La începutul anilor ’90, România a fost prinsă total de „valul miraculos” al Occidentului. „Mamă, plec în America” a fost, pentru o vreme, laitmotivul tinerilor dornici să „savureze” gustul capitalismului, al „libertății financiare”.
Acolo, totul părea mai frumos, mai gustos: suc și bere la doză, apă plată în sticlă de plastic(România abia scăpase de coada la lapte în sticlă”), prânz în cutii de plastic, pungi pentru cumpărături de plastic, salarii plătite la ora/nu la lună, chiar și pentru confecționat materiale din plastic. Evident, din punct de vedere financiar, mulți dintre cei care s-au simțit captivi în țările subdezvoltate, abia ieșite din regimul comunist, au reușit să vadă alte idei, alte perspective și unii chiar au prosperat. Statistica arată, însă, că „era consumului” a venit la pachet cu multe dezavantaje, obiceiuri nesănătoase, atât pentru sănătatea umană cât și pentru Mediu.
Există viață fără plastic? Ne întoarcem la sticlă și carton. Ce înseamnă „Zero Waste”
După o perioadă în care am „consumat” resurse și, implicit, produsele generate de acestea, a venit și „nota de plată”: poluare sub toate formele, mediu subacvatic puternic afectat(pești morți, alte specii infectate cu resturile din pet-urile care ajung în apă), oameni cu afecțiuni grave din cauza substanțelor din ambalajele de plastic, sol nefertil. Toate aceste efecte au condus, în cele din urmă, la schimbări climatice care dezechilibrează întreaga Natură. Prin urmare, stilul nostru de viață s-a schimbat, însă, putem decide în ce direcție dorim să se mai modifice.
Astfel, a apărut nevoia reală de a proteja Mediul, de a ne conserva resursele. Dorința de a ne întoarce la lucrurile simple se transformă în legi, Directive.
Așa a apărut și conceptul Zero Waste Mai exact, folosirea deșeurilor care încurajează reproiectarea ciclurilor de viață ale resurselor, astfel încât toate produsele să fie reutilizate.
Mai exact, obiectivul Zero Waste este de a elimina problemele consumerismului și de a promova o abordare „circulară”, ecologică a modului în care sunt folosite resursele. Toate statele trebuie să găsească, în acest sens, metode prin care deșeurile să mai fie arse necontrolat sau să ajungă în ape.
Deșeuri fără risipă. Cum procedăm
Principiile „Zero Waste” includ trei obligații de bază care vizează diferite secțiuni ale societății: responsabilitatea producătorului, responsabilitatea la nivel politic și responsabilitatea comunitară.
Producătorii sunt în prima linie a acestui principiu, de „deșeuri fără risipă”. Ei sunt cei care trebuie să își asume responsabilitatea pentru proiectarea și fabricarea produsului. Comunitatea se află la final, asumându-și responsabilitatea pentru consum și eliminare. Totodată, responsabilitatea politică trebuie să fie echilibrul, mediatorul dintre comunitate și producător, promovând atât sănătatea mediului, cât și sănătatea umană. Astfel, s-au „născut” normele de Mediu.
La nivel mondial, cea mai mare „luptă” din categoria reciclare se duce cu ambalajele din plastic. Așa a apărut Sistemul Garanție-Returnare a ambalajelor(prin care oamenii sunt încurajați să recicleze pet-urile).
Mari consumatori de plastic. De ce intră în România cantități de plastic
Potrivit unui raport al Parlamentului European, producția de plastic a crescut exponențial la nivel mondial în doar câteva decenii, de la 1,5 milioane de tone în 1950 la 359 de milioane de tone în 2018. După o scădere abruptă în prima jumătate a lui 2020 din cauza Covid-19, producția de plastic a reintrat în top în a doua jumătate a anului și o dată cu aceasta au revenit și deșeurile din plastic.
Cea mai mare cantitate de plastic(n.r. la nivel global) este folosită în ambalaje-39,9%, în construcții-19,8%, industria auto-9,9%, echipamentele electrice și electronice-6,2%,agricultură-3,4%, produse de uz casnic-4,1%.
În Europa, recuperarea energiei este cea mai folosită modalitate de a elimina deșeurile din plastic, urmată de reciclare. Aproximativ 25% dintre deșeurile din plastic sunt depozitate în gropi de gunoi.Jumătate din plasticul colectat pentru reciclare este exportat în țări din afara UE pentru a fi tratat. Se exportă deșeuri, deoarece unele state nu au tehnologii pentru tratarea locală a deșeurilor.
Ce facem cu plasticul. România îl primește, dar nu îl recuperează
Potrivit unor date puse la dispizție de Administrația Fondului pentru Mediu, România pare să fie „punct” principal de trecere a unor cantități impresionante de plastic. Peste 400 de mii de tone de plastic au intrat în țara noastră, în ultimii doi ani, însă, nu folosit alte metode pentru valorificarea acestuia în afară de reciclare(n.r. recuperarea energiei)
Din 2015 până în 2020, AFM a notat „0” la această secțiune. Rata redusă a reciclării plasticului în UE duce la pierderi mari atât pentru economie, cât și pentru mediu. Conform mai multor analize, realizate de experți în Mediu, se estimează că 95% din valoarea materialului de ambalaj din plastic se pierde după ciclul scurt al primei utilizări.
La nivel mondial, au apărut, însă, magazine care promovează principiul „Zero Waste”. Marfa se vinde vrac sau în ambalaje care nu conțin deloc plastic. Acesta este un pas prin care ne putem schimba comportamentul pro Natură.
