Cel mai recent recensământ al populației de urși bruni din Munții Pirinei arată că 130 de exemplare trăiesc în prezent în această zonă montană dintre Franța, Spania și Andorra. Cifra reprezintă un succes remarcabil al eforturilor de conservare. În 1995, în Pirinei mai existau doar cinci urși. Totuși, succesul numeric ascunde o problemă gravă. Consanguinitatea a atins niveluri critice. Aproape 85–90% dintre urșii bruni Pirinei de astăzi descind din doar trei indivizi reintroduși din Slovenia: două femele și un mascul.
De la cinci exemplare la 130 — o revenire istorică
Programul de reintroducere a început în 1996, când primii urși din Slovenia au fost eliberați în Pirineii francezi. De atunci, populația a crescut cu o rată medie anuală de peste 11%. Monitorizarea este realizată de o rețea franco-spaniolă formată din sute de observatori profesioniști și voluntari. Cercetătorii colectează probe de păr și excremente de pe întregul lanț muntos. În 2025, au fost analizate genetic 801 de astfel de probe.
Rezultatele confirmă creșterea numerică, dar evidențiază și distribuția geografică. Aproximativ 41% dintre urși au fost detectați exclusiv în Franța. Alți 29% au fost identificați doar în Spania sau Andorra. Restul de 30% traversează granițele în mod regulat. Această mișcare transfrontalieră este esențială pentru sănătatea genetică a populației.
Consanguinitatea — bomba cu ceas a conservării
În 2025, s-au născut doar opt pui, față de 24 în anul precedent. Dintre puii identificați, doar doi nu sunt înrudiți între ei. Restul au o rată de consanguinitate de 20–28%, echivalentă cu cea a verilor primari. Aceste cifre sunt alarmante.
Alain Reynes, directorul organizației franceze de conservare Pays de l’Ours – Adet, a declarat că situația necesită acțiune imediată. Pau Vázquez, purtător de cuvânt al asociației catalane ADLO Pirineo, a explicat că nivelurile ridicate de consanguinitate pot reduce rata natalității și pot face puii mai vulnerabili la boli. Organizația Pays de l’Ours a propus guvernului francez introducerea a 30 de urși suplimentari până în 2040 pentru a îmbunătăți diversitatea genetică.
Conflictul cu fermierii rămâne un obstacol major
Creșterea populației de urși bruni Pirinei a generat și tensiuni cu comunitățile locale. În 2025, au fost înregistrate 321 de atacuri ale urșilor asupra animalelor domestice în întregul lanț muntos, majoritatea în Franța. Spania a raportat 48 de atacuri, dintre care 32 asupra vitelor și 16 asupra stupinelor. Guvernele locale au compensat fermierii pentru pierderi.
Opoziția unor fermieri față de urși rămâne puternică. Inscripții precum „Non aux Ours” apar pe drumuri și clădiri în Pirineii francezi. Organizatorii unui festival cultural au anulat evenimentul după ce au primit amenințări pentru că folosiseră imaginea unui urs pe afiș. Această rezistență face și mai dificilă implementarea măsurilor de diversificare genetică.
Ce legătură are cu România
România deține cea mai mare populație de urși bruni din Europa, în afara Rusiei, estimată la aproximativ 8.000 de exemplare. Situația din Pirinei oferă o lecție importantă. Numărul mare de urși nu garantează automat sănătatea populației. Diversitatea genetică, monitorizarea științifică și coexistența cu comunitățile locale sunt factori la fel de importanți.
În România, dezbaterea privind urșii se concentrează adesea pe conflictele om-animal și pe cotele de vânătoare. Experiența din Pirinei arată însă că problemele de conservare sunt mult mai complexe. Fără management genetic activ și fără cooperare transfrontalieră, chiar și o populație în creștere numerică poate deveni vulnerabilă pe termen lung.
