Casa poate fi curată, bine izolată și departe de orice fabrică. Aerul din dormitor poate conține totuși un gaz radioactiv venit din sol. Nu are culoare, miros sau gust, iar geamul închis îl poate ajuta să se acumuleze.
Radonul în locuințe apare prin dezintegrarea naturală a uraniului din roci și sol. Nu este semnul unui accident nuclear. Este o sursă naturală de radiații care devine periculoasă atunci când intră în clădire și rămâne acolo.
Singura metodă prin care proprietarul poate afla nivelul real este măsurarea. Harta arată probabilitatea regională. Detectorul arată ce se întâmplă în cameră.
Ce este radonul și de ce afectează plămânii?
Radonul este un gaz radioactiv. Atomii săi se dezintegrează și formează particule solide microscopice.
Aceste particule se pot lipi de praf și aerosoli. Când sunt inhalate, iradiază țesutul pulmonar.
Expunerea lungă crește riscul de cancer pulmonar. Riscul este mai mare pentru fumători, deoarece efectele se combină.
Radonul se diluează repede în aer liber. Problema apare în spații închise: subsoluri, parter, camere slab ventilate și locuri de muncă subterane.
Concentrația se exprimă în becquereli pe metru cub. România folosește un nivel de referință de 300 Bq/m³ pentru media anuală.
Harta națională de radon este construită din măsurători raportate de laboratoare desemnate și identifică zone unde investigațiile trebuie prioritizate.
Cum intră radonul în locuință?
Presiunea din interior este adesea puțin mai mică decât cea din sol. Clădirea poate funcționa ca un aspirator lent.
Gazul intră prin fisurile fundației, rosturi, trecerile conductelor, sifoane și pereți aflați în contact cu pământul.
Un subsol neetanș poate transfera radon spre etajele superioare. Casa fără subsol nu este automat protejată.
Materialele de construcție pot contribui, dar solul de sub clădire este de obicei sursa dominantă.
Concentrația se schimbă cu anotimpul, ventilația și diferența de temperatură. Iarna poate crește deoarece ferestrele rămân închise, iar tirajul clădirii se intensifică.
Radonul nu sparge ușa. Folosește toate fisurile pe care casa le consideră prea mici pentru a conta.
De ce nu este suficientă harta de radon?
Harta grupează măsurătorile pe celule geografice și arată tendințe. Două case vecine pot avea valori diferite.
Tipul fundației, etanșarea, ventilația și renovările schimbă concentrația interioară.
O zonă cu risc redus poate conține o casă cu nivel ridicat. O zonă prioritară poate conține clădiri bine protejate.
De aceea, harta nu trebuie folosită pentru a declara locuința sigură sau periculoasă. Ea stabilește unde măsurarea este mai urgentă.
Testarea corectă urmărește o perioadă suficient de lungă pentru a aproxima media anuală. Un aparat pornit câteva ore poate surprinde o variație, nu expunerea reală.
Detectoarele trebuie amplasate în camere ocupate, conform instrucțiunilor laboratorului. Bucătăria, baia sau locul de lângă fereastră pot distorsiona rezultatul.
Ce se întâmplă dacă valoarea depășește 300 Bq/m³?
Primul pas este confirmarea și identificarea căilor de intrare. Măsurătorile de control pot arăta dacă sursa principală este fundația, subsolul sau o zonă tehnică.
Aerisirea reduce temporar concentrația, dar nu rezolvă întotdeauna cauza. După închiderea ferestrei, nivelul poate reveni.
Fisurile și trecerile conductelor pot fi etanșate. O membrană poate separa spațiul interior de sol.
Una dintre cele mai eficiente soluții este depresurizarea sub placă. Un tub și un ventilator extrag gazul de sub fundație și îl evacuează deasupra acoperișului.
În unele clădiri este suficientă îmbunătățirea ventilației. Soluția trebuie aleasă după măsurători, nu după presupuneri.
După lucrare, testul se repetă. Remedierea nu poate fi declarată reușită doar pentru că fisura a fost acoperită.
Ce obligații există în România?
Regulile naționale stabilesc metodologia pentru harta de radon, măsurarea în clădiri și remedierea situațiilor cu valori ridicate.
Locurile de muncă aflate în zone cu potențial trebuie evaluate, mai ales subsolurile, minele, spațiile subterane și clădirile cu ocupare mare.
Pentru locuințe, responsabilitatea măsurării rămâne adesea la proprietar. Aici apare problema accesului: testarea și remedierea costă.
Programele publice ar trebui să înceapă cu școli, grădinițe, spitale și locuințe sociale. Copiii și personalul petrec multe ore în aceeași clădire.
Renovarea energetică trebuie legată de radon. Etanșarea ferestrelor și anvelopei poate reduce pierderile de căldură și poate limita schimbul de aer.
O casă eficientă energetic are nevoie de ventilație controlată și protecție față de sol. Altfel, factura scade, iar concentrația unui poluant interior poate crește.
Când merită testată casa?
Testarea este utilă în special la parter, în clădiri cu subsol, în zonele prioritare și după lucrări de eficientizare.
Este recomandată și înaintea cumpărării unei case, mai ales dacă oamenii vor dormi sau lucra la nivelul inferior.
Un test anterior nu rămâne valabil pentru totdeauna. Renovarea, fisurile și schimbarea ventilației pot modifica nivelul.
Radonul nu trebuie transformat într-un motiv de panică. Este un risc măsurabil și, în multe cazuri, controlabil.
Problema reală este casa netestată, în care proprietarul confundă lipsa mirosului cu lipsa expunerii.
Radonul este unul dintre puținii poluanți domestici pe care nu îi poți vedea, dar îi poți opri dacă accepți mai întâi să îi măsori.
