Panourile sunt montate, turbinele se învârt, iar energia poate fi produsă. Totuși, electricitatea nu ajunge întotdeauna la consumator. China oferă acum imaginea extremă a acestei contradicții: în primele șase luni ale anului ar fi respins aproximativ 360 TWh de energie regenerabilă, suficient pentru a acoperi consumul anual al unei țări de dimensiunea Mexicului.
Fenomenul poartă numele de curtailment: producția eoliană sau solară este redusă ori oprită atunci când sistemul nu o poate transporta, utiliza sau stoca. Într-o lume care investește masiv în noi capacități regenerabile, problema începe să se mute de la întrebarea „cât putem produce?” la una mult mai incomodă: „cât putem folosi?”.
360 TWh de energie regenerabilă respinsă în China
Datele prezentate de Reuters provin dintr-o analiză realizată de Global Energy Monitor și Centre for Research on Energy and Clean Air. Estimarea pentru perioada ianuarie-iunie 2026 este cu 49% peste cea aferentă aceleiași perioade din anul precedent.
Dimensiunea este excepțională: 360 TWh înseamnă mai multă electricitate decât produc multe state într-un an întreg.
Există însă o diferență importantă între evaluarea organizațiilor independente și datele autorităților chineze. Administrația Națională pentru Energie a raportat pentru prima jumătate a anului o rată de restricționare de 8,6% pentru energia solară și 9,1% pentru cea eoliană.
GEM și CREA estimează, folosind date ajustate în funcție de condițiile meteorologice, că procentul combinat al energiei eoliene și solare respinse ar fi fost de 26,1%.
Diferența arată cât de dificil este să măsori exact energia care ar fi putut fi produsă, dar nu a fost acceptată de sistem.
Problema nu este lipsa panourilor, ci infrastructura dintre ele și consumator
China a construit într-un ritm uriaș capacități solare și eoliene. Extinderea producției nu a fost însă însoțită peste tot de suficiente linii de transport, flexibilitate a rețelei și instalații de stocare.
În plus, contractele și politicile care garantează funcționarea unor centrale noi pe cărbune pot reduce spațiul disponibil în sistem pentru energia regenerabilă.
Analistul Yuan Ren de la Wood Mackenzie descrie problema drept structurală și estimează că presiunea va continua în acest deceniu. Asta schimbă inclusiv calculele investitorilor: o centrală solară nu valorează economic cât energia pe care ar putea să o producă teoretic, dacă o parte importantă nu poate fi vândută.
O rețea electrică prea lentă poate transforma un panou solar performant într-un producător de electricitate pe care nimeni nu o poate primi.
Investițiile solare noi au scăzut cu 66%
Restricțiile de rețea se suprapun peste o schimbare de politică prin care China a eliminat prețul fix garantat pentru energia regenerabilă. Împreună, cele două elemente au contribuit la o scădere de 66% a noilor instalări solare în acest an.
În paralel, producția electrică pe bază de cărbune este așteptată să crească din nou, după primul declin înregistrat într-un deceniu.
Acesta este paradoxul tranziției energetice prost sincronizate: o țară poate instala foarte multe surse fără emisii directe și, în același timp, să păstreze centrale fosile pentru momentele în care rețeaua nu poate echilibra producția și consumul.
Stocarea în baterii schimbă ecuația deoarece permite păstrarea unei părți din surplus și livrarea lui ulterior. Din acest motiv, investițiile încep să se mute de la proiectele solare independente spre combinații între fotovoltaice și baterii.
Nu este doar problema Chinei
Același fenomen apare și în alte sisteme electrice. În piața națională de electricitate din Australia, 2,93 TWh de energie eoliană și solară au fost restricționați în prima jumătate a anului, echivalentul a 7% din producție. Cantitatea a crescut cu 37% față de anul anterior.
Japonia a respins 2,35 TWh, cu 34% mai mult, iar India a restricționat 8,13 TWh de energie solară numai în trimestrul încheiat în iunie.
Chile oferă exemplul invers. Țara a adăugat în 2025 aproximativ 4 GWh de baterii, mai mult decât dublând capacitatea existentă, iar o mare parte a noii stocări a fost amplasată direct lângă centrale solare.
Lecția pentru România: producția fără rețea nu este tranziție energetică
România traversează propria expansiune a energiei fotovoltaice și eoliene, inclusiv prin dezvoltarea prosumatorilor. Pe măsură ce puterea instalată crește, investițiile în rețea, stocare și flexibilitate devin la fel de importante precum investițiile în panouri și turbine.
Exemplul Chinei nu spune că dezvoltarea regenerabilelor a fost o greșeală. Spune ceva mai util: producția, transportul, stocarea și consumul trebuie dezvoltate ca părți ale aceluiași sistem.
Altfel, tranziția energetică poate ajunge într-o situație absurdă: există soare, există panouri și există cerere de electricitate, dar între ele se află o rețea care spune „stop”.
