Există ceva ciudat în partea ascunsă a Lunii, au concluzionat oamenii de știință pe baza datelor de la Pathfinder Lunor Orbiter. Rezultatele nu au fost încă publicate, dar sugerează o discrepanță între conductivitatea părților vizibile și invizibile, care până acum nu are o explicație plauzibilă, potrivit IFL Science.
Explorarea lunară devine o afacere globală. Alături de misiunile din SUA, China, India și Japonia, Institutul Coreean de Cercetare Aerospațială are un orbiter în jurul Lunii. Poreclit Danuri, misiunea demonstrează că națiunile mai mari au ratat multe.
Descoperirea majoră a fost făcută împreună cu doi dintre sateliții mai mici ai NASA. Luna nu are un câmp magnetic global așa cum are Pământul, deși a avut cândva. Cu toate acestea, la fel ca Marte, are câteva câmpuri locale interesante.
Danuri a găsit câmpuri magnetice mai răspândite în partea îndepărtată, ceea ce indică o conductivitate mai mare a Lunii acolo. Profesorul Ian Garrick-Bethell de la Universitatea din California, Santa Cruz, a declarat pentru Nature că acest lucru „nu are sens”. Cele două motive la care se pot gândi cercetătorii ar fi dacă partea îndepărtată a fost mai fierbinte sau dacă ar fi mai multă apă sub suprafață.
Partea ascunsă a Lunii este în mod inexplicabil mai conductivă
Misiunea coreeană are, de asemenea, un detector de raze gamma. Acesta i-a permis să capteze cea mai strălucitoare explozie de raze gamma din toate timpurile în timp ce încă se afla în drum spre Lună. Acest lucru s-a întâmplat în octombrie 2022.
Fără resursele necesare pentru a trimite oameni pe Lună, cel puțin în curând, națiuni precum Coreea de Sud caută să umple nișe goluri științifice. Cele mai multe dintre acestea se referă la latitudini înalte. Danuri se află pe o orbită care o duce peste poli, mai degrabă decât pe o orbită mai ecuatorială, precum misiunile lunare inițiale. Echipa din spatele misiunii a realizat, de asemenea, că nimeni nu a folosit încă camere care măsoară lumina polarizată ca o modalitate de a investiga magnetismul suprafeței lunare. Așa că cercetătorii au profitat de ocazie.
Misiunea a fost programată inițial să se încheie în această lună. Acum, însă, a fost prelungită până în decembrie 2025. Acest lucru va necesita, totuși, să supraviețuiască eclipselor de Lună din martie și septembrie 2025. De pe lună, acestea vor fi eclipse de Soare. Pământul se va interpune între Lună și Soare. Eclipsa parțială din acest an nu s-a dovedit a fi o problemă, dar eclipsele totale profunde pot solicita bateriile orbititorului.
