Între 31 martie și 7 aprilie 2026, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a verificat 4.291 de unități din domeniul alimentar. Controalele fac parte din a doua etapă a verificărilor premergătoare Sărbătorilor Pascale. Rezultatul: 274 de sancțiuni contravenționale în valoare totală de 2.150.800 lei, 158 de avertismente, 12 ordonanțe de suspendare a activității și 4 ordonanțe de interzicere a activității. Totodată, 1.849 de kilograme de produse alimentare de origine animală și nonanimală au fost retrase și dirijate spre neutralizare.
Cifrele par impresionante. Merită citite cu atenție.
Ce au găsit inspectorii
Principalele neconformități identificate au vizat nerespectarea condițiilor de igienă, deficiențe privind depozitarea, transportul și comercializarea produselor, precum și abateri de la normele sanitar-veterinare și de siguranță alimentară. Formularea este generică și se repetă identic în fiecare comunicat ANSVSA de dinainte de Paște, Crăciun sau de 1 Mai. Nu aflăm ce produse au fost retrase, din ce unități, din ce județe și ce risc concret prezentau pentru consumatori.
1.849 de kilograme de produse retrase înseamnă sub două tone. Pentru o săptămână de controale la nivel național, în plină perioadă de vârf de consum, cifra este surprinzător de mică. Fie inspectorii au găsit foarte puține nereguli — ceea ce ar fi o veste bună — fie metodologia de control permite operatorilor să se pregătească dinainte. ANSVSA anunță public campaniile de controale cu zile sau săptămâni înainte de a le efectua. Prin urmare, orice operator care citește un comunicat de presă știe exact când vin inspectorii.
Matematica din spatele amenzilor
Valoarea totală a sancțiunilor — 2.150.800 lei — împărțită la cele 274 de amenzi dă o medie de aproximativ 7.850 lei per sancțiune, echivalentul a circa 1.580 de euro. Pentru o unitate alimentară cu cifră de afaceri de zeci sau sute de mii de euro pe lună, suma este neglijabilă. Prin comparație, o singură amendă pentru depășirea vitezei pe autostradă poate ajunge la 2.900 lei. Cu alte cuvinte, un șofer grăbit plătește aproape jumătate din cât plătește un operator alimentar care pune sănătatea consumatorilor la risc.
Cele 12 suspendări și 4 interziceri de activitate sunt, în schimb, semnale mai serioase. Ele indică neconformități grave care nu pot fi remediate pe loc. Cu toate acestea, ANSVSA nu publică numele unităților sancționate, locația lor sau natura exactă a problemelor. Consumatorul rămâne informat la modul abstract: știe că „s-au dat amenzi”, dar nu știe unde să nu cumpere.
Ce lipsește din raport
Un raport real de siguranță alimentară ar include cel puțin trei elemente pe care ANSVSA le omite sistematic. Primul: rata neconformităților raportat la numărul total de unități verificate. Din 4.291 de controale, câte unități au fost găsite conforme? Dacă 90% sunt în regulă, narativa se schimbă complet față de cazul în care doar 50% respectă normele. Al doilea: distribuția geografică a problemelor. Există județe cu rate sistematic mai mari de neconformitate? Există corelații între densitatea controalelor și numărul de sancțiuni? Al treilea: comparația multianuală. Cum arată cifrele din 2026 față de 2025, 2024, 2023? Tendința este de îmbunătățire sau de stagnare?
Fără aceste date, comunicatele ANSVSA funcționează ca exerciții de comunicare, nu ca instrumente de transparență. Ele transmit mesajul „am fost prezenți” fără să ofere informația „iată ce am găsit și ce înseamnă pentru tine”.
Permanența funcționează, întrebarea e pentru cine
ANSVSA anunță că permanența este asigurată la nivelul DSVSA județene inclusiv în weekend, iar cetățenii pot semnala nereguli la numărul gratuit 0800 826 787. Mecanismul există. Întrebarea este câte sesizări primește efectiv acest număr și câte dintre ele generează un control real, nu un răspuns formal trimis după 30 de zile. ANSVSA nu publică statistici despre sesizări — câte intră, câte se rezolvă, câte sunt clasate. Fără această transparență, linia telefonică rămâne un simbol, nu un instrument.
Controalele de Paște sunt necesare. Nimeni nu contestă asta. Problema este că ele funcționează ca un ritual sezonier — vizibil, comunicat intens, dar fără impact structural asupra siguranței alimentare. Operatorii le anticipează, amenzile le absorb, iar consumatorii rămân cu impresia că cineva veghează. Datele concrete care ar confirma sau infirma această impresie rămân, an de an, nepublicate.
