeutică spre o țintă moleculară precisă.

Fizică fundamentală: muonul și simetria

Premiul principal în Fizică Fundamentală a mers la colaborările Muon g-2 de la CERN, Brookhaven National Laboratory și Fermilab — sute de oameni de știință care au măsurat cu precizie extremă momentul magnetic anomal al muonului, o cantitate care în Modelul Standard are o valoare calculată exact. Discrepanța dintre teoria și experiment sugerează existența unor particule sau forțe nedescoperite. Este una dintre cele mai intense căutări active din fizica particulelor.

Premiul Special pentru întreaga activitate a mers la David J. Gross — laureat Nobel 2004 — pentru șase decenii de contribuții la fizica teoretică, de la descoperirea libertății asimptotice în teoria cromatodinamicii cuantice până la teoria corzilor.

Matematică și un premiu inaugural

Premiul în Matematică a mers la Frank Merle pentru munca transformatoare asupra ecuațiilor de evoluție neliniare — matematica undelor, fluidelor și sistemelor dinamice complexe.

Un moment aparte al galei a fost înmânarea primului Vera Rubin New Frontiers Prize — un premiu nou, dedicat fizicienelor tinere — Carolinei Figueiredo, doctorand la Princeton, a cărei cercetare identifică conexiuni geometrice profunde între teorii de fizica particulelor aparent neînrudite, sugerând că comportamentul particulelor fundamentale ar putea fi guvernat de structuri geometrice subiacente, nu de spațiu-timp.

Premiile Breakthrough nu recompensează ultima descoperire publicată. Recompensează cercetarea care a schimbat un domeniu — uneori cu decenii de distanță față de momentul descoperirii. Asta le face un barometru al ce consideră comunitatea științifică drept fundamente reale ale progresului, nu ale zgomotului de actualitate.

Entresto a pierdut 46% din venituri într-un trimestru. Ce se întâmplă cu cel mai vândut medicament pentru inimă

Autor

Stirea Verde

8 mai 2026

Pastile pentru inima — Entresto Novartis: scădere de 46% după expirarea brevetului SUA - Foto Madison Agardi Unsplash

Entresto a fost timp de câțiva ani cel mai vândut medicament al Novartis și unul dintre cele mai valoroase produse farmaceutice din lume în indicația insuficiență cardiacă. Un singur trimestru a schimbat radical tabloul. Rezultatele financiare publicate pe 28 aprilie 2026 arată că vânzările globale ale Entresto au scăzut cu 46% față de trimestrul unu din 2025 — de la 2,26 miliarde de dolari la 1,3 miliarde. Acțiunile Novartis au scăzut cu 3% imediat după publicarea raportului.

Ce s-a întâmplat

Cauza este directă și predictibilă: expirarea brevetului american. Genericele au intrat pe piața SUA în vara lui 2025, iar erodarea a fost mai rapidă decât estimaseră analiștii. Vânzările SUA ale Entresto au scăzut cu 13% la nivel de companie pentru întregul trimestru, cu genericele contribuind negativ cu 14 puncte procentuale și prețurile cu încă 4. Impactul a depășit prognozele: analiștii estimaseră vânzări de 1,37 miliarde de dolari pentru Entresto în T1 2026, conform datelor Visible Alpha. Rezultatul real a fost cu 60 de milioane sub estimare.

Novartis se așteaptă ca genericele să îi reducă veniturile cu aproximativ 4 miliarde de dolari în tot anul 2026 — una dintre cele mai mari erodări prin pierdere de exclusivitate din istoria companiei. Entresto nu e singura victimă: Tasigna, un medicament pentru cancer, a scăzut 59%, iar Promacta, pentru trombocitopenie, a scăzut 66% față de aceeași perioadă a anului anterior. Împreună, cele trei medicamente contribuiseră cu peste 6 miliarde de dolari la vânzările din SUA în 2024, înainte de genericare.

De ce Entresto a contat atât de mult

Entresto — combinația sacubitril/valsartan — a fost aprobat în 2015 și a reprezentat un salt real în tratamentul insuficienței cardiace cu fracție de ejecție redusă. Studiul PARADIGM-HF a demonstrat că reduce mortalitatea cardiovasculară și spitalizările față de enalapril, standardul de îngrijire de decenii. A generat la vârf 7,7 miliarde de dolari în vânzări anuale — un blocbuster care finanța o mare parte din cheltuielile de cercetare și dezvoltare ale Novartis.

Pierderea exclusivității înseamnă că medicamentul devine accesibil la o fracție din prețul original — ceea ce e în mod evident o veste bună pentru pacienți și sistemele de sănătate. Pentru Novartis, înseamnă că modelul de creștere trebuie reconstruit în jurul produselor noi.

Ce vine după

Novartis nu se află în criză existențială — portofoliul de produse noi compensează parțial. Kisqali, pentru cancer mamar, a crescut 59% la 1,5 miliarde de dolari. Pluvicto, pentru cancer de prostată, a crescut 73% la 642 milioane. Leqvio, un medicament inovativ pentru colesterol care necesită doar două injecții pe an, a crescut 76% la 452 milioane. Kesimpta și Scemblix au avut și ele creșteri solide.

Directorul financiar Mukul Mehta a declarat că tendința negativă nu va dura: creșterea din restul portofoliului comercial va depăși erodarea prin generice în a doua jumătate a lui 2026.

Dar tabloul ilustrează un pattern sistemic din industria farmaceutică. Medicamentele care au primit investiții masive de cercetare și au generat miliarde de dolari sunt, prin design, destinate să devină ieftine. Brevetul expiră, genericele intră, prețul cade — iar compania trebuie să fi investit deja în noul val de produse înainte ca asta să se întâmple. Novartis a făcut în bună parte această tranziție. Altele nu reușesc.

Entresto continuă să crească în afara SUA — este aprobat pentru insuficiență cardiacă la nivel global și pentru hipertensiune în China și Japonia. Patentul european expiră mai târziu în 2026, iar Novartis se pregătește pentru un al doilea val de erodare pe piețele europene.

1...212223...694 Pagina 22 din 694