Seceta din Etiopia distruge sistemul ancestral de solidaritate al pastorilor: „Nu mai are cine să împartă”

Autor

10 aprilie 2026

Seceta în România: unde a dispărut apa Dunării - Foto Pixabay

În câmpiile aride din estul Etiopiei, generații de păstori au supraviețuit prin mobilitate și solidaritate. Atunci când pășunile se uscau într-o zonă, familiile își mutau turmele spre terenuri mai verzi. Atunci când cineva pierdea animale, vecinii ofereau vite pentru a ajuta la reconstrucția efectivelor. Acest sistem, cunoscut sub numele de Gergar, a funcționat secole la rând ca o formă de asigurare socială indigenă. Astăzi însă, seceta Etiopia pastori o transformă într-o criză fără precedent. Schimbările climatice erodează rețeaua de supraviețuire colectivă din regiunea Somali a Etiopiei, iar comunitățile pastorale se confruntă cu un colaps al modului lor de viață.

Seceta Etiopia pastori și dispariția destinațiilor de migrație

Mohamoud Sulub are 50 de ani și trăiește în satul Guuyow, districtul Kebribeyah. El crește 40 de capre și oi, cinci vaci și șase cămile. În trecut, în perioadele de secetă, el își muta animalele spre zone cu pășune. Astăzi, această strategie nu mai funcționează. „Pământul este în întregime secetă”, a declarat el pentru Mongabay. De aceea, nu mai există destinații viabile pentru migrație. Tiparele tradiționale de mobilitate au devenit inutile, deoarece seceta afectează simultan regiuni întregi. Un studiu recent citat de Mongabay arată că precipitațiile au devenit tot mai imprevizibile. Prin urmare, planificarea deplasărilor și susținerea efectivelor sunt imposibile. În plus, sezonul de ploi din primăvara anului 2025 și cel din toamna aceluiași an au fost ambele sub medie. Ca urmare, deficitele severe de apă și pășune s-au extins în zonele Afder, Dawa și Liben.

Gergar se prăbușește când toți suferă deodată

Sistemul clanului somalez este construit pe reguli de sprijin reciproc. Mohamed Abdi, director la Institutul pentru Studii Pastorale de la Universitatea Jijiga, a explicat pentru Mongabay mecanismul tradițional. În trecut, atunci când oamenii pierdeau animale, ceilalți îi ajutau. Familiile se deplasau spre rudele din alte zone ale clanului. Acestea împărțeau apa și pășunea cu cei aflați în dificultate. Însă atunci când seceta Etiopia pastori lovește toate comunitățile deodată, nu mai rămâne nimeni care să ofere ajutor. Prin urmare, Gergar, sistemul de redistribuire a animalelor, se destramă. De asemenea, pășunatul comunal cedează pe măsură ce fiecare gospodărie luptă să își mențină propria turmă. Cercetătorii avertizează că actul de a împărți nu poate fi restaurat prin politici publice. Aceasta deoarece solidaritatea depinde de condiții pe care schimbările climatice le erodează în mod constant.

De la 100 de vite la 12 — anatomia unui colaps pastoral

Abdi Ahmed are peste 60 de ani și 19 copii. El și-a pierdut cea mai mare parte a turmei în seceta istorică din 2021. Timp de 14 luni consecutive nu a plouat. Din peste 100 de capete de vite, i-au mai rămas doar 12. „Am obținut tot de la ele: lapte, carne și bani ori de câte ori aveam nevoie”, a declarat el pentru Mongabay. „Dar totul se prăbușește acum.” Ahmed Kilas, un alt păstor de 60 de ani din satul Lebeshak, a pierdut toate animalele cu excepția a două. Seceta din Cornul Africii din perioada 2020–2022 a fost raportată de FAO drept cea mai gravă din ultimii 40 de ani. Ea a afectat peste 36,1 milioane de persoane în Etiopia, Somalia și Kenya. În regiunea Somali a Etiopiei, aproximativ 3,5 milioane de păstori, adică 55% din populație, și-au văzut mijloacele de trai grav amenințate. De asemenea, organizația World Weather Attribution a confirmat că schimbările climatice au amplificat severitatea acestei secete.

