Spuma albă folosită pentru stingerea incendiilor dispare repede de pe pistă. Substanțele pe care le poate lăsa în urmă pot rămâne însă în sol, apă și organisme timp de decenii. În Australia, această diferență se află acum în centrul unui proces uriaș: guvernul federal acuză 3M că știa încă din anii 1970 despre riscurile unor produse care conțineau PFAS.
Acuzațiile nu reprezintă o constatare definitivă a instanței. Ele sunt prezentate într-o amplă documentație depusă de guvernul australian în procesul prin care solicită companiei și subsidiarei sale australiene despăgubiri de peste două miliarde de dolari australieni pentru contaminarea asociată bazelor militare.
PFAS și documentele pe care Australia le pune în fața 3M
Documentele judiciare analizate de The Guardian însumează peste 1.600 de pagini. Avocații guvernului susțin că operațiunile australiene ale 3M ar fi trebuit să cunoască, cel târziu în 1973, caracterul persistent și potențial periculos al substanțelor utilizate în spumele de stingere AFFF.
În aceeași perioadă, afirmă guvernul, produse oferite autorităților australiene erau prezentate drept netoxice sau biodegradabile și fără efecte ecologice semnificative.
Printre documentele interne invocate apare și o măsură din 1981 prin care femeile aflate la vârstă fertilă nu ar fi fost lăsate să lucreze cu un anumit fluorochimic într-o fabrică din Alabama, după rezultate privind defecte congenitale observate la animale de laborator.
3M contestă acuzațiile și a anunțat că se va apăra în proces.
28 de baze militare sunt în centrul cazului
PFAS este numele unei familii foarte mari de substanțe per- și polifluoroalchilate. Proprietățile care le-au făcut utile industrial — rezistența la apă, grăsime, temperatură și degradare — sunt și motivul pentru care unele dintre ele persistă atât de mult în mediu.
În cazul australian, spumele de stingere au fost utilizate timp de ani în instalații ale apărării. Guvernul leagă contaminarea de 28 de baze militare, unde substanțele ar fi ajuns în sol, sedimente, canale și ape subterane.
Departamentul Apărării a început eliminarea treptată a spumelor cu PFAS în 2004. Achizițiile produselor 3M vizate în proces se opriseră cu un an înainte.
Problema nu s-a oprit odată cu ultima comandă. Monitorizarea și lucrările de remediere continuă tocmai pentru că substanțele persistente nu respectă calendarul comercial al produselor care le-au conținut.
Un incendiu poate dura ore. Contaminarea lăsată de substanțele folosite pentru a-l stinge poate traversa generații.
Costurile au ajuns deja la sute de milioane
Statul australian susține că a suportat costuri majore pentru investigații, monitorizare, remediere și litigii. Documentația menționează peste 360 de milioane de dolari australieni în acorduri privind acțiuni colective și mai mult de 214 milioane pentru investigații și intervenții de mediu.
Alte peste 51 de milioane de dolari ar fi fost cheltuite pentru cercetare și obținerea probelor.
Aceste valori explică dimensiunea cererii de despăgubiri, dar procesul va trebui să stabilească responsabilitatea juridică, legătura dintre produse și prejudiciile reclamate și măsura în care compania cunoștea riscurile în momentele relevante.
3M a declarat anterior că nu a produs PFAS în Australia și că a încetat să vândă produsele în discuție cu aproximativ două decenii în urmă. Compania subliniază și faptul că autoritățile australiene au continuat utilizarea lor o perioadă după oprirea vânzărilor.
De ce cazul PFAS din Australia contează și pentru Europa
Povestea depășește granițele australiene deoarece spumele AFFF au fost utilizate la nivel mondial în aeroporturi, instalații militare, rafinării și alte obiective unde incendiile cu combustibili necesitau intervenție rapidă.
Pentru România, întrebarea relevantă este una foarte concretă: ce se întâmplă cu substanțele persistente după decenii de utilizare a produselor industriale și cine plătește atunci când contaminarea este descoperită târziu?
Costul real al unei substanțe chimice nu este întotdeauna prețul de pe factura inițială. Uneori, factura adevărată apare după zeci de ani, când trebuie analizată apa, excavat solul și explicat cine știa ce și când.
În Australia, această întrebare valorează acum peste două miliarde de dolari. Răspunsul definitiv va aparține instanței.
