În 1973, psihologul american David Rosenhan de la Universitatea Stanford a pus la cale un experiment secret care avea să zdruncine din temelii lumea medicală.

El a recrutat opt cunoscuți — trei psihologi, un pediatru, un pictor, o casnică și un psihiatru — pe care i-a numit ”pseudopacienți”.

Misiunea lor era să se prezinte la 12 spitale de psihiatrie din SUA, unele moderne și luxoase, altele sărace și sufocate de aglomerație. Singura minciună pe care trebuiau să o spună la internare era: ”Aud o voce în capul meu care spune cuvintele gol, vid sau buf”.

În rest, trebuiau să își descrie viața exact așa cum era, fără să inventeze drame.

Rezultatul a fost uluitor: toți cei opt au fost internați imediat, iar majoritatea au primit diagnosticul de ”schizofrenie paranoică”

Odată trecuți de poarta spitalului, voluntarii au urmat planul și au încetat să mai afișeze orice simptom. S-au purtat normal și au vorbit civilizat cu personalul. Într-un final, le-au spus medicilor că vocile au dispărut, cerând să fie externați.

Aici începe partea cu adevărat înspăimântătoare: nimeni nu i-a crezut.

Medicii și asistentele au interpretat toate gesturile lor firești prin prisma diagnosticului de boală psihică. Rosenhan îi rugase pe voluntari să țină jurnale.

Însă asistentele notau în fișele pacienților: ”Prezintă comportament obsesiv de a scrie”, văzând în asta un simptom, nu o activitate normală.

Voluntarii erau aproape complet ignorați. Contactul zilnic cu un medic abia depășea, în medie, șapte minute. Li s-au administrat medicamente puternice, pe care ei le ascundeau sub limbă și le aruncau la toaletă.

Aici, au descoperit că pacienții reali procedau exact la fel. Au rămas internați între 7 și 52 de zile.

Pentru a pleca acasă, au fost obligați să recunoască faptul că sunt bolnavi mintal și să promită că își vor urma tratamentul. La externare, fișele lor medicale nu consemnau ”sănătos”, ci ”schizofrenie în remisie” — o etichetă care îi urmărea pe termen nedefinit.

Când Rosenhan a publicat studiul ”Despre a fi sănătos în locuri nebune”, comunitatea psihiatrică a reacționat cu furie

Un spital universitar renumit l-a contrazis public, susținând că la ei așa ceva nu s-ar putea întâmpla. I-au aruncat mănușa: ”Trimite-ne actori în următoarele trei luni și îi vom depista pe toți”.

Rosenhan a acceptat provocarea. În lunile următoare, personalul spitalului a devenit obsedat de idee, extrem de atent la orice semn de impostură.

La final, au anunțat triumfători că au identificat 41 de falși pacienți din 193 de internări noi — pe care i-au respins sau i-au tratat cu suspiciune.

La acel moment, David Rosenhan a dat lovitura de grație. A dezvăluit public adevărul: ”În ultimele trei luni, nu v-am trimis niciun om”.

Spitalul respinsese sau tratase drept actori 41 de oameni care erau cu adevărat bolnavi și aveau nevoie de ajutor.

Experimentul a demonstrat cât de periculoase pot fi etichetele medicale și a dus la schimbarea totală a manualului de diagnostic psihiatric.