Foștii păstori devin muncitori zilieri în orașele Etiopiei

Forțați de circumstanțe, mulți foști păstori au migrat spre orașe în căutarea unor surse alternative de venit. Ahmed Mohammed are 38 de ani și este originar din districtul Kebribeyah. El lucrează acum ca zilier pe un șantier de construcții din Jijiga, capitala regiunii Somali. „Am pășit într-o viață pe care nu mi-am imaginat-o niciodată”, a declarat el pentru Mongabay. Cu toate acestea, foștii păstori spun că veniturile din noile ocupații sunt mai mici decât cele obținute anterior din vânzarea animalelor. În plus, condițiile de muncă urbane sunt considerabil mai dure. Unele familii și-au trimis copiii să lucreze ca ciobani pentru gospodării care mai au animale. În schimb, aceste familii le oferă vite pentru a reîncepe de la zero. Cercetătorii de la Alliance Bioversity International-CIAT sugerează combinarea cunoștințelor tradiționale cu platforme tehnologice. Acestea ar monitoriza nivelul apei în punctele de adăpare și ar ajuta păstorii să ia decizii mai informate privind migrația.

Pentru România, situația pastorilor etiopieni nu este doar o poveste îndepărtată. Comunitățile de crescători de animale din Dobrogea și Bărăgan se confruntă cu secete recurente care afectează pășunile și sursele de apă. Mecanismul de eroziune este similar: atunci când resursa devine insuficientă pentru toți, solidaritatea comunitară cedează. Prin urmare, familiile se retrag în strategii individuale de supraviețuire.

Știai că… peste 2,6 miliarde de oameni sărbătoresc Paștele în fiecare an, dar nu în aceeași zi?

Autor

Stirea Verde

10 aprilie 2026

Pastele crestin Foto - Bruno van der Kraan Unsplash

Paștele este cea mai importantă sărbătoare a creștinismului și, în același timp, una dintre cele mai mari celebrări religioase din lume. Potrivit datelor publicate de Center for the Study of Global Christianity și Pew Research Center, aproximativ 2,6 miliarde de persoane se identifică drept creștini la nivel mondial în 2025, ceea ce înseamnă că aproape o treime din populația planetei marchează, într-o formă sau alta, Învierea lui Iisus Hristos.

Dintre aceștia, aproximativ 1,26 miliarde sunt catolici, formând cea mai mare ramură a creștinismului. Protestanții reprezintă al doilea mare grup, iar creștinii ortodocși, care includ și credincioșii din România, Grecia, Rusia sau Serbia, numără aproximativ 220 de milioane de persoane. Aceste trei ramuri principale sărbătoresc toate Paștele, însă nu întotdeauna în aceeași dată calendaristică.

Motivul este diferența dintre calendarul gregorian, utilizat de catolici și protestanți, și calendarul iulian, folosit de majoritatea bisericilor ortodoxe pentru calculul datei Paștelui. Ambele tradiții respectă regula stabilită la Conciliul de la Niceea din anul 325: Paștele se sărbătorește în prima duminică de după prima lună plină care urmează echinocțiului de primăvară. Însă cele două calendare plasează echinocțiul la date diferite, ceea ce duce la decalaje care pot ajunge la cinci săptămâni. În 2026, Paștele catolic cade pe 5 aprilie, iar cel ortodox pe 12 aprilie.

Un aspect surprinzător este faptul că, deși se discută de decenii despre stabilirea unei date comune, niciun acord nu a fost încă implementat. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului a declarat în 2024 speranța ca acest lucru să se întâmple până în 2025, odată cu aniversarea a 1.700 de ani de la Conciliul de la Niceea. Totuși, la momentul actual, cele două tradiții continuă să celebreze separat cea mai importantă zi din calendarul creștin.

Curățenie continuă în Sectorul 5: peste 120 de lucrători și 85 de utilaje acționează zilnic pentru un oraș funcțional

Autor

Stirea Verde

9 aprilie 2026

Intervenții zilnice pentru menținerea unui mediu urban curat

Începând cu începutul lunii martie 2026, Salubrizare S5 desfășoară un program continuu de curățenie în Sectorul 5, intervențiile fiind extinse la nivelul întregii rețele de străzi și trotuare.

Acțiunile includ:

spălarea carosabilului
periere mecanizată
curățarea manuală a trotuarelor
îndepărtarea depunerilor de praf și reziduuri

Aceste intervenții sunt esențiale într-un context urban în care acumularea de praf și particule fine afectează atât aspectul orașului, cât și calitatea aerului.

Capacitate operațională: 120 de lucrători și 85 de utilaje

Pentru desfășurarea acestor activități, Salubrizare S5 mobilizează:

peste 120 de lucrători stradali
85 de utilaje specializate

Această capacitate permite acoperirea simultană a mai multor zone din sector și menținerea unui ritm constant al intervențiilor.

Conform datelor din sectorul serviciilor urbane (ANRSC – raport 2023), mecanizarea proceselor de salubrizare poate crește eficiența operațională cu până la 40%, în special în zonele cu trafic intens.

