La Rovinari, o termocentrală raportează milioane de tone de dioxid de carbon. La Galați, un combinat declară emisii de plumb în aer și evacuări de metale în apă. La Năvodari, rafinăria figurează cu emisii de compuși organici. Cifrele există în registre publice. Mai greu de aflat este ce înseamnă ele pentru oamenii din vecinătate.
Poluatorii industriali ai României figurează în Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați (E-PRTR). Pentru 2024, centralizarea consultată indică 20,9 milioane de tone de CO₂. Patru instalații analizate însumează 5,291 milioane de tone, adică 25,3% din acest total. Raportarea unei emisii nu demonstrează automat încălcarea legii. Nici cantitatea anuală nu măsoară direct expunerea populației.
Poluatorii industriali ai României: ce arată registrul european
Agenția Europeană de Mediu (EEA) centralizează datele transmise pentru instalații industriale mari. Registrul urmărește substanțe eliberate în aer, apă și sol. Include și anumite transferuri de deșeuri.
Setul european, versiunea 16, a fost publicat pe 20 februarie 2026. Acoperă raportări din perioada 2007–2024. Datele pentru fiecare instalație depind de obligațiile și pragurile legale de raportare.
Centralizarea E-PRTR pentru România indică 20,9 milioane de tone de CO₂ în 2024. Este un total al instalațiilor și categoriilor raportate. Nu trebuie confundat cu toate emisiile naționale de gaze cu efect de seră.
Am comparat patru amplasamente: Rovinari, Petrobrazi, Liberty Galați și Petromidia. Valorile individuale apar în fișele E-PRTR republicate de CitiumTech. Metadatele și cadrul raportării provin de la EEA.
Comparația permite identificarea unor cantități și diferențe între poluanți. Nu reprezintă un clasament exhaustiv. Nu certifică nici exactitatea fiecărei măsurători transmise inițial de operatori.
Rovinari și Petrobrazi: milioane de tone de CO₂, dar poluanți diferiți
La Rovinari, instalația apare sub o denumire istorică în registrul european. Pentru 2024, fișa indică 2,69 milioane de tone de CO₂ emise în aer.
Sunt raportate și 3.100 de tone de oxizi de sulf. Oxizii de azot ajung la 2.900 de tone, iar particulele PM10 la 159 de tone. Registrul include 11 kilograme de mercur și compuși ai acestuia.
La Petrobrazi, instalația OMV Petrom raportează 1,05 milioane de tone de CO₂. În fișă apar 800 de tone de oxizi de azot și 632 de tone de oxizi de sulf.
Raportarea pentru compușii organici volatili nemetanici este de aproximativ 1.100 de tone. Această categorie cuprinde substanțe cu proprietăți și efecte diferite.
Prin comparație, cele două instalații însumează 3,74 milioane de tone de CO₂. Totuși, CO₂ nu este un indicator complet al calității aerului local. Oxizii, particulele și metalele trebuie analizați separat.
O cantitate mare de CO₂ arată contribuția climatică a unei instalații. Ea nu permite calcularea directă a concentrației de PM10 respirate într-un cartier.
Galați și Năvodari: ce substanțe apar în raportările din 2024
Liberty Galați figurează cu 900.000 de tone de CO₂ în 2024. Combinatul raportează și 12.600 de tone de monoxid de carbon.
În aer apar 854 de kilograme de plumb și compuși ai acestuia. Pentru apă, fișa include 3,2 tone de zinc și compuși, respectiv 469 de kilograme de cupru.
Mai sunt raportate evacuări de 410 kilograme de cianuri, 318 kilograme de fenoli și 163 de kilograme de plumb și compuși.
La rafinăria Rompetrol Rafinare din Năvodari, cifra declarată pentru CO₂ este de 651.000 de tone. Alte raportări includ 293 de tone de oxizi de azot și 441 de tone de compuși organici volatili nemetanici.
Pentru apă sunt înscrise 226 de tone de carbon organic total. Mai apar 246 de kilograme de fenoli și 78 de kilograme de nichel și compuși.
Rovinari, Petrobrazi, Galați și Năvodari însumează astfel 5,291 milioane de tone de CO₂. Raportat la totalul de 20,9 milioane, rezultă o pondere de 25,3%.
Acesta este un calcul pe baza înregistrărilor publice. Nu stabilește un nivel identic de pericol pentru toate cele patru comunități.
Ce înseamnă emisiile raportate pentru sănătatea locuitorilor
Substanțele din registre au proprietăți diferite. CO₂ influențează clima. Oxizii de azot, oxizii de sulf și particulele pot afecta calitatea aerului și sănătatea.
Unele metale prezintă pericole toxicologice importante. Totuși, existența unei emisii nu dovedește automat producerea unei boli în populația vecină.
Întrebarea relevantă este: cât din poluant ajunge efectiv la oameni și pentru cât timp?
Răspunsul depinde de înălțimea sursei, vânt, relief, transformări chimice și distanță. Contează și alte surse de poluare din regiune.
Pentru evacuările în apă trebuie cunoscute debitul, concentrația și punctul descărcării. Sunt necesare informații despre diluție și eventualele tratamente.
Un total anual exprimat în kilograme nu poate fi comparat direct cu limita de concentrație dintr-o autorizație. Nici prezența plumbului într-o raportare nu dovedește depășirea standardelor pentru apă potabilă.
Din aceste motive, analiza emisiilor trebuie completată cu măsurători ambientale și documente de control. Numai apoi pot fi evaluate expunerea și eventualele neconformități.
