Imagini istorice cu aspretele, cel mai rar pește de apă dulce din Europa și poate chiar din lume, filmat pentru prima dată, pe timp de noapte, în habitatul său natural din râul Vâlsan au fost transmise redacției noastre de coonservaționistul Alex Găvan. Lipsa depistării puietului reprezintă însă un semnal de alarmă pentru supraviețuirea speciei.
Specia, activă în special noaptea atunci când își caută hrana, este critic periclitată, deși întregul său areal se află sub protecția unei rezervații naturale și a unui sit Natura 2000. Ziua stă ascunsă sub bolovani, în ape repezi curgătoare. Vâlsanul este singurul râu de pe întreaga planetă unde acest pește încă se mai regăsește.
În perioada iunie – iulie 2024, se desfășoară pescuit științific la asprete cu o echipă de nouă ihtiologi, parte din etapa finală de evaluare a efectivelor speciei, activitate întinsă pe o perioadă de trei ani. Ca rezultat parțial, zilele acestea s-au identificat 55 de exemplare de asprete, în 6 stații de pescuit științific, pe o lungime de râu de 16 kilometri, între satele Brădetu și Vâlsănești.
Pe 27 iunie, în jurul orei 22, în satul Mușătești, județul Argeș, s-a efectuat prima pescuire științifică pe timp de noapte, pentru inventariere, de la descoperirea speciei, în 1956. De data aceasta scopul a fost de a identifica puietul de asprete. Biologii din cadrul proiectului Aspretele Trăiește, Nagy Attila (PhD) și Mircea Mărginean, au identificat 5 exemplare adulte, dar niciun
juvenil. De asemenea, pe 30 iunie, biologii Falka Istvan (PhD) și Arthur de Bruin au identificat, tot pe timp de noapte, alte două exemplare de asprete în râul Vâlsan, la Brădetu. Nici atunci nu
s-a descoperit puiet.
În 2022, din 57 de aspreți găsiți în 10 stații de pescuit dintr-un total de 21, doar 6 erau juvenili,
câte unul identificat per stație, iar în 2023 nu s-a găsit deloc puiet în cadrul acțiunilor de
inventariere a speciei. În cadrul campaniei de pescuit științific de anul acesta, din cele 55 de
exemplare identificate până la această oră, niciunul nu este puiet.
Puietul de asprete, de negăsit
Deși numărul de aspreți găsiți a crescut, per total, de la an la an, lipsa identificării până în
prezent a puietului este extrem de îngrijorătoare. Dacă acest fapt va persista și în anii următori,
sunt riscuri mari ca aspretele să dispară pentru totdeauna. Exemplarele identificate până în
prezent vor muri, în mod natural, în următorii 4, 5 ani, iar dacă nu mai sunt juvenili care să
atingă maturitatea și, astfel, să se poată reproduce, specia dispare.
Printre cauzele care, luate împreună, contribuie la dispariția juvenililor de asprete, și astfel, a
întregii specii, se numără:
- spălările de fund ale lacului de acumulare Vâlsan, efectuate de către Hidroelectrica fără
a lua în considerare prezența ariilor protejate în care trăiește aspretele și lipsa coroborării
acestor acțiuni cu Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate; - poluarea râului datorată stației de epurare de la Brădetu, care este subdimensionată, și a
stației vechi de epurare care a deversat, în mod ilegal, în râu, până în martie 2024; - lipsa canalizării din comunele Brăduleț și Mușătești, adică în tot arealul unde mai
trăiește încă aspretele; - temperaturile ridicate din ultimii ani, cauzate atât de schimbările climatice cât și de
debitul ecologic insuficient asigurat conform legii, de către Hidroelectrica, la barajele
Vâlsan și Dobroneagu; - fragmentarea habitatului de către o serie de bariere artificiale aflate la Brădetu, dintre
care, în prezent, unele nu își mai îndeplinesc funcția inițială pentru care au fost
construite.
Alex Găvan: Nu râul îl salvăm, salvând aspretele, ci pe noi înșine
„Chiar este o cursă contracronometru pentru a salva aspretele, o cursă contracronometru ce
nu poate fi câștigată fără existența unui râu curat și sănătos, cu debit ecologic asigurat conform
legii de către Hidroelectrica, un râu de care autoritățile locale să aibă grijă și care să nu mai
fie o groapă de gunoi, așa cum se întâmplă în prezent.
Altfel, pur și simplu, va fi o crimă cu premeditare, iar aceste autorități nu vor mai putea să ridice din umeri și să paseze responsabilitatea, așa cum o fac acum. Dacă coborâm acum la apa Vâlsanului, oriunde în arealul aspretelui, nu vom găsi o singură piatră sub apă care să fie curată și care nu fie acoperită de poluarea organică. Avem aspretele, o ființă unică în lume și care încă trăiește, avem Vâlsanul, unul dintre cele mai frumoase râuri din Europa.
