Ministrul Mediului din Noua Zeelandă, David Parker, a anunțat elaborarea unor strategii pe termen lung de planificare a oricărei acțiuni menite să aducă modificări mediului și calității acestuia. Legea a fost primită cu oarecare reticență, având în vedere că se întinde pe 890 de pagini. Ministrul promite că, la finalul revizuirii acesteia, va fi mai scurtă cu 20%, însă a fost concepută foarte detaliat pentru că regulile sunt pe 30 de ani înainte: „Planul spațial stabilește o strategie pe termen lung pentru regiune cu privire la locul unde ar trebui să construiți în continuare și unde nu ar trebui să construiți; dacă veți construi în acea zonă, unde veți avea nevoie de drumuri și feroviar și spitale și așa ceva”, spune Parker pentru RNZ.
15 comitete pentru fiecare regiune din țară și investiții. Sub aspectul stabilității legislative, ar putea fi un model pentru România
Acestea ar include, de asemenea, detalii despre zonele care au nevoie de protecție suplimentară a mediului. Vor fi 15 comitete: câte unul pentru fiecare regiune din țară,iar guvernul a stabilit un minim de șase membri în fiecare comitet și nicio limită superioară a numărului de membri – numărul real va fi stabilit chiar de comitete.
Aceste grupuri sunt, de asemenea, responsabile pentru proiectarea următorului nivel în jos: planurile de mediu natural și construit, care stabilesc utilizarea specifică a terenurilor și alocarea resurselor pentru fiecare regiune.
Când o persoană dorește să facă ceva pentru sau pe pământ (sau o coastă, sau lac, etc), legile și reglementările stabilesc dacă acest lucru este permis.
Acestea includ lucruri precum calitatea aerului și a apei dulci, adaptarea la schimbările climatice, zonele cu terenuri foarte productive, transportul de energie electrică și energie regenerabilă, dezvoltarea urbană, biodiversitatea indigenă, regulile privind locuințele de densitate medie și multe altele. Acest lucru va trebui, de asemenea, să fie în concordanță cu planurile guvernamentale de reducere a emisiilor și de adaptare la nivel național.
Aproape 900 milioane de dolari de investit în 10 ani
Noul sistem ar avea limite biofizice pentru lucruri precum calitatea apei, poluarea aerului sau zgomotul.
Analiza cost-beneficiu totală a Ministerului Mediului estimează costuri de 3,891 miliarde USD și beneficii de 10,039 miliarde USD. Se estimează că înființarea totală va costa 864 de milioane de dolari pentru guvernul central și consilii, pe o perioadă de 10 ani. Procesele de planificare și alte cheltuieli pentru configurarea sistemului vor crește costurile pentru guvernul central cu aproximativ 112%.
Noul sistem este programat să micșoreze costurile pentru utilizatorii de sistem cu 19% (150 milioane USD pe an).
Guvernul a alocat deja: în 2021, 131,8 milioane USD pentru proiectare, punere în aplicare, tranziție, consolidare a capacităților, implementare inițială; în 2022, încă 179 milioane USD, care vor fi cheltuiți în următorii patru ani.
Guvernul pune, de asemenea, niște bani în plus pentru a ajuta cu noile planuri și cerințe suplimentare de monitorizare și aplicare.
