În martie 2026, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în mod definitiv modificarea Legii europene a climei, introducând un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic: reducerea cu 90% a emisiilor nete de gaze cu efect de seră până în 2040, față de nivelurile din 1990. Decizia a venit după acordul politic dintre Parlamentul European și statele membre, semnat în decembrie 2025. De la 5 martie 2026, 90% e cifra care va guverna toată legislația climatică europeană a deceniului următor.
România a votat pentru. Și nu a transpus corect legislația climatică din deceniul curent.
Ce înseamnă 90% și de ce contează acum
Obiectivul de 90% pentru 2040 nu este o aspirație. Este o obligație juridică direct aplicabilă în toate statele membre, ca regulament european. El definește traiectoria UE între ținta de 55% pentru 2030 — deja legiferată prin pachetul Fit for 55 — și neutralitatea climatică din 2050.
Concret, obiectivul 90% înseamnă că legislația climatică UE post-2030 trebuie proiectată să acopere această reducere. Pachetul legislativ care va traduce această țintă în legi sectoriale — neoficial numit „Fit for 90″ în cercurile de la Bruxelles — este așteptat în semestrul al doilea al lui 2026, potrivit unui oficial senior al Comisiei citat de Clean Energy Wire. Pachetul va revizui sistemul ETS, mecanismul CBAM și va introduce stimulente mai puternice pentru regenerabile, electrificare, biometán și tehnologii verzi.
Pentru consumatori, industriași și investitori, semnalul e că presiunea carbonului va crește. Prețul carbonului în sectoarele industriale va urca. CBAM — mecanismul care taxează importurile cu amprentă de carbon ridicată — va fi extins progresiv. Costurile de neconformare vor crește.
Unde stă România în raport cu Fit for 55
Înainte să discutăm despre 2040, există o problemă mai urgentă: România nu și-a îndeplinit obligațiile din pachetul Fit for 55, adoptat în 2021–2023.
Raportul Comisiei Europene privind progresul acțiunii climatice, publicat în noiembrie 2025, plasează România printre cele patru state membre care vor înregistra emisii excedentare deja în prima perioadă de conformare 2021–2025, alături de Cipru, Croația și Italia. Celelalte state cu probleme — Austria, Estonia, Germania, Malta, Irlanda și Suedia — sunt proiectate cu exces de emisii în perioada 2026–2030. România e în prima grupă. Problemele au apărut mai devreme.
Pe ETS2, situația e documentată: prin HG 907/2025, România a amânat implementarea până în 2031 — trei ani peste limita legală de 2028. Pe Directiva de eficiență energetică (UE) 2023/1791, România a primit scrisoare de punere în întârziere în noiembrie 2025, alături de alte 25 de state membre. Pe biometán, OUG nr. 9/2026, adoptată în februar 2026, recunoaște explicit că lipsa unui cadru legislativ național expune România la risc de infringement pe Regulamentul (UE) 2024/1787 privind reducerea emisiilor de metan.
Trei dosare de infringement potențiale sau în desfășurare simultan, pe legislație din pachetul Fit for 55. Fit for 90 nici nu a fost propus formal.
Ce vine concret din Fit for 90 și cine plătește
Pachetul Fit for 90, așteptat în semestrul II 2026, va revizui instrumentele principale ale politicii climatice europene pentru a alinia regulile la ținta de 90% reducere până în 2040. Pe baza documentelor consultative și a declarațiilor Comisiei, direcțiile principale sunt:
Revizuirea EU ETS: factorul de reducere liniară a permiselor de emisii va fi ajustat pentru a crea o traiectorie compatibilă cu 2040. Industriile intensive în carbon vor fi vizate mai strict.
Extinderea CBAM: mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon, intrat în faza de conformare deplină pe 1 ianuarie 2026, va fi extins la noi sectoare și produse. România importă cantități semnificative de oțel, aluminiu și fertilizatori — toate sectoare CBAM. Costurile importurilor vor crește.
Stimulente pentru regenerabile: noile reglementări vor împinge statele membre să accelereze capacitățile instalate de energie eoliană și solară. România are potențial important și a avansat în solar, dar rețeaua electrică rămâne un bottleneck structural, recunoscut inclusiv de ministrul Mediului Diana Buzoianu care declara în mai 2026 că rețeaua națională nu mai face față energiei din panouri fotovoltaice.
Problema structurală: România legiferează, nu implementează
Modelul de comportament al României față de legislația climatică europeană e consistent pe parcursul mai multor mandate: transpunere formală, implementare absentă sau întârziată, negocieri la limita termenelor, penalități sau risc de penalități.
Pe ETS2, decizia de amânare la 2031 a fost luată în plin proces de negociere PNRR și în contextul unui ciclu electoral tensionat. Pe eficiența energetică, netranspunerea a venit în contextul unui an politic dominat de crize bugetare. Pe biometán, lipsa legislației a creat incertitudine pentru investitorii privați interesați de o piață cu potențial real.
Consecința nu e abstractă. Fiecare an de întârziere înseamnă fonduri europene la care România nu poate accesa. Fiecare procedură de infringement înseamnă risc de penalități financiare. Fiecare lege neatinsă înseamnă că industriile românești vor fi prinse nepregătite de schimbările de preț și de reglementare care vin din 2026–2030.
Fit for 90 nu e o amenințare viitoare. E un calendar deja în mișcare, construit pe fundația unui Fit for 55 pe care România nu l-a digerat complet.