Pragurile E-PRTR nu sunt limite de siguranță
Registrul european nu conține orice cantitate emisă de orice fabrică. Regulamentul 166/2006 prevede praguri de raportare pentru instalații și poluanți.
Pentru CO₂, pragul este de 100.000 de tone anual. Pentru oxizii de azot este de 100 de tone, iar pentru oxizii de sulf de 150 de tone.
În cazul arsenicului și compușilor săi, pragul pentru aer este de 20 de kilograme pe an.
Aceste valori nu reprezintă limite sanitare. Nu indică nici ce emisii sunt permise prin autorizația unei fabrici.
O instalație poate emite sub pragul de raportare E-PRTR și totuși să aibă obligații legale de monitorizare. Absența unui poluant din fișă nu demonstrează că emisia este zero.
Registrul acoperă în principal activități industriale de anumite tipuri și dimensiuni. Traficul, încălzirea locuințelor și alte surse nu sunt prezentate în același format.
De aceea, E-PRTR nu trebuie tratat ca o hartă completă a poluării respirate zilnic de fiecare român.
Emisiile europene scad, dar o fabrică trebuie verificată individual
La nivelul Uniunii Europene, EEA indică reduceri importante între 2010 și 2024. Emisiile industriale de oxizi de sulf, PM10 și unele metale grele au scăzut cu peste 75%.
Oxizii de azot au scăzut cu aproape 60%. Pentru CO₂ industrial, reducerea raportată este de 38%.
Aceste evoluții reflectă transformări tehnologice, economice și legislative. Nu demonstrează că fiecare instalație a urmat aceeași traiectorie.
La Liberty Galați, raportarea CO₂ a coborât de la 3,2 milioane de tone în 2022 la 900.000 de tone în 2024. Scăderea calculată este de aproape 72%.
Dar această diferență nu dovedește singură modernizarea instalației. Producția, opririle temporare și modificările tehnologice pot influența totalurile anuale.
Pentru o concluzie este necesară compararea emisiilor cu volumul activității. Trebuie analizate separat eventualele investiții de depoluare.
Un total mai mic poate reprezenta progres tehnologic. Poate reflecta însă și o perioadă de funcționare redusă.
Sebeș: procurorii contestă raportările, companiile resping acuzațiile
Corectitudinea raportărilor a devenit obiectul unui dosar penal la Sebeș. La 9 septembrie 2026, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a anunțat trimiterea în judecată a două societăți.
În dosar apar Kronospan Trading SRL și Kronochem Sebeș SRL. Sunt vizate și două persoane care au îndeplinit atribuții de responsabil de mediu.
Procurorii au formulat acuzații privind evacuarea unor substanțe periculoase și falsul în înscrisuri sub semnătură privată.
Potrivit anchetatorilor, rapoartele din perioada 2022–2023 ar fi conținut valori favorabile. Alte măsurători ar fi depășit limitele autorizate pentru formaldehidă și oxizi de azot.
Expertiza invocată în rechizitoriu menționează un maxim de 3,24 ori limita admisă la o instalație. Pentru cealaltă, maximul indicat este de 2,86 ori.
Un material despre acuzațiile privind emisiile de formaldehidă și raportările din Sebeș prezintă documentarea dosarului.
Toate aceste elemente reprezintă acuzațiile procurorilor. Nu sunt constatări stabilite definitiv de instanță.
Ce au transmis firmele și ce nu poate demonstra dosarul
Într-un răspuns publicat de RISE Project la 11 septembrie 2026, companiile au respins acuzațiile.
Reprezentanții lor au invocat investițiile în tehnologii și sisteme de depoluare. Au afirmat că vor coopera cu autoritățile și că așteaptă hotărârea instanței.
Poziția publică trebuie prezentată alături de acuzații. Prezumția de nevinovăție se aplică până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
În documentarea de față nu a fost transmisă o solicitare nouă de punct de vedere către societăți. Prin urmare, nu există un răspuns obținut special pentru acest material.
Cazul nu dovedește că toate raportările industriale din România sunt incorecte. Arată însă de ce măsurătorile originale trebuie păstrate și confruntate cu datele transmise autorităților.
O eventuală neconcordanță trebuie analizată de instituțiile competente. Suspiciunea nu poate fi transformată în verdict jurnalistic.
Cine controlează fabricile și ce poate verifica publicul
Autorizațiile integrate de mediu stabilesc condițiile de funcționare pentru instalațiile relevante. Ele includ limite de emisie, metode de monitorizare și obligații de raportare.
Autoritățile trebuie să verifice respectarea condițiilor. Pentru public, însă, un total anual este doar primul nivel de informație.
Cetățenii au nevoie și de rezultatele măsurătorilor, datele controalelor și eventualele măsuri impuse operatorilor.
Directiva europeană 2024/1785 a revizuit cadrul privind emisiile industriale. Ea consolidează cerințele de autorizare și transparență.
Un control editorial riguros ar trebui să confrunte patru seturi de documente: raportările E-PRTR, autorizațiile, măsurătorile originale și procesele-verbale de inspecție.
O asemenea verificare nu poate fi înlocuită prin citirea fișei unei instalații. Dacă apar diferențe, trebuie solicitate explicații și poziția operatorului.
Captarea CO₂ din gaze industriale umede reprezintă o direcție tehnologică investigată recent. Ea nu elimină însă obligațiile de monitorizare și raportare a poluanților.
Registrul arată ce declară instalațiile. Întrebarea decisivă este cine verifică dacă datele coincid cu ceea ce a fost măsurat. La capătul fiecărui coș industrial, credibilitatea cifrei depinde de acel control.




