Mistreții bavarezi sunt radioactivi, spre deosebire de alte specii de animale din zonă. Cercetătorii au descoperit acum și care este motivul din spatele acestei radioactivități, conform Live Science.
Animalele sunt încă semnificativ contaminate cu precipitații radioactive de la armele nucleare detonate acum 60 de ani. Inițial s-a crezut că doar din cauza dezastrului de la Cernobîl.
Se pare că mistreții sunt probabil contaminați de unele dintre alimentele lor preferate – trufele.
Bavaria, în sud-estul Germaniei, a fost afectată de contaminare radioactivă în urma accidentului nuclear de la Cernobîl din aprilie 1986. Atunci, un reactor a explodat în Ucraina și a contaminat Uniunea Sovietică și Europa.
Unele materiale radioactive pot persista în mediu foarte mult timp. În cazul Cesiu-137 – care este asociat cu reactoare nucleare precum ce de la Cernobîl – durează aproximativ 30 de ani pentru ca nivelurile sale să fie înjumătățite. În comparație, Cesiu-135, care este asociat cu exploziile de arme nucleare, are o durată de înjumătățire de 2,3 milioane de ani.
Mistreții din Germania sunt radioactivi. S-a aflat, în sfârșit, de ce
Mistreții din Bavaria au continuat să aibă niveluri ridicate de radioactivitate de la dezastrul de la Cernobîl, chiar dacă în cazul altor specii aceste niveluri au scăzut. S-a teoretizat mult timp că Cernobîl ar fi sursa radioactivității la mistreți. Totuși, ceva dădea cu virgulă. Cu Cesiu-137 având un timp de înjumătățire de 30 de ani, radioactivitatea mistreților ar trebui să scadă, dar nu a scăzut.
Acest lucru este cunoscut sub numele de „paradoxul mistreților”.
Acum, într-un nou studiu publicat în jurnalul Environmental Science and Technology pe 30 august, oamenii de știință au descoperit cauza. Se pare că e vorba de consecințele testării armelor nucleare din timpul Războiului Rece. Materialul radioactiv se află în trufele pe care le consumă mistreții.
Cercetătorii au analizat carnea a 48 de mistreți din 11 districte bavareze între 2019 și 2021. Au folosit raportul dintre cesiu-135 și cesiu-137 din probe pentru a determina sursa.
Rapoartele specifice dintre acești doi izotopi sunt specifice fiecărei surse de radiație, formând o amprentă unică pe care cercetătorii o pot folosi în analiză – un raport ridicat de cesiu-135 și cesiu-137 indică explozii de arme nucleare, în timp ce un raport scăzut sugerează reactoare nucleare.
Mistreții, contaminați de armele nucleare
Ei au comparat amprenta izotopică a probelor de carne de mistreț cu mostre de sol de la Fukushima și Cernobîl, precum și din țesut pulmonar uman istoric colectat în Austria. Țesutul pulmonar a fost prelucrat în anii 1960 și a dezvăluit semne ale amprentei izotopice lăsate de testarea armelor nucleare în timpul Războiului Rece. Deși nu au fost detonate arme nucleare în apropierea locului de studiu, precipitațiile rezultate din teste s-au răspândit în atmosferă la nivel global.
Constatările au arătat că 88% din probele prelevate au depășit limita germană pentru cesiu radioactiv. Între 10% și 68% din contaminare a provenit din testarea armelor nucleare. Contaminanții atât de la testul nuclear, cât și de la dezastrul de la Cernobîl s-au infiltrat adânc în pământ și au fost absorbiți de trufele subterane. Așa a apărut „paradoxul mistreților”.