Intervenții inclusiv pe timpul nopții

O componentă importantă a programului este desfășurarea intervențiilor și pe timpul nopții. Această strategie are două efecte directe:

reducerea blocajelor în trafic
creșterea eficienței operațiunilor mecanizate

În orașele europene, curățenia nocturnă este o practică standard pentru arterele intens circulate, fiind recomandată pentru limitarea impactului asupra mobilității urbane (sursa: Agenția Europeană de Mediu – raport privind managementul urban, actualizare 2024).

Impact asupra calității mediului urban

Menținerea curățeniei stradale are un rol direct în reducerea poluării cu particule în suspensie (PM10 și PM2.5), generate inclusiv de traficul rutier și de depunerile de praf.

Conform datelor Agenției Europene de Mediu (EEA), publicate în raportul „Air Quality in Europe 2024”, resuspensia prafului de pe carosabil reprezintă un factor relevant în poluarea urbană, iar curățarea periodică a străzilor contribuie la diminuarea acestui fenomen.

Acțiuni continue, nu punctuale

Programul derulat de Salubrizare S5 nu este unul punctual, ci unul continuu, adaptat în funcție de condițiile din teren și de gradul de încărcare al diferitelor zone.

Această abordare permite:

menținerea unui standard constant de curățenie
intervenții rapide în zonele cu acumulări vizibile
reducerea degradării spațiului public

Lucrări pe strada Neptun: Infrastructură S5 accelerează modernizarea infrastructurii locale în Sectorul 5

Autor

Stirea Verde

9 aprilie 2026

Intervenții extinse pentru corectarea problemelor structurale

În luna aprilie 2026, societatea Infrastructură S5 S.A. desfășoară lucrări pe strada Neptun, intervențiile fiind concepute la scară extinsă, nu punctuală. Abordarea urmărește corectarea simultană a mai multor deficiențe identificate în teren: degradări ale carosabilului, probleme de scurgere a apelor pluviale și disfuncționalități ale spațiului pietonal.

Acest tip de intervenție integrată este recomandat și în documentele de planificare urbană la nivel european, unde se subliniază necesitatea corelării lucrărilor de infrastructură pentru a evita reintervențiile frecvente (sursa: Comisia Europeană, „Urban Infrastructure Maintenance Strategies”, actualizare 2024).

Obiectiv: creșterea siguranței și a accesibilității

Lucrările de pe strada Neptun sunt parte a unui program mai ampl implementat în Sectorul 5, care are trei direcții principale:

creșterea siguranței rutiere și pietonale
îmbunătățirea accesibilității în zonele rezidențiale
modernizarea aspectului urban

Aceste obiective sunt corelate cu Strategia de dezvoltare urbană a Municipiului București 2021–2030 (actualizată în 2023), care prevede reabilitarea infrastructurii secundare ca prioritate pentru creșterea calității vieții urbane.

Lucrări simultane în mai multe zone ale sectorului

Infrastructură S5 S.A. își distribuie resursele operaționale în mai multe zone din Sectorul 5, nu doar pe strada Neptun. Această strategie urmărește:

accelerarea ritmului de modernizare
evitarea concentrării lucrărilor într-un singur perimetru
obținerea unui impact vizibil la nivel de comunitate

Datele din sectorul construcțiilor urbane arată că intervențiile distribuite geografic reduc disconfortul general al populației și optimizează utilizarea resurselor (sursa: Eurostat, raport privind infrastructura urbană, ediția 2023).

Modernizare, nu doar reparație

Diferența esențială a acestor lucrări constă în abordare: nu se urmărește doar remedierea unor defecțiuni, ci o modernizare generală a spațiului urban.

Aceasta implică:

intervenții corelate pe carosabil și trotuare
îmbunătățirea durabilității lucrărilor
adaptarea infrastructurii la nevoile actuale de mobilitate

Afganistan sub ape: 77 de morți și mii de case distruse în doar zece zile de furtuni

Autor

Stirea Verde

9 aprilie 2026

Inundații în Afganistan - Foto Tri Le - Pixabay

Inundațiile, alunecările de teren și fulgerele provocate de ploi torențiale și furtuni au ucis 77 de persoane și au rănit alte 137 în Afganistan, în interval de doar zece zile, conform Autorității Naționale pentru Managementul Dezastrelor (ANDMA). Bilanțul, comunicat pe 4 aprilie 2026, include 26 de morți înregistrați doar în ultimele 48 de ore. Fenomenele meteorologice extreme au afectat simultan cel puțin 13 provincii, iar autoritățile avertizează că ploi suplimentare sunt așteptate în zilele următoare.