Împreună cu oamenii de bine din Brădetu, Brăduleț, Galeșu, Mușătești și Vâlsănești, suntem aici să le onorăm. Comunitatea de pe Valea Vâlsanului nu poate fi revitalizată, nu poate avea un viitor în care oamenii săi să fie fericiți și sănătoși, atât timp cât râul este otrăvit, atât timp cât râul este bolnav. Pentru că râul, apa, înseamnă Viață. Nu râul îl salvăm, salvând aspretele, ci pe noi înșine. Aspretele este doar o hârtie de turnesol care ne arată că dacă el trăiește și este în suficient de multe exemplare în râu, înseamnă că râul este bine. Adică noi toți suntem bine. Aspretele Trăiește, Aspretele Unește”, a zis Alex Găvan.
Nagy Attila, ihtiolog, PhD, membru al echipei Aspretele Trăiește: Lipsa identificării juvenililor face să ne confruntăm cu o situație deosebit de îngrijorătoare
„Până în momentul de față, în cei trei ani de monitorizare a populației de asprete în cadrul
cercetării noastre de evaluare a efectivelor speciei, am reușit să identificam doar 6 juvenili de
asprete, și asta doar în 2022. Este foarte probabil ca exemplarele de juvenili să stea ascunse
ziua sub pietre și să iasă doar noaptea în căutarea hranei, făcând aproape imposibilă
identificarea lor pe timp de zi. Din acest motiv, am decis să efectuăm acțiuni de inventariere
ale speciei și pe timp de noapte, chiar dacă acest lucru nu este o practică obișnuită în România.
În Ungaria, de exemplu, dar și în alte țări, este chiar obligatoriu ca anumite monitorizări de
ihtiofaună, din anumite habitate acvatice, să fie făcute și noaptea. Foarte multe specii, cum
este și aspretele, de altfel, sunt mult mai active noaptea ieșind, în căutarea hranei, din zonele
adânci în zonele mai puțin adânci.
Lipsa identificării juvenililor face să ne confruntăm cu o deosebit de îngrijorătoare. Una dintre cauze poate fi modul în care sunt evacuate sedimentele din Barajul Vâlsan. După spusele localnicilor, râul Vâlsan devine uneori negru din cauza operațiunilor de golire de fund, mod prin care se elimină o parte dintre sedimentele depuse în mod natural, în lacul de acumulare. În aceste perioade în care apa este foarte tulbure, iar condițiile din râu extrem de neprielnice, unele specii de pești, în căutarea oxigenului, sar din apă și ajung, incidental, pe mal. Mulți dintre acești pești sunt găsiți apoi morți pe malul râului”, a zis Nagy Attila.
Daniel Diaconu, conferențiar universitar, despre poluarea de pe Vâlsan
„Fragmentarea cursului Vâlsanului, și a râurilor, în general, este generată de trei categorii de bariere. Cele mai evidente sunt barierele fizice care, mai ales prin înălțimea lor, a grosimii
mici a stratului de apă și a vitezei mari a curentului, nu permit speciilor de pești migratoare
sau semi-migratoare să se deplaseze în amonte/aval. A doua categorie este reprezentată de
barierele chimice generate de evacuarea apelor uzate direct în Vâlsan.
Acestea, prin numărul și complexitatea compușilor chimici sunt mult mai anevoios de îndepărtat. Printre ele sunt apele slab tratate de către stația de epurare, evacuările de la gospodăriile riverane sau depozitele de gunoi animalier ce sunt spălate de precipitații. Nu în ultimul rând, un impact negativ major îl au și barierele termice care sunt generate de evacuarea de ape uzate ce pot produce șocuri insuportabile pentru anumite specii de pești. Aici mă refer, mai ales, la evacuările de reziduri de către povernile de țuică care nu respectă normele legale sau a creșterii temperaturii apei datorată tăierii vegetației de pe maluri”, a zis Daniel Diaconu.
În timpul operațiunilor de inventariere a speciei de săptămâna trecută, echipa a documentat aspretele în imagini foto și video, în premieră absolută, pe timp de noapte, în habitatul său
natural. Anterior, în octombrie 2020, membrii echipei Aspretele Trăiește, ihtiologii Andrei
Togor și Marcus Drimbea, au realizat primele imagini foto și video realizate vreodată cu
aspretele în sălbăticie.
De asemenea, în contextul adoptării de către UE în data de 17 iunie a legii restaurării naturii,
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a efectuat o vizită de lucru pe Valea Vâlsanului și a vizitat
joi, 27 iunie, puncte cheie din cadrul proiectului Aspretele Trăiește.
