Cerul se poate lumina, iar drumul poate rămâne mortal. După o ploaie torențială, apa continuă să se infiltreze în versant, presiunea crește între straturile de sol, iar muntele poate aluneca la ore sau zile după furtună.
În provincia Gansu din nord-vestul Chinei, viiturile au ucis 25 de oameni și au rănit alți 23. Autoritățile au menținut avertizările pentru alunecări de teren după ploi, în timp ce precipitațiile continuau în mai multe regiuni.
De ce apar alunecări de teren după ploi?
Un versant stabil este ținut în loc de frecarea dintre particule, rădăcini și forma rocii. Apa schimbă acest echilibru.
Când solul se umple, greutatea crește. Apa pătrunde în fisuri și reduce frecarea dintre straturi. Pe o pantă suficient de abruptă, masa începe să se deplaseze.
Procesul nu este instantaneu. Ploaia poate ajunge în straturile adânci după ce furtuna a trecut. De aceea, alunecarea poate apărea într-o perioadă în care oamenii cred că pericolul s-a terminat.
Viiturile și alunecările din Gansu au urmat ploilor torențiale care au lovit comitatul Weiyuan pe 26 iulie. Primele informații indicau zece decese. Bilanțul a crescut ulterior la 25.
Creșterea întârziată a bilanțului arată și dificultatea intervenției. Drumurile sunt rupte, comunicațiile pot cădea, iar satele izolate sunt verificate treptat.
Care este diferența dintre viitură și alunecare?
Viitura este o creștere rapidă a apei într-un râu, torent sau vale. Poate transporta noroi, pietre, copaci și fragmente de construcții.
Alunecarea este deplasarea unei mase de sol sau rocă pe versant. Cele două fenomene se pot alimenta reciproc.
O alunecare poate bloca temporar un râu și poate forma un baraj natural. Când acest obstacol cedează, apa pornește brusc la vale și produce o nouă viitură.
În sens invers, viitura poate eroda baza pantei. Versantul rămâne fără sprijin și cedează mai târziu.
În văile înguste, oamenii pot primi apa, noroiul și pietrele aproape simultan. Ferestrele de evacuare sunt scurte, iar sirena trebuie pornită înainte ca pericolul să fie vizibil.
De ce avertizarea nu se poate opri odată cu ploaia?
Autoritățile din Gansu au avertizat asupra unor noi alunecări în Dingxi și în alte zone. În Sichuan, peste 64.000 de persoane au fost evacuate în timpul ploilor recente, iar peste 881.000 fuseseră relocate de la începutul sezonului anual al inundațiilor.
Avertizarea trebuie să includă starea solului, nu doar prognoza. Două furtuni cu aceeași cantitate de apă pot avea efecte foarte diferite.
Dacă prima cade pe un teren uscat, o parte din apă poate fi absorbită. Dacă a doua cade după zile de ploaie, solul saturat nu mai poate primi nimic. Apa curge la suprafață, iar presiunea crește în versant.
Contează și intensitatea. O cantitate mare căzută într-o oră produce alt efect decât aceeași cantitate distribuită într-o săptămână.
Norul pleacă repede. Apa intrată în munte rămâne și își caută ieșirea.
Construcțiile pot transforma ploaia în dezastru
Defrișarea nu provoacă singură fiecare alunecare, dar poate crește vulnerabilitatea. Rădăcinile stabilizează straturile superficiale și vegetația încetinește scurgerea.
Drumurile tăiate în pantă schimbă drenajul. Șanțurile colmatate trimit apa într-un punct nepotrivit, iar taluzurile abrupte pot ceda.
Construcțiile ridicate în văi ocupă traseul natural al viiturii. Un curs de apă mic în cea mai mare parte a anului poate deveni, după o furtună, un canal pentru noroi și bolovani.
Betonarea suprafețelor accelerează scurgerea. Apa care înainte intra în sol ajunge mai repede în vale. Dacă podurile și podețele sunt prea mici sau blocate de resturi, presiunea crește și apa caută alt drum.
Riscul este produs astfel de întâlnirea dintre vreme și teritoriu. Ploaia pornește procesul, dar paguba depinde de pădure, drum, construcții și întreținere.
România are versanți care pot repeta același mecanism
Subcarpații, Moldova, Valea Prahovei și numeroase văi montane au localități construite lângă pante instabile. Alunecările vechi pot fi reactivate de ploi abundente, eroziune sau lucrări.
Hărțile de risc există, dar ajung greu în deciziile zilnice. Autorizațiile de construire, modernizarea drumurilor și exploatările forestiere trebuie evaluate împreună cu drenajul versantului.
O primărie nu poate opri ploaia. Poate curăța podețele, poate limita construcțiile în culoarele de viitură și poate instala senzori în punctele cunoscute.
Avertizarea trebuie să continue după încetarea precipitațiilor. Locuitorii nu trebuie trimiși înapoi doar pentru că radarul arată cer senin. Revenirea trebuie legată de starea solului și stabilitatea pantelor.
România are nevoie și de mesaje precise. „Cod portocaliu de ploi” spune ce vine din cer. „Risc de alunecare în următoarele 24 de ore pe versantul X” spune ce trebuie evitat.
În Gansu, ploaia a declanșat dezastrul, dar terenul a decis unde și cât de violent a lovit. Aceeași regulă funcționează în orice țară cu sate, șosele și case așezate sub un munte.
După furtună, liniștea nu este întotdeauna semnul că pericolul a trecut. Uneori este intervalul în care versantul se pregătește să pornească.