Case din lut împotriva viiturilor

Distrugerile materiale sunt masive. Conform ANDMA, 793 de locuințe au fost complet distruse, iar alte 2.673 au fost avariate. Inundațiile și alunecările de teren au distrus 337 de kilometri de drumuri. Afaceri locale, terenuri agricole, fântâni și canale de irigație au fost deteriorate, iar peste 5.800 de familii au fost afectate direct. Mai multe autostrăzi care leagă capitala Kabul de provincii au fost blocate, inclusiv drumul principal spre Jalalabad și granița cu Pakistanul. Călătorii sunt nevoiți să folosească rute alternative lungi și periculoase. În provincia vestică Herat, fermierul Abdul Rahim Taimori a declarat pentru AFP că nu își amintește o inundație de asemenea amploare și că recoltele și casele oamenilor au fost distruse complet.

Vulnerabilitatea amplificată de decenii de conflict

Afganistanul este una dintre cele mai vulnerabile țări din lume la evenimente meteorologice extreme. Decenii de conflict, infrastructura precară, o economie fragilă, defrișarea și efectele tot mai intense ale schimbărilor climatice au amplificat impactul dezastrelor naturale. Multe locuințe sunt construite din lut și oferă protecție minimă în fața viiturilor sau a căderilor masive de zăpadă. În 2024, peste 300 de persoane au murit în inundații de primăvară. În septembrie 2025, un cutremur de 6,0 grade a ucis cel puțin 800 de persoane în estul țării. Organizația Națiunilor Unite clasifică Afganistanul drept una dintre țările cele mai expuse la schimbări climatice, iar ani consecutivi de secetă severă au degradat solul și vegetația, făcând terenul și mai susceptibil la eroziune în momentul ploilor.

Paradoxul climatic: secetă și inundații simultane

Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU (FAO) a prognozat precipitații abundente în Afganistan între 30 martie și 5 aprilie 2026, în special în regiunile centrale, estice și sud-estice. Ploile au îmbunătățit umiditatea solului și au susținut agricultura pluvială, însă au provocat simultan pierderi umane și materiale catastrofale. Această dualitate ilustrează un tipar tot mai frecvent în țările afectate de schimbările climatice: seceta prelungită degradează solul, iar când ploile vin, apa nu este absorbită, ci se transformă în viituri. Peste graniță, în Pakistan, alte 44 de persoane au murit în aceeași perioadă din cauza ploilor torențiale. Bilanțul combinat al celor două țări a ajuns la 121 de morți în doar două săptămâni.

Comunitățile între supraviețuire și abandon

Pentru milioane de afgani, relocarea nu este o opțiune. Majal Niazi, fermier de 45 de ani care locuiește într-o cameră alături de familia sa, a declarat pentru AFP că este forțat să rămână pe loc, deoarece nu are unde să plece. Autoritățile talibane au cerut populației să se țină departe de malurile râurilor și de zonele predispuse la inundații. Pentru România, situația din Afganistan este un memento al modului în care sărăcia și lipsa infrastructurii de prevenție transformă un fenomen meteorologic obișnuit într-o catastrofă umanitară.

Pakistan, țara care se usucă: disponibilitatea de apă a scăzut de la 5.260 la 899 de metri cubi pe locuitor

Autor

Stirea Verde

9 aprilie 2026

Secetă în Pakistan - Foto Oleksandr Sushko Unsplash

Pakistanul a trecut oficial de la statutul de țară cu stres hidric la cel de țară cu deficit acut de apă. Disponibilitatea anuală pe cap de locuitor a coborât la doar 899m³, conform unui raport prezentat de Ministerul Resurselor de Apă în fața Adunării Naționale. Pragul internațional sub care o națiune este considerată în criză de apă este de 1.000m³ pe persoană pe an. În 1951, fiecare pakistanez avea acces la 5.260m³ anual. Prăbușirea este una dintre cele mai rapide înregistrate pe plan mondial.

Un bazin hidrografic sub presiune extremă

Aproape întreaga producție agricolă a Pakistanului, peste 90%, depinde de sistemul de irigații al bazinului Indus. Agricultura consumă 93% din resursele de apă dulce ale țării. În același timp, metodele de irigație prin inundare, încă dominante, risipesc până la 60% din apă prin infiltrare și evaporare înainte ca aceasta să ajungă la culturi. În orașe precum Karachi și Lahore, nivelul freatic coboară cu peste un metru pe an, pe măsură ce gospodăriile și industriile extrag apă mai repede decât se poate regenera. Conform datelor prezentate la Conferința pentru Administrarea Apei din Pakistan, organizată de WWF-Pakistan între 31 martie și 1 aprilie 2026 la Islamabad, criza nu se limitează la cantitate, ci afectează în egală măsură calitatea și accesul la resursă.

