O mașină poate să nu scoată fum pe țeava de eșapament și totuși să lase plastic în urmă. La fiecare frânare, accelerare și viraj, anvelopa se freacă de asfalt. Din cauciuc se desprind particule foarte mici, amestecate cu praf rutier și compuși chimici.
Microplasticul din anvelope este una dintre cele mai mari surse de particule plastice eliberate fără intenție în Europa. Estimările europene indică între 360.000 și 540.000 de tone pe an. Autoturismele produc cea mai mare parte, deoarece sunt numeroase și circulă zilnic.
Particulele nu rămân toate pe șosea. O parte ajunge în aer și poate fi purtată de vânt. Restul este spălat de ploaie spre canalizare, râuri și sol. Datele europene despre transport arată că, în medie, 5% din uzura anvelopelor devine pulbere aeropurtată.
Greutatea contează. O mașină mai grea apasă mai puternic pe pneuri și poate accelera uzura. Stilul de condus contează și el. Plecările bruște, frânările dese și viteza ridicată mărunțesc mai repede suprafața anvelopei.
Mașinile electrice elimină gazele de eșapament, dar nu elimină această sursă. Bateriile le pot face mai grele decât modelele similare pe benzină. De aceea, transportul curat nu poate fi redus la schimbarea motorului. Orașele au nevoie și de mai puține deplasări cu mașina.
În România, particulele se adună pe bulevarde, în praful de la bordură și în apele pluviale. Ele nu sunt o pată vizibilă de ulei. Sunt o urmă fină, produsă de fiecare drum. O mașină fără fum nu este automat o mașină fără poluare.
