În adâncurile pământului – în Black Hills din Dakota de Sud – există un microorganism care posedă un potențial remarcabil de a transforma rapid dioxidul de carbon (CO2) într-un mineral solid în condiții extreme. Dacă savanții reușesc să înțeleagă cum să exploateze acești microbi neobișnuiți, s-ar putea deschide calea către o metodă nouă de captare a gazelor cu efect de seră, potrivit IFL Science.
Cercetătorii de la Soeder Geoscience LLC și South Dakota School of Mines and Technology au pornit în căutarea microbilor capabili să capteze carbonul și care să poată rezista temperaturilor și presiunilor extreme dintr-un câmp petrolier.
După o serie de eforturi, au reușit să identifice trei potențiali candidați promițători. Unul dintre aceștia este o specie de bacterii Bacillus. Aceasta a fost descoperită la o adâncime de 1.250 de metri sub suprafața pământului.
O altă specie identificată e Geobacillus, care de asemenea este adaptată la temperaturi înalte și presiuni ridicate. Cea de-a treia este Persephonella marina, o bacterie „hipertermofilă“ găsită în apropierea gurilor hidrotermale din Oceanul Pacific. Aceasta e capabilă să tolereze temperaturi de până la 110°C, salinitatea apei de mare și presiunea ridicată.
Aceste bacterii au fost supuse unei serii de experimente de laborator. Cercetătorii au vrut să testeze rezistența lor la o gamă largă de presiuni, temperaturi și niveluri de aciditate extreme.
Bacteria care transformă dioxidul de carbon în cristale
Potrivit primelor rezultate, condițiile optime pentru ca microbii să producă cristale de calcit din CO2 au fost reprezentate de presiuni de aproximativ 500 de ori mai mari decât presiunea de la nivelul mării, la temperaturi de aproximativ 80°C. În aceste condiții extreme, bacteriile ar putea transforma CO2-ul în cristale de carbonat în doar zece zile.
Abilitatea acestor bacterii de a realiza această conversie este datorată unei enzime numită anhidrază carbonică. Aceasta catalizează reacția dintre CO2 și apă.
Spațiile goale lăsate în urma exploatării petrolului și gazelor naturale sunt locuri ideale pentru stocarea CO2-ului captat. Acesta nu va putea să ajungă în atmosferă, unde contribuie la efectul de seră și la schimbările climatice.
Dat fiind că aceste bacterii pot realiza aceste transformări miraculoase în condiții extreme care predomină în câmpurile de petrol și gaze epuizate, există posibilitatea de a le introduce în cavitatea subterană și de a capta CO2-ul permanent.
Carbonații solizi ar putea acționa ca o barieră împotriva scurgerilor reziduale de lichide și gaze din puțurile de petrol abandonate.
Chiar dacă multe dintre aceste concepte sunt încă în stadiu ipotetic, progresele în tehnologia de captare a carbonului, asemenea acesteia, ar putea deveni un instrument valoros în eforturile de combatere a crizei climatice.
Desigur, capacitatea de captare a carbonului nu trebuie să diminueze necesitatea imperativă de a reduce arderea combustibililor fosili. E ca și cum ai încerca să scoți apa din baie când robinetul încă curge.
Aceste cercetări au fost prezentate la conferința American Geophysical Union din San Francisco, la sfârșitul anului trecut.