Schimbările climatice amplifică paradoxul

Pakistanul ilustrează un paradox climatic: este simultan una dintre cele mai vulnerabile țări la secetă și una dintre cele mai afectate de inundații. Schimbările climatice au modificat tiparele precipitațiilor și au crescut frecvența evenimentelor meteorologice extreme. Inundațiile din 2025 au afectat între 4 și 7 milioane de persoane și au provocat pagube economice majore, potrivit declarației lui Asif Sahibzada, directorul general al Ministerului Schimbărilor Climatice, la conferința din Islamabad. În paralel, topirea accelerată a ghețarilor din lanțul Hindu Kush-Karakorum-Himalaya amenință sursa principală a fluviului Indus. Între 50% și 80% din debitul mediu al bazinului Indus provine din topirea zăpezii și a gheții, ceea ce face sistemul extrem de sensibil la încălzirea globală.

Apa murdară omoară

Dincolo de deficit, calitatea apei reprezintă o amenințare directă la adresa sănătății publice. Aproximativ 80% din apa potabilă este nesigură pentru consum, iar 40% din decesele din Pakistan sunt asociate cu calitatea precară a apei. Doar 38% din apele uzate domestice sunt tratate. Contaminarea râurilor și a acviferelor cu reziduuri agricole și efluenturi industriale a transformat sursele de apă în vectori de boală. Sohail Ali Naqvi, directorul Programului de Apă Dulce al WWF-Pakistan, a avertizat că provocările se extind dincolo de volumul disponibil, incluzând accesul inegal și poluarea generalizată.

Soluții la orizont, dar timp puțin

Conferința din Islamabad a generat recomandări concrete: planificare la nivel de bazin hidrografic, parteneriate public-privat pentru reîncărcarea acviferelor, modernizarea irigațiilor și reutilizarea apelor uzate. Guvernul federal a prioritizat construcția de noi rezervoare, cu 18 baraje mici, medii și mari aflate în lucru, la un cost estimat de peste 1.000 de miliarde de rupii. WWF-Pakistan testează soluții bazate pe natură, precum zonele umede flotante pentru tratarea apelor reziduale, instalate în 15 locații din Punjab. Pentru România, situația Pakistanului reprezintă un avertisment indirect: dependența de un singur bazin hidrografic, irigațiile ineficiente și lipsa investițiilor în infrastructura de apă sunt vulnerabilități comune.

Chiang Mai sufocă: 4.750 de puncte fierbinți și cel mai poluat aer din lume

Autor

Stirea Verde

9 aprilie 2026

Încălzirea globală și arderea terenurilor agricole au transformat nordul Thailandei într-una dintre cele mai toxice regiuni de pe planetă. Orașul Chiang Mai, renumit pentru templele sale budiste și peisajele montane, a ajuns în primăvara anului 2026 pe primul loc mondial în clasamentul orașelor cu cel mai poluat aer, conform platformei IQAir. Concentrația de particule fine PM2.5 a depășit 188 de micrograme pe metru cub, adică de peste 12 ori limita zilnică recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, care este de 15 micrograme pe metru cub.

O vale transformată în capcană atmosferică

Chiang Mai este situat într-un bazin montan care funcționează ca o capcană naturală pentru poluanți. În sezonul uscat, vânturile slabe și inversiunile termice împiedică circulația aerului. De aceea, fumul provenit din incendiile de vegetație și din arderea agricolă se acumulează la nivelul solului. În mod obișnuit, sezonul arderii durează din februarie până în aprilie, însă anul acesta efectele au fost resimțite mult mai intens. Pe 29 martie, indicele calității aerului a atins valoarea de 263, nivel clasificat drept „periculos” conform standardului american. În localitatea Pai, o destinație turistică vestită pentru peisajele sale verzi, monitoarele au înregistrat concentrații de PM2.5 de peste 900 de micrograme pe metru cub, echivalentul a 60 de ori pragul recomandat de OMS.

Record de focare de incendiu detectate de satelit

Agenția thailandeză pentru Geoinformatică și Dezvoltare Tehnologică Spațială (GISTDA) a raportat un nou record pentru anul 2026: 4.750 de puncte fierbinți au fost detectate pe teritoriul Thailandei într-o singură zi, la începutul lunii aprilie. Majoritatea acestor focare au fost identificate în zone forestiere. Doar în provincia Chiang Mai, au fost înregistrate peste 5.090 de puncte fierbinți cumulativ între 1 ianuarie și 31 martie. Peste graniță, în Myanmar, au fost identificate alte 5.000 de focare, iar mii de alte puncte au fost detectate în Laos, Cambodgia și Vietnam. Fumul transfrontalier agravează semnificativ situația din nordul Thailandei.

