Japonia este una dintre economiile dezvoltate care a resimțit cel mai direct șocurile energetice din ultimul deceniu. După accidentul nuclear de la Fukushima din 2011, o mare parte din parcul nuclear a fost oprit, iar țara a devenit mult mai dependentă de importurile de gaz natural lichefiat (LNG). În paralel, autoritățile au accelerat investițiile în energie regenerabilă, în special solară, și au introdus scheme de sprijin pentru producători.
Această combinație – importuri ridicate de combustibili fosili și subvenții pentru regenerabile – a avut un cost. În ultimii ani, gospodăriile japoneze au resimțit creșteri semnificative ale facturilor la electricitate, amplificate de volatilitatea pieței globale a gazului. Creșterea prețurilor la energie s-a transmis și în costurile alimentare și în inflația generală, într-o economie care, istoric, a fost caracterizată de stagnare și presiuni deflaționiste.
Facturile la electricitate și presiunea asupra gospodăriilor
Prețul energiei electrice pentru consumatorii casnici din Japonia a crescut considerabil în ultimii ani, pe fondul majorării costurilor de import pentru LNG și al mecanismelor de sprijin pentru energia regenerabilă. O parte din aceste costuri este transferată direct în facturile populației prin taxe și ajustări tarifare.
Într-o societate cu o populație îmbătrânită și cu venituri stagnante pentru o parte semnificativă a clasei mijlocii, majorările de preț la electricitate au impact direct asupra bugetelor familiale. Cheltuielile energetice au devenit o componentă tot mai vizibilă în structura costurilor lunare, mai ales în perioadele de temperaturi extreme, când utilizarea climatizării sau a sistemelor de încălzire este inevitabilă.
Guvernul japonez a introdus temporar măsuri de sprijin pentru atenuarea impactului, inclusiv subvenții și plafonări parțiale. Totuși, aceste intervenții au un cost bugetar și nu rezolvă problema structurală a dependenței de importuri și a echilibrului dintre securitatea energetică și obiectivele climatice.
Inflație energetică și efecte indirecte
Energia nu afectează doar factura la electricitate. Creșterea costurilor energetice se transmite în lanțul economic: transport, producție, procesare alimentară. În Japonia, unde importurile sunt esențiale pentru resursele energetice, volatilitatea prețurilor globale se reflectă rapid în economie.
Impactul social al tranziției energetice devine astfel o temă politică. Pe de o parte, Japonia și-a asumat obiective de reducere a emisiilor și de decarbonizare progresivă. Pe de altă parte, menținerea competitivității economice și protejarea nivelului de trai sunt imperative interne.
Redeschiderea parțială a unor reactoare nucleare este justificată oficial prin necesitatea stabilizării mixului energetic și reducerea presiunii asupra importurilor de LNG. Decizia rămâne controversată, dar reflectă încercarea de a echilibra obiectivele climatice cu realitățile economice.
Echilibru între climă și stabilitate socială
Tranziția energetică nu este doar o transformare tehnologică, ci și una socială. În Japonia, dezbaterea nu mai este dacă energia trebuie decarbonizată, ci cum poate fi făcut acest lucru fără a amplifica inegalitățile și presiunea asupra gospodăriilor.
Costurile sunt distribuite între contribuabili, consumatori și bugetul public. Într-o economie matură, cu creștere moderată și structură demografică fragilă, orice creștere persistentă a costurilor energetice poate avea efecte pe termen lung asupra consumului și stabilității sociale.
Modelul japonez arată că tranziția energetică nu este doar o chestiune de investiții în tehnologii verzi, ci și de gestionare a impactului asupra populației. Cine plătește schimbarea devine o întrebare centrală într-un proces care, inevitabil, produce atât beneficii climatice, cât și costuri economice.
