De ce avem sughiț e una dintre întrebările pe care nu și le pune nimeni — până e prins într-o ședință importantă sau trezit la 3 noaptea de el. Răspunsul e că nu folosește la nimic. Cel puțin nu pentru tine. Pentru corpul tău, sughițul e un parazit evolutiv moștenit de la creaturi care au murit cu sute de milioane de ani în urmă.
Un grup internațional de cercetători condus de Christian Straus, cu specialiști din Canada, Franța și Japonia, a propus cea mai solidă ipoteză despre originea sughițului: e o rămășiță a respirației amfibienilor. Mormolocii nu au plămâni funcționali — respiră prin branhii. Pentru a face asta, închid glota (capacul care blochează traheea), apoi inhalează brusc, trimițând apa în gură și peste branhii fără să le ajungă în plămâni. Recunoști mișcarea? E exact ceea ce face corpul tău când sughițe.
Argumentul devine mai puternic dacă te uiți la cine sughite cel mai des: bebelușii. Fetușii sughit deja în uter, vizibil pe ecografii, iar nou-născuții fac asta mult mai frecvent decât adulții. Frecvența scade pe măsură ce circuitele neurale ale respirației se maturizează.
Nervul frenic, cel care controlează diafragma, e suspect principal. La pești era scurt și ducea direct la branhii, lângă creier. La oameni a rămas „lung”, urmând un traseu absurd din gât până sub plămâni — moștenire de la strămoșii acvatici. Orice îl irită pe drum poate declanșa reflexul.
Există și argumente fiziologice care leagă sughițul de respirația amfibiană: ambele sunt inhibate de niveluri ridicate de CO2 și pot fi oprite cu aceleași substanțe — agoniști GABAB.
Cea mai bună metodă științifică testată până acum? Un dispozitiv numit HiccAway, validat într-un studiu publicat în JAMA în 2021 pe 249 de subiecți. Aspiri apă cu efort prin el și sughițul dispare în peste 90% din cazuri. Mormolocii știau ei ce fac — noi doar am uitat de ce.