Copiii plâng cu sânge

Efectele asupra sănătății publice sunt alarmante. Spitalele din Chiang Mai și Chiang Rai au raportat o creștere a numărului de pacienți cu afecțiuni respiratorii. Părinți din Chiang Mai au declarat pentru BBC că fiicele lor de șase ani au dezvoltat sângerări nazale frecvente, erupții cutanate și reacții alergice oculare. Un medic din Chiang Mai, Thanakrit Im-iam, a explicat pentru AFP că efectele pe termen lung ale poluării sunt „devastatoare”, deoarece toxinele și metalele grele pătrund direct în organism. Conform UNICEF, 13,6 milioane de copii din Thailanda sunt expuși în mod regulat la concentrații periculoase de PM2.5. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că cei mai vulnerabili sunt copiii, vârstnicii și femeile însărcinate.

O lege a aerului curat blocată în parlament

Pe plan legislativ, activiștii pentru mediu trag un semnal de alarmă. Un proiect de lege privind dreptul la aer curat, care ar fi obligat guvernul să informeze cetățenii în timp real și ar fi impus taxe poluatorilor, a fost suspendat după dizolvarea parlamentului anul trecut. Rețeaua Thailand Clean Air Network avertizează că dacă nu se iau măsuri până pe 13 mai, legislația va expira și procesul va trebui reluat de la zero. Guvernul thailandez a organizat discuții pe tema crizei, iar unele districte din Chiang Mai au emis declarații de dezastru pentru a accelera accesul la fonduri de urgență. Autoritățile au interzis orice ardere deschisă în provincia Chiang Mai în perioada 1 februarie – 31 mai 2026 și au desfășurat elicoptere KA-32 pentru stingerea incendiilor de pe versanți.

Situația din Chiang Mai nu este un fenomen izolat. Ea ilustrează un tipar global în care schimbările climatice intensifică sezonul uscat, cresc frecvența incendiilor și agravează poluarea atmosferică. Pentru România, lecția este directă: inversiunile termice care afectează orașe precum București sau Brașov în sezonul rece funcționează după același principiu fizic. Diferența este de scală, nu de mecanism.

Defrișarea din Indonezia a crescut cu 66% în 2025: cel mai ridicat nivel din ultimii opt ani

Autor

Stirea Verde

9 aprilie 2026

Pădure Indonezia - Foto Fasyah Halim Unsplash

Indonezia a pierdut în 2025 aproximativ 433.751 de hectare de pădure, echivalentul a peste două ori suprafața Londrei. Cifra reprezintă o creștere de 66% față de anul anterior și marchează cel mai ridicat nivel de defrișare din ultimii opt ani. Datele provin de la ONG-ul Auriga Nusantara, care utilizează analiză satelitară combinată cu verificare manuală și controale de teren. Tendința inversează ani de progres. Defrișarea din Indonezia atinsese un minim istoric în 2021, după cinci ani consecutivi de scădere.

Cum s-a ajuns la inversarea tendinței

Între 2017 și 2021, Indonezia a reușit o reducere constantă a pierderii de pădure. Fostul președinte Joko Widodo a implementat o serie de politici de protecție forestieră. Însă din 2022, tendința s-a inversat. Adoptarea legii omnibus privind crearea de locuri de muncă a eliminat cerințe esențiale de protecție, inclusiv obligația de a menține un minim de 30% acoperire forestieră în fiecare regiune.

Administrația actualului președinte Prabowo Subianto a continuat această direcție. Programul de securitate alimentară la scară mare, care vizează creșterea producției agricole, a alocat 20,6 milioane de hectare de teren. Auriga a stabilit că 18% din defrișarea națională a avut loc în aceste zone desemnate. Timer Manurung, directorul executiv al Auriga, a descris situația drept „defrișare planificată”.

Papua — noua frontieră a distrugerii

Defrișarea din Indonezia 2025 creștere 66% este concentrată în mod îngrijorător în Papua. Această regiune a înregistrat o creștere de 348% a pierderii de pădure, cu 77.678 de hectare distruse. Papua găzduiește aproximativ 28 de milioane de hectare de pădure intactă, cea mai mare suprafață rămasă în Indonezia.

Proiectele de plantații de orez au curățat aproape 6.000 de hectare de pădure doar în Papua de Sud. Un proiect separat de trestie de zahăr a eliminat peste 15.600 de hectare. Guvernul a reclasificat aproape 487.000 de hectare de pădure din Papua de Sud ca teren neforestier, făcând zonele disponibile legal pentru defrișare. Comunitățile indigene au contestat formal această reclasificare, afirmând că a fost realizată fără consultare.

