Râul Whanganui este persoană juridică în Noua Zeelandă. Legea îl recunoaște ca entitate vie și indivizibilă, cu drepturi, puteri, obligații și răspunderi proprii.
Asta nu înseamnă că râul merge singur în instanță sau semnează documente. Interesele sale sunt reprezentate de Te Pou Tupua, o structură formată din două persoane: una desemnată de comunitatea Māori Whanganui și una de stat.
Formula juridică a apărut după un conflict care a durat generații. Pentru populația Māori, râul nu era o resursă aflată lângă comunitate. Era parte din comunitate. Ideea este rezumată prin expresia „Eu sunt râul, iar râul este eu”.
Legea Te Awa Tupua din 2017 nu transformă fiecare utilizare a apei într-o infracțiune. Ea obligă însă instituțiile să privească râul ca pe un întreg: de la munți și afluenți până la albie, ecosisteme și mare.
Într-un proces privind poluarea, construcțiile sau exploatarea, întrebarea nu mai este doar cine deține terenul. Apare și întrebarea: ce interes are râul?
Noua Zeelandă nu a oferit apei un certificat de naștere. I-a oferit ceva mai util: reprezentanți care pot vorbi juridic atunci când râul nu se poate apăra singur.
Pe hârtie, Whanganui este o persoană. În realitate, legea încearcă să-i convingă pe oameni să nu-l mai trateze ca pe un obiect.
