AFM a lansat bugetul de mediu pentru 2026. 250 de milioane de lei merg la împăduriri.
Câți copaci din anii trecuți mai sunt în viață?
Ministerul Mediului condus de userista Diana Buzoianu a pus în consultare publică, pe 10 mai, proiectul de hotărâre pentru aprobarea bugetului Administrației Fondului pentru Mediu pe 2026. Cinci programe, alocări clare, anunț cu ecou în presă. Totul sună bine pe hârtie.
Pachetul e consistent: 1,5 miliarde de lei pentru apă și canalizare — program nou pentru AFM —, 700 de milioane pentru modernizarea iluminatului public, 400 de milioane pentru stocare de energie în baterii, justificată prin explozia numărului de prosumatori și presiunea crescândă pe rețeaua de distribuție. Programul Rabla pentru persoane fizice primește 300 de milioane de lei, cu o condiție nouă: accent pe mașinile produse și asamblate în Europa, în linie cu orientările Comisiei Europene din programul „Fabricat în Europa”.
Și pe ultimul loc în comunicatul ministerial: 250 de milioane de lei pentru împăduriri.
Banii există. Transparența, nu
Nu e o sumă mică. E și singura linie de buget al cărei rezultat real nu poate fi verificat de nimeni din afara sistemului. AFM nu publică rate de supraviețuire a puieților plantați în programele anterioare. Nu există rapoarte publice care să arate câți dintre copacii plantați în campaniile naționale din ultimii ani au prins rădăcini și trăiesc astăzi. Ministerul anunță hectare plantate. Nu anunță hectare de pădure.
Diferența contează enorm. Un puiet plantat și mort după prima vară secetoasă nu e o pădure — e o statistică. România are un deficit forestier real și o istorie lungă de replantări eșuate din cauza lipsei de întreținere, a speciilor nepotrivite sau a terenurilor degradate alese greșit.
Ce spune știința despre replantare
Contextul internațional nu e liniștitor. Un studiu publicat în ianuarie 2026 în Nature Plants, pe baza analizei a peste 31.000 de specii de arbori, arată că programele de reîmpădurire care prioritizează speciile cu creștere rapidă — ieftine și ușor de gestionat — pot accelera tocmai degradarea ecosistemelor forestiere pe care pretind că le refac. Speciile lente, cu lemn dens, sunt cele care stochează carbon, stabilizează solul și rezistă la secetă. Ele sunt și cele mai rar plantate în programele naționale.
România nu face excepție de la această tendință globală. Și nu raportează suficient pentru ca cineva să poată verifica dacă face excepție.
Un buget fără bilanț
Diana Buzoianu a declarat că „ținta anului 2026 este ca proiectele de mediu să nu mai fie percepute și tratate separat de dezvoltarea locală.” E o direcție corectă. Dar atât timp cât rezultatele programului de împăduriri rămân neraportate public — câți puieți au supraviețuit, pe ce terenuri, cu ce specii —, cele 250 de milioane de lei riscă să urmeze același traseu ca alocările anterioare: anunțate cu fanfară, evaluate în liniște.
Banii pentru păduri există. Ce lipsește e obligația de a arăta ce s-a întâmplat cu banii pentru pădurile de ieri.