Nichelul pentru baterii electrice — un motor ascuns al defrișării

Un alt factor major este exploatarea nichelului. Indonezia deține unele dintre cele mai mari rezerve de nichel din lume. Cererea globală de nichel pentru bateriile vehiculelor electrice a crescut rapid. Sub administrația Widodo, numărul topitoriilor de nichel a explodat. Construcția acestora a deschis noi zone forestiere pentru mine, drumuri și infrastructură de sprijin.

Expansiunea este vizibilă mai ales în Sulawesi și Maluku de Nord. Auriga atrage atenția că modul de emitere a permiselor agravează problema. Aprobările pentru topitorii nu sunt întotdeauna legate de surse clar definite de materie primă. Companiile sunt astfel forțate să caute resurse în zone noi, adesea în detrimentul pădurilor.

Timer Manurung a subliniat un paradox fundamental. Electrificarea este promovată ca soluție climatică. Pe teren, ea alimentează defrișarea. Zonele cu potențial de nichel sunt tratate ca disponibile pentru exploatare, fără zone de excludere pentru protecția pădurilor rămase.

Biodiversitatea sub presiune directă

Datele Auriga arată că 43% din defrișarea națională, adică 186.465 de hectare, a avut loc în zone importante pentru biodiversitate. Pierderile au fost severe în habitatele tigrilor de Sumatra, elefanților, rinocerilor și urangutanilor din Kalimantan.

Indonezia se numără printre cei mai mari emitenți de gaze cu efect de seră din lume, de obicei pe locurile 5–6 la nivel global. Emisiile provin în principal din schimbarea utilizării terenurilor, defrișare, degradarea turbăriilor și utilizarea cărbunelui. Cercetătorul Riko Wahyudi de la Universitatea din Indonezia a avertizat că obiectivul de a transforma sectorul forestier într-un absorbant net de carbon până în 2030 devine din ce în ce mai greu de atins.

Relevanța globală și pentru România

Defrișarea din Indonezia 2025 creștere 66% are implicații directe pentru piața globală a nichelului, pentru lanțurile de aprovizionare ale vehiculelor electrice și pentru credibilitatea angajamentelor climatice internaționale. Dacă tendința continuă, Indonezia ar putea depăși Brazilia și deveni cel mai mare defrișator tropical din lume.

Pentru România, lecția este una structurală. Defrișările ilegale din Carpați operează pe o scară diferită, dar mecanismul este similar: interese economice care prevalează asupra protecției forestiere, în absența unor mecanisme de control eficiente. Ceea ce se întâmplă în Indonezia arată cât de rapid pot fi anulate decenii de progres atunci când politicile de protecție sunt slăbite.

Știai că… cel mai rapid om din istorie a atins viteza de 44,72 km/h, aproape cât un cal la galop?

Autor

Stirea Verde

9 aprilie 2026

Dacă ai încerca să alergi cât de repede poți, cel mai probabil ai atinge undeva între 20 și 25 de kilometri pe oră. Un sprinter profesionist depășește cu ușurință 35 km/h. Însă recordul absolut al vitezei umane aparține jamaicanului Usain Bolt, care a atins 44,72 km/h în timpul finalei de 100 de metri de la Campionatele Mondiale de Atletism din Berlin, în august 2009.

Această viteză maximă a fost măsurată între metrii 60 și 80 ai cursei, segmentul în care corpul sprinterului atinge apogeul biomecanic al accelerației. Bolt a terminat cursa în 9,58 secunde, un record mondial care rezistă și astăzi. Viteza sa medie pe întreaga distanță a fost de 37,58 km/h, însă viteza de vârf a depășit cu mult această medie.

Pentru a pune lucrurile în perspectivă, un cal la galop atinge între 55 și 70 km/h, iar un urs grizzly poate alerga cu aproximativ 56 km/h. Bolt se apropie de aceste praguri mai mult decât orice alt om din istoria măsurătorilor atletice. De altfel, cercetătorii belgieni de la Universitatea din Louvain au folosit tehnologie laser în 2011 pentru a analiza biomecanica lui Bolt și au descoperit ceva paradoxal. Cu o înălțime de 1,96 metri, Bolt nu corespunde profilului clasic al sprinterului, care este compact și musculos. Teoretic, corpul său ar trebui să fie un dezavantaj în accelerarea rapidă, iar pasul său lung ar trebui să-l încetinească la start. Și totuși, Bolt a transformat exact aceste caracteristici într-un avantaj fără precedent.

Există estimări științifice conform cărora limita teoretică a vitezei umane ar putea fi de aproximativ 65 km/h, pe baza capacității maxime de contracție musculară. Totuși, niciun om nu a demonstrat încă acest potențial, iar Bolt rămâne cel mai aproape de acest prag.

