Regulamentul european privind restaurarea naturii, adoptat oficial de Consiliul UE în iunie 2024, este primul act legislativ care stabilește obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru refacerea ecosistemelor degradate. Statele membre trebuie să restaureze cel puțin 20% din suprafețele terestre și maritime până în 2030 și toate ecosistemele care necesită restaurare până în 2050. Termenul pentru depunerea planurilor naționale de restaurare la Comisia Europeană este 1 septembrie 2026 — peste patru luni. România nu a publicat încă un astfel de plan.
Nu este o chestiune de detaliu administrativ. Este o chestiune de direcție strategică pentru biodiversitatea națională.
Ce cere Regulamentul și ce presupune pentru România
Regulamentul european 2024 nu lasă loc de interpretare: fiecare stat membru trebuie să identifice suprafețele care necesită restaurare, să stabilească măsuri concrete și termene pentru ecosistemele terestre, marine, de apă dulce, forestiere, agricole și urbane, și să prezinte Comisiei un plan național detaliat până la 1 septembrie 2026. Comisia evaluează planul în șase luni și poate solicita revizuiri.
Printre obligațiile specifice se numără îmbunătățirea stării habitatelor din rețeaua Natura 2000, creșterea populațiilor de polenizatori, reumidificarea turbăriilor drenate și creșterea diversității peisagistice în zonele agricole. România are 383 de situri Natura 2000 — una dintre cele mai extinse rețele din UE. Totodată, ultimul raport național privind starea de conservare a habitatelor, transmis Comisiei în 2019, indica o stare nefavorabilă pentru peste 60% din habitatele evaluate.
Ce lipsește din transpunerea națională
Regulamentul european este direct aplicabil în toate statele membre — nu necesită transpunere prin lege națională separată. Ceea ce necesită elaborare este planul național de restaurare, documentul strategic care traduce obligațiile europene în măsuri concrete, finanțate și asumate instituțional.
România nu a publicat nicio versiune a acestui plan în consultare publică. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu a comunicat un calendar de elaborare sau un grup de lucru responsabil. În contextul în care Comisia Europeană deja a sancționat România pentru planuri nesatisfăcătoare privind restaurarea pădurilor din Natura 2000 — solicitând în 2023 un plan revizuit pentru zonele afectate de tăieri ilegale — absența unui document strategic coerent până în septembrie 2026 expune România riscului unor noi proceduri de infringement.
Totodată, România se confruntă cu o procedură de infringement deschisă de Comisia Europeană pentru tăierile ilegale din ariile de strictă protecție, zona Natura 2000. Riscul unor amenzi calculate per zi de întârziere rămâne real.
Cine pierde în absența planului
Consecințele concrete ale absenței unui plan național de restaurare nu sunt abstracte. Fără un document asumat, România nu poate accesa finanțările europene dedicate restaurării naturii — inclusiv prin programele LIFE și fondurile de coeziune alocate biodiversității. Fără obiective naționale definite, autoritățile locale nu au cadrul necesar pentru a integra cerințele de restaurare în planurile urbanistice, în amenajamentele silvice sau în planurile de management ale ariilor protejate.
Prin urmare, termenul din septembrie 2026 nu este doar o obligație față de Bruxelles. Este și o oportunitate — poate ultima dintr-un ciclu lung de amânări — pentru ca România să își definească o strategie coerentă pentru biodiversitatea sa, una dintre cele mai bogate din Uniunea Europeană.
Păduri seculare, Dunăre, Carpați — patrimoniul natural al României rămâne, în absența unui plan de restaurare asumat, o promisiune fără termen și fără responsabil.
