Mâna bionică se bazează pe o tehnologie revoluționară care se conectează direct la oasele, mușchii și nervii unui utilizator. Se creează o interfață om-mașină care permite inteligenței artificiale să traducă semnalele creierului în mișcări precise, dar simple, conform Science Alert.
Femeia care a primit mâna bionică are acum un simț al atingerii. În plus, își poate mișca toate cele cinci degete bionice individual, cu o rată de succes de 95%.
După două decenii de viață fără mâna dreaptă, ea își poate desfășura acum 80% din activitățile zilnice obișnuite. Acum, ea poate pregăti mâncarea, ridica obiectele, închide și deschide fermoarul hainelor sau genților.
„Am un control mai bun asupra protezei mele, dar mai presus de toate, nu mai am dureri”, a spus femeia.
„Astăzi, am nevoie de mult mai puține medicamente”, a adăugat ea.
Echipa internațională de ingineri care a lucrat la mâna bionică a împărtășit recent succesul în revista Science Robotics.
Mână bionică AI, eficiență ridicată la o femeie rămasă fără braț
Cercetătorii, care provin din Suedia, Italia și Australia, spun că este pentru prima dată când o mână robotizată cu electrozi interni arată viabilitatea pe termen lung pentru persoanele care au brațul amputat sub cot.
„Faptul că femeia și-a putut folosi proteza confortabil și eficient în activitățile zilnice este o dovadă promițătoare a potențialelor capacități de schimbare a vieții ale acestei noi tehnologii pentru persoanele care se confruntă cu pierderea membrelor”, a spus inginerul robotic Max Ortiz. Catalán, care a condus cercetările la Institutul de Bionică din Melbourne, Australia și la Centrul pentru Cercetare pentru Bionică și Durere din Suedia.
Acum trei ani, când femeii i s-a montat proteza, tehnologia era unică. Nicio altă proteză de mână de pe piață nu conținea senzori încorporați. Până în prezent, majoritatea modelelor au electrozi senzoriali în exterior, chiar sub „pielea” robotului.
Această convenție, totuși, diluează calitatea și cantitatea semnalelor senzoriale care merg către și dinspre mâna robotică. Ea limitează controlul acesteia – o problemă care a afectat tehnologia protetică încă de la apariția sa.
În ultimul deceniu, Ortiz Catalán a lucrat la o soluție mai bună care se bazează pe „osteointegrare”.
Cum funcționează mâna bionică
Practic, asta înseamnă că atunci când un implant este plasat în osul unei persoane, celulele osoase vor crește strâns în jurul acestuia.
„Această integrare este atât de puternică încât putem atașa membrul artificial direct de schelet”, explică Ortiz Catalán într-un videoclip.
Când această tehnică este combinată cu chirurgia reconstructivă, Ortiz Catalán susține că poate „integra cu adevărat biologia și electronica”.
Pentru a oferi o interfață pentru conectarea protezei femeii, au fost plasate două implanturi în oasele ulnei și radiusului ei. O grefă musculară de la piciorul ei a fost apoi conectată la aceste implanturi. Prin acest lucru s-a dat mușchilor și nervilor din brațul femeii ceva de care să se reatașeze.
Important este că aceste grefe musculare au conținut electrozi pentru a amplifica semnalele către interfață.
Cercetătorii spun că este mult mai confortabil de purtat de către pacienți decât protezele convenționale de tip „bil-and-socket”.
În plus, deoarece electrozii senzoriali sunt încorporați în interiorul mâinii robotizate și nu în exterior, stimularea neuronală directă este percepută în mod constant și fiabil de către mână.
Mâna bionică a fost numită Mia Hand și a fost dezvoltată de compania italiană Prensilia. Aceasta este specializată în dispozitive robotice și biomedicale. De asemenea, compania e finanțată de Comisia Europeană.
, care s-a dovedit extrem de eficientă în activitățile zilnice.){kind=link}