Peste 2 trilioane de galoane de apă au lovit Hawaii în martie: cele mai grave inundații din ultimele două decenii

Autor

Stirea Verde

8 aprilie 2026

Ploaie Hawaii - Foto Ben Eubank Unsplash

În martie 2026, insulele Hawaii au fost lovite de cele mai devastatoare inundații din ultimii 20 de ani. Două sisteme consecutive de joasă presiune subtropicală, cunoscute local drept „Kona low”, au deversrat peste 2 trilioane de galoane de apă asupra arhipelagului. Această cantitate este suficientă pentru a umple 3 milioane de piscine olimpice. Precipitațiile cumulate pe o perioadă de 14 zile au atins 3.000% din nivelul normal pentru această perioadă a anului. Guvernatorul Josh Green a estimat pagubele la aproximativ 1 miliard de dolari.

Prima furtună — vânt de uragan și 62 de inci de ploaie

Primul sistem Kona low a lovit insulele între 10 și 16 martie. Furtuna a adus rafale de vânt de până la 218 km/h pe Insula Mare, la altitudini mai ridicate. Pe insula Maui, unele zone au primit până la 62 de inci de ploaie, adică peste 1,5 metri de precipitații. Stațiile meteorologice din Honolulu, Hilo, Līhuʻe și Kahului au doborât recorduri zilnice de precipitații. Peste 115.000 de rezidenți din Oahu au rămas fără curent electric.

Inundațiile Hawaii martie 2026 au transformat North Shore-ul din Oahu, celebru la nivel mondial pentru surfingul pe valuri mari, într-o zonă de dezastru. Apele tulburi au ridicat case și mașini. Autoritățile au ordonat evacuarea a 5.500 de persoane din zona de nord a Honolulu. Peste 200 de persoane au fost salvate din apele în creștere, inclusiv 72 de copii și adulți evacuați cu elicopterul dintr-o tabără de primăvară.

„Bomba de ploaie” din Mānoa

Pe 23 martie, când solul era deja complet saturat, un eveniment atmosferic localizat a lovit văile Mānoa și Palolo din Honolulu. Primarul Rick Blangiardi l-a descris drept o „bombă de ploaie clasică”. O celulă de furtună staționară a deversrat 2 până la 4 inci de precipitații pe oră. Șase stații ale rețelei Hawaiʻi Mesonet au înregistrat între 9 și 16,5 centimetri de ploaie, cea mai mare parte în doar trei ore. Pâraiele s-au transformat în torenți care au inundat cartiere întregi.

Barajul Wahiawa, vechi de 120 de ani, a ajuns la doar 2 metri sub capacitatea maximă. Autoritățile au emis ordin de evacuare pentru 5.000 de rezidenți din aval. Nivelul apei a fluctuat pe parcursul mai multor zile, menținând starea de alertă. Echipele NASA au activat sistemul de coordonare a dezastrelor pentru a sprijini răspunsul de urgență.

Pagube agricole și ecologice

Inundațiile Hawaii martie 2026 au distrus culturi în valoare de peste 10,5 milioane de dolari pe North Shore-ul din Oahu, Maui, Molokai și Insula Mare. Doar aproximativ 3% dintre fermele din Hawaii dețin asigurări federale de culturi. Majoritatea fermierilor suportă integral costurile pierderilor. Asigurările sunt considerate prea scumpe pentru fermierii care se confruntă deja cu cele mai ridicate costuri de trai din Statele Unite.

Ecosistemele marine au suferit de asemenea. Apele de scurgere au transportat pesticide, erbicide, deșeuri menajere și poluanți industriali către recifele de corali din Oahu și Maui. Recifele din Kewalo și Turtle Canyon, unde cercetătorii creșteau corali sănătoși, au fost acoperite de noroi și sedimente toxice. Coralii acoperiți de sediment mor de obicei în câteva zile fără acces la lumina solară.

Schimbările climatice amplifică fenomenul

Thomas Giambelluca, directorul proiectului Hawaiʻi Mesonet de la Universitatea din Hawaii, a subliniat că schimbările climatice fac precipitațiile mai intense. Atmosfera mai caldă reține mai multă umiditate, iar furtunile Kona low devin mai violente. Deși astfel de sisteme sunt normale în Hawaii, intensitatea din martie 2026 a depășit cu mult tiparele istorice.

Inundațiile Hawaii martie 2026 reprezintă un semnal de alarmă pentru întregul Pacific. Insulele mici și arhipelagurile sunt extrem de vulnerabile la evenimentele hidrologice extreme amplificate de încălzirea globală. Într-un climat care se schimbă, ceea ce era considerat un eveniment o dată la 20 de ani devine o realitate mult mai frecventă. Infrastructura, agricultura și ecosistemele marine nu sunt pregătite pentru această nouă normalitate.

1...636465...725 Pagina 64 din